Irina Rimeș: „Muncesc foarte mult pentru a-mi realiza visurile”

În sâmbăta de trei iulie curent, după o perioadă lungă de închidere pandemică, Teatrul de Vară din Chișinău și-a deschis cortinele scenei cu programul „O seară în parc” – un eveniment special în sânul naturii, un concert la care toate vocile au fost feminine, în program fiind incluse interpretele Irina Rimeș, Mariana Bulicanu, Renata Vari, Noemi Modra, Cornelia Ștefăneț, Cristina Scarlat și Adriana Babin. Acestea au fost susținute de maestrul Eugen Doga și Orchestra Extinsă a Filarmonicii Naționale în frunte cu dirijorul Dumitru Cârciumaru. 

Am dorit și eu să fiu martor la un asemenea deosebit eveniment cultural, dar am venit în Valea Morilor și cu un gând de aventură: s-o prind pe „copilița” Irina Rimeș, basarabeanca noastră care face furori în actuala muzică românească. Cred că îmi permite să spun așa ceva cel puțin faptul că, încă în 2019, Irina Rimeș a fost inclusă în top „30 sub 30” al revistei Forbes România, în care sunt incluși cei mai de succes tineri români, cu performanţe deosebite. Irina – cu performanțe în muzică. Mai recent, interpreta și echipa sa au semnat un contract de creație în Franța. Asta înseamnă că degrabă va interpreta cântece și în limba franceză. La vârsta sa (născută în anul în care Republica Moldova și-a obținut Independența), Irina Rimeș a reușit să facă mai mult decât alți artiști în toată viața. Căutați pe YouTube acest nume, ascultați măcar un singur cântec de-al ei și îndată o să vă îndrăgostiți de ea...

Știam că are o popularitate deosebită și că mulți au venit în Valea Morilor anume ca să o vadă pe Irina Rimeș. În seara de sâmbătă, am aflat că interpreta va veni mai târziu, cam pe la mijlocul concertului. Am așteptat și când am văzut un automobil de culoare roșie cu numere de București, m-am apropiat. Organizatorii și polițiștii s-au grăbit să mă oprească, de parcă venea... regina Angliei. Ea, chiar ca o copiliță, mi-a spus că vom vorbi numaidecât după concert. Asta mi-a promis-o și însoțitorul ei, un blond chipeș, David, cu care am fost nevoit să vorbesc numai în engleză...

După concert, au atacat-o fanii: să se fotografieze, să-i dea flori, cineva, un artist plastic, îi făcuse un portret foarte original și insista să i-l dea numaidecât. Totuși, ne-am găsit cu privirile și ea și-a amintit de promisiunea făcută. Deci, ceea ce o să citiți mai jos a fost o discuție în graba Irinei Rimeș, pe care, dacă vreți să cunoașteți cu adevărat, trebuie să-i ascultați piesele.

– Dragă Irina Rimeș, ca interpretă, aveți o evoluție spectaculoasă în spațiul cultural românesc. Cum explicați acest succes?

– Explicația e simplă: multă muncă, inclusiv în nopți nedormite. Sunt o visătoare și muncesc pentru a-mi realiza visele. Eu cred că oricine care visează și muncește pentru visul său poate să obțină ceea ce am realizat eu până acum. Da, am avut și o perioadă scurtă de depresie, când am tăcut, nu am cântat deloc. Scriam atunci piese pe care le vindeam cu 300 de euro și artiștilor buni, și celor penibili din Republica Moldova, numai ca să fac un ban. Dar toate au revenit la normal pentru că am muncit și eu, și oamenii pe care îi am alături.

Am mai spus-o: îmi place să fac muzică, îmi place să muncesc, să mă zbat pentru mine și pentru oamenii mei. Nu știu cum s-au întâmplat lucrurile, probabil este vorba despre muzica și versurile mele în care oamenii se regăsesc. Mereu mă strădui să fiu sinceră. Eu nu pot fi altfel decât așa. Asta o fac și în versurile mele. Asta apreciază oamenii, dar și eu apreciez când cineva este sincer cu mine.

– Cine scrie textele cântecelor Irinei Rimeș?

– Eu.

– Iar muzica?

– Tot eu.

– Colaborați cu interpreți, cu compozitori din Republica Moldova?

– În ultima perioadă, nu. Dar, de fiecare dată când găsesc pe cineva foarte talentat, nu ezit să colaborez. – Cum a afectat pandemia Covid- 19 creația Irinei Rimeș? – În nici un fel, pentru că mi-a
dat timp destul pentru creație. Am făcut albume noi pentru următoarea perioadă. Singurul domeniu afectat de Covid-19 a fost cel financiar.

– Nu numai cântecele, dar și comportamentul, și stilul vestimentar îi fac pe mulți dintre fanii tăi să spună: „Ești talentată, frumoasă, dulce și gingașă…”. Asta nu te face să crezi că îți cresc aripi de înger? 

