Plopul, arborele care curăţă aerul din oraşe

Plopul, arborele care curăţă aerul din oraşe
Plopii din Parcul Valea Morilor - îi sacrificăm doar pentru că avem alergie?

Nu există primăvară în care să nu declarăm război bieților plopi care ascultă de chemarea fi rească a naturii și împrăștie în jurul lor pufoasa și diafana încercare de a-și perpetua specia. 

Acest puf a devenit principalul motiv de ceartă între cei care pledează pentru lichidarea fizică a plopilor și cei care caută soluții pentru a păstra acești copaci. Lista de acuzații începe cu faptul că puful de plop provoacă disconfort persoanelor care sunt alergice. În realitate, puful în sine nu este alergen, ci poate conține polenul (semințele) altor plante care provoacă o serie întreagă de alergii persoanelor sensibile. Pe lângă polen, puful de plop absoarbe și praful de pe drumuri (aceste particule sunt și ele iritante). Ar fi bine să precizăm că doar copacii de gen feminin produc acest puf, plopul fiind o plantă dioică (plante cu flori unisexuate la care florile mascule se află pe o plantă, iar cele femele pe altă plantă, deci pe indivizi separați). La plopi, florile mascule au culoarea roșcată, iar cele femele – verde. Fructele plopilor se coc în mai și eliberează semințe multe și mici, prevăzute fiecare cu smocuri de perișori lungi pentru a facilita transportarea lor de către vânt, uneori pe sute de kilometri.

Dacă ne uităm adânc în miezul problemei, ne vom convinge de faptul că locuitorii din mediul urban ar trebui de fapt să fie recunoscători plopilor. Studiile au arătat că doar un singur arbore matur poate capta de la 20 până la 50 kg de praf urban (a cărui componență, precum știți, este foarte diferită de a celui din sate sau câmpuri). În orașele industriale plopul este un adevărat „salvator“ pentru plămânii noștri: un singur copac este capabil de a capta până la 30 de kilograme de praf toxic pe an. De asemenea, plopul absoarbe substanțele cancerigene și metalele grele care intră în compoziția aerului de orașe, puternic poluat în urma emisiilor de mașini și ale celor industriale. Adițional, plopii sunt nelipsiți atunci când vine vorba de purificarea mediului de substanţele poluante stabile în sol, căci în țesutul lor lemnos se acumulează ionii metalelor toxice și compușii chimici de tipul faimoaselor dioxine, și rămân imobilizate și inactive pentru zeci de ani.

În plus, un singur plop de vârstă mijlocie absoarbe până la 40 kg de dioxid de carbon pe oră, producând oxigen de trei ori mai mult decât teiul și de șapte ori mai mult decât molidul, de exemplu. În această privinţă, plopul depășește chiar fagul, care satisface necesarul de oxigen pentru 64 de persoane. Pe de altă parte, fagul crește încet faţă de plopul zis „repede crescător”, care are o fotosinteză mult mai rapidă.

Această simplitate a plopului, de a se adapta oricărui mediu, de a suporta perfect toate schimbările de temperatură și de a crește mai repede decât alți arbori, precum și capacitatea sa de a acționa ca un puternic și eficient filtru de aer, reprezintă un avantaj semnificativ pentru folosirea lui în mediile urbane populate și transformându-l într-un lider al plantațiilor verzi din orașe.

Cunoașterea particularităților acestei specii poate ajuta la depășirea neajunsurilor pe care le are, o dată pe an: puful este produs de copaciifemele, care trebuie de evitat de plantat. O altă particularitate a plopului este că începe să producă puf abia ajuns la maturitate. Cu cât copacul este mai bătrân, cu atât crește cantitatea de puf produs. Prin urmare, situația cu care ne confruntăm la sfârșit de aprilie și început de mai în Chișinău reprezintă de fapt perioada de glorie a plopilor plantați în perioada sovietică: majoritatea se află în perioada de vârf a prolificității lor. O soluție de compromis ar fi înlocuirea permanentă a plopilor-femele pentru a preveni înaintarea la o vârstă prea „productivă” și totodată pentru a evita înlocuirea naturală a inflorescențelor mascule cu cele femele. De asemenea, se poate încerca toaletarea exemplarelor ajunse la maturitate, mai exact tăierea crengilor pe care apar cele mai multe semințe. În unele orașe se recurge la plantarea speciilor de plop negru sau argintiu, care nu produc puf, spre deosebire de plopul alb și cel tremurător, specii ce se găsesc preponderent în Moldova. 

Dincolo de micile neplăceri provocate de plop în zilele de înflorire, avantajele pe care le oferă acest arbore care „înghite” cantități uriașe de otrăvuri din aerul poluat al orașelor, sunt incomensurabile, și el merită toată dragostea orășenilor și recunoștinţa lor de a fi păstrat în orice aglomeraţie urbană.

 

Ana APINTEI

Articol publicat în numărul 316