– Nu. Până la urmă, concertele mele sunt o afacere. Singura diferență între ceea ce eu fac și activitățile altor oameni este că eu fac ceea ce-mi place și la ce mă pricep cel mai bine. Cam așa îmi văd activitatea, iar toate cuvintele de simpatie din partea fanilor mei le iau ca pe niște simple complemente, ceea ce în nici un caz nu mă fac să-mi formez despre mine o imagine supraevaluată, cu atât mai mult – supranaturală...

- O întrebare lirică: de unde și cum a izvorât dragostea de cântec pentru o copiliță din satul Izvoare, raionul Florești?

- În familia noastră, tata cânta, iar bunica de pe linie paternă avea o voce foarte frumoasă, făcea parte din corul bisericii. Țin minte că se așeza lângă sobă și ne cânta colinde. Acasă mi-au fost educate înclinațiile creative încă de la o vârstă fragedă – să cânt, să scriu, să citesc… Compuneam poezii de pe când eram în clasa întâi. După clasele primare, m-am mutat la Soroca și am învățat la Liceul „Constantin Stere” până în 2010, iar studiile superioare le-am făcut la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. Am început să cânt pe la 14 ani. La vârsta de 19 ani deja colindam toată Moldova. Eram solistă la petreceri, dormeam des prin gări, dar ai mei nu știau. Nimeni nu știa, eram foarte inconștientă pentru că aveam dorințe mari pentru un talent atât de mic... 

- Irina, satul tău de baștină a mai dat culturii noastre încă multe alte talente artistice. Pe care dintre acestea le cunoști?

- Păi, e vorba, în primul rând, de regizorul de teatru și actorul Andrei Băleanu, de publicistul și eseistul Nicolae Vieru, de prozatorul Iulian Nicuță, de savantul ecolog Arcadie Capcelea, de doctorul în filosofie Valeriu Capcelea... 

– Recent ai lansat melodia „N-avem timp”, cu „N-avem timp să ne iubim până la capăt…”. Unde vă grăbiți?

– Eu nu mă grăbesc nicăieri. În melodie, sugerez anume gândul că mereu ne frământăm de lipsă de timp, că nu avem timp pentru lucrurile care ne plac, dar ar trebui să găsim timp pentru ele. De fapt, eu cred că noi putem să ne facem timp pentru lucruri frumoase, iar melodia tocmai asta vrea să spună: pentru lucrurile care ne plac și pentru oamenii pe care îi iubim trebuie să găsim timp.

– Care sunt micile plăceri ale Irinei Rimeș?

– O înghețată în parc, o vacanță frumoasă, nu neapărat scumpă, deși îmi plac și vacanțele scumpe. Oare ele cui nu plac? Până la urmă, și luxul este o experiență. Sunt omul care vrea să adune tot felul de experiențe în palmaresul său. Atunci când nu cânt, când nu compun muzică sau texte, citesc, studiez istorie, franceză, pian...

– Vă mai amintiți cu ce ocazie ați spus că „arta este oglinda în care fiecare vede ceea ce gândește…”?

– Da, îmi amintesc, dar nu vreau să comentez acest subiect. (Spusa a fost o replică la reacțiile negative apărute în lumea online atunci când Ministerul Culturii din România a anunțat că Irina Rimeș a fost desemnată ambasadoarea Zilei Naţionale „Constantin Brâncuși” 2020, organizată pentru a marca 144 de ani de la nașterea marelui sculptor. Cu această ocazie, artista a spus sincer că, poate, nu-i cea mai bună alegere, dar este onorată să dețină acest titlu. „Eu știu să cânt”, a zis ea și a precizat că nu va face un cântec dedicat artistului plastic, ci va folosi masiv,
cu acest prilej, mesaje pe reţelele de socializare. Ministrul culturii Bogdan Gheorghiu a explicat de ce s-a mizat pe această interpretă de top: „Noi nu am invitat-o în calitate de critic de artă. Simpla prezenţă a Irinei Rimeș deja contează enorm, pentru că intrăm pe un segment de public care altfel nu ar fi fost interesat de Ziua Națională „Constantin Brâncuși”).

– Irina, ai copilărit la Soroca, orașul cu vestita noastră cetate de pe Nistru, iar acum ești un fel de ambasador al României pentru promovarea patrimoniului cultural și natural. Ai în activitatea ta programate acțiuni care să combine, ca într-o coroană, bijuteriile culturale și naturale ale României cu cele din Republica Moldova?

– Nu știu de unde ați luat că sunt și ambasador pentru patrimoniul cultural sau natural, căci nu am o asemenea funcție declarată. Dacă vă referiți cumva la faptul că fiecare artist care pleacă de la noi în România sau în alte țări este și un fel de ambasador al Republicii Moldova, vorbim de o funcție indirectă. Totuși, eu cred că artiștii n-ar trebui să se simtă obligați să-și reprezinte țara undeva, artiștii își exercită talentul prin felul în care fiecare dintre ei și-l alege. Dacă se întâmplă să creeze, să unească punți între oameni sau între țări precum România și Republica Moldova, nu-i decât o întâmplare, dar nu funcție...

– Sunteți o adeptă a vacanțelor active, mergeți mult pe jos și vă place să vizitați locurile nu cele mai vestite din România sau din lume. Dacă o faceți și în Republica Moldova, cum credeți: ce îi încurcă acestei regiuni să devină cu adevărat o țară turistică?

– Nu cred că sunt în măsură să răspund la această întrebare, din simplul motiv că nu mă pricep. Dar eu cred că Republica Moldova nu este o țară cu foarte-foarte multe locuri de vizitat. În schimb, există aici anumite lucruri pe care am putea să le ridicăm, ca valoare. Bunăoară, ospitalitatea moldovenilor este ceva cu care putem să ne mândrim. Insistăm să vorbim mult și despre
bucatele noastre. Da, îmi plac și mie plăcintele, prefer aperitivul „Limba soacrei”, dar nu cred că cu asta putem momi foarte mulți turiști din străinătate. Apoi, cum să ademenești turiștii străini să vină la noi pentru a vedea peisaje nemaipomenite, dacă nu le cunoaștem? În schimb, dacă străinii vor să aibă parte de o experiență interesantă, ei pot veni în Republica Moldova pentru a beneficia de ospitalitatea localnicilor...

– Ce înseamnă Soroca pentru Irina Rimeș?

– Pentru mine, Soroca este ACASĂ. Și cu aceasta, am spus totul. Sigur, aș putea să detaliez, dar vedeți că trebuie să plec. (Cu adevărat, însoțitorul, blondul David, îi tot arăta că o cheamă  ultimele grupuri de fani ai cântecelor ei, care, spre miezul nopții, o mai așteptau ca să se fotografieze împreună).

– Care au fost cele mai trăsnite aventuri în adolescența Irinei Rimeș?

– Vai, sunt atât de multe, încât, dacă le-aș număra, ar trebui să scriem o carte. Dar nu neapărat numai în adolescență se întâmplă aventuri. Aș vorbi cu dragoste despre copilărie, care a fost una foarte fericită pentru mine, la țară, alături de fratele meu... 

– Cine sunt și cum vă manifestați dragostea față de părinții Dumneavoastră?

– Mi-o manifest anume prin dragoste și respect. Părinții mei sunt oameni simpli, mama – Valentina și tata – Tudor. Întotdeauna m-am bucurat de susținere din partea lor. Ei au făcut totul ce le-a stat în putință pentru ca eu să-mi realizez visul. Părinții mei locuiesc în satul Izvoare din raionul Florești.

– Cum crezi, după atâta slavă, ce urmează pentru Irina Rimeș?

– Urmează multă muncă. Slava este ceva ce trebuie fructificat sau este doar un pom din care trebuie să culegi fructele.

– Cui îi spuneți în cântecul „Ce s-a întâmplat cu noi?”: „Timpul doare și nu mai am lacrimi să te-aștept la geam…”?

– Dacă m-ați fi întrebat despre o altă piesă, poate că vă spuneam cui, căci este vorba de o anumită persoană. În această piesă este vorba, pur și simplu, despre o persoană închipuită, imaginară.

– Dar în care piesă este vorba despre acea persoană concretă?

– În cazul dat, e secret. Am zis: dacă mă întrebați mai întâi despre acel cântec, poate că vă spuneam, acum – nu. Acum - fug...

Ultimele cuvinte mi le-a spus în glumă, zâmbind, și a fugit, căci mulți fani de-ai ei, rămași până târziu după concert, o mai strigau ca să se fotografieze împreună. Ea, copilărește, le promitea și am văzut că știe a se ține de cuvântul dat. Iar când nu mai rămăsese aproape nimeni, s-a lăsat convinsă de însoțitorul său, blondul David, și a mers să urce în automobilul cu numere de înmatriculare la București. O priveam cum se îndepărtează pe aleile parcului din Valea Morilor și nu știu de ce am asemuit-o, ca om de creație, cu talentata, dar tragica noastră interpretă Maria Drăgan, cu Nicolae Labiș sau Serghei Esenin în creația ei de interpretă, poetă și compozitoare. Mi-am zis că e aproape imposibil să fii atât de firavă, dar, totodată, atât de vulcanică în creație și am vrut să-i strig: „Ai grijă de viața ta, Irina!”, dar era noapte și era prea târziu...

Gheorghe BUDEANU

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 353

Susține Natura.md: Devino Patron!