Avem nevoie de păduri durabile
natura.md
Sep 23, 2024 11:18
358
0
O suprafață de 7.400 de hectare (ha) urmează să fie împădurită în Republica Moldova în anul 2024. Primăvara au fost plantați copaci pe 3.300 de ha, iar toamna vor mai fi sădite păduri pe restul 4.100 de ha. Anul acesta vor fi împădurite cu vreo 200 de ha mai mult decât în 2023, când pe 7.200 de hectare au fost sădiți vreo 24 de milioane de puieți forestieri (stejar, salcâm, paltin, corcoduș, vișin turcesc, prun, tei, plop și alte specii).
Împădurirea de până în 2032 va costa 15 miliarde lei
În 10 ani, din 2023 până în 2032, este prevăzută plantarea sau reabilitarea a 145.000 ha de păduri, conform Programului național de împădurire. Republica Moldova are un grad de acoperire cu păduri printre cele mai scăzute din Europa, iar prin acest program se dorește extinderea suprafețelor de teren împădurit până la 15-17% din teritoriu, de la actualele 10-11% (media europeană: 39.8% în 2020). Pentru realizarea Programului de împădurire este nevoie de peste 15 miliarde de lei – aproximativ 1,5 miliarde de lei pe an. Guvernul a anunțat că 83% din banii necesari vor fi atrași sau împrumutați de la partenerii externi.
Potrivit ecologiștilor, având măcar 20-25% din teritoriu acoperite de păduri și fâșii forestiere, ne putem asigura un echilibru ecologic – astfel ne-ar fi mai ușor să facem față și arșiței extreme, și perioadelor secetoase, să prevenim transformarea Republicii Moldova într-un deșert.
Există 5 categorii de păduri
Pădurile din Republica Moldova sunt împărţite în cinci categorii funcționale, conform cadrului normativ-legal:
1. păduri cu funcții de protecție a apelor (1.6%);
2. păduri cu funcții de protecție a terenurilor și a solurilor (7.9%);
3. păduri cu funcții de protecție contra factorilor climatici și industriali dăunători (47.4%);
4. păduri cu funcții de recreere (26.4%);
5. păduri cu funcții de interes științific și ocrotire a genofondului și ecofondului forestier (16.7%).
Cât de valoroase sunt pădurile pe care le plantăm?
Legislația stabilește că avem nevoie de păduri durabile, cu valoare ridicată de conservare, din specii autohtone, rezistente și longevive. Din păcate, realitatea noastră nu ține pasul cu obiectivul pe care ni l-am propus: avem nevoie de zeci de milioane de puieți pe an, dar nu avem pepiniere care să ni-i asigure pe toți din specii valoroase și de o vârstă la care se înrădăcinează 100%. Din acest motiv se plantează și mult salcâm - acest arbore este o specie invazivă, adusă în secolul al XVII-lea în Europa din America de Nord. Salcâmul are un ciclu de viață destul de redus, comparativ cu speciile de arbori autohtoni precum stejarul sau frasinul. Mulți specialiști în biodiversitate nu sunt încântați că este folosit și la noile împăduriri. Ei spun că o pădure de salcâm oferă „mai puțină biodiversitate decât o pășune”.
Și totuși, „decât să lăsăm un teren gol, mai bine să plantăm arbori pe el, dar, cu timpul, speciile invazive precum salcâmul trebuie înlocuite cu frasin, de exemplu”, ne-a relatat Anton Galușca, directorul interimar al Rezervației Naturale de Stat „Plaiul Fagului”.
Doar 47% dintre păduri au valoare ridicată de conservare
Suprafaţa fondului forestier al Republicii Moldova este de 450.600 hectare. Din acestea, 362.700 hectare sunt în proprietatea statului, 85.100 hectare - în proprietatea publică a unităţilor administrative teritoriale, 2.800 hectare - în proprietate privată.
Și doar aproximativ 175.500 de hectare de terenuri forestiere, reprezentând 47,3% din suprafața totală a pădurilor, au fost identificate ca fiind „păduri cu valoare ridicată de conservare” (PVRC) în cadrul unui studiu realizat cu suportul partenerilor de dezvoltare (UE, BM) și făcut public în februarie 2024.
Majoritatea acestor păduri valoroase sunt deținute și gestionate de stat. Ele adăpostesc 80% din diversitatea biologică a țării și oferă beneficii sociale, economice, climatice, hidrologice și de control al eroziunii. Pentru a conserva aceste zone ecologice, experţii recomandă crearea unei rețele de PVRC și modernizarea legislației privind zonele protejate.
Pe suprafeţele forestiere de la noi predomină speciile de foioase (98%), iar pădurile de stejar (44%) sunt cele mai reprezentative ecosisteme forestiere, contribuind cu peste 80% la biodiversitatea țării.
Sectorul forestier al Republicii Moldova contribuie cu mai puţin de o jumătate de procent la Produsul Intern Brut (PIB) al țării, dar reprezintă o parte semnificativă a capitalului natural și oferă multe beneficii de mediu. Totodată, asigură locuri de muncă, alte servicii de o valoare semnificativă şi, în plus, populaţia de la sate este puternic dependentă de pădurile din preajmă.
Gestiune nesustenabilă şi tăieri ilegale
Aproape toate pădurile din Republica Moldova sunt utilizate în mare parte în scopuri de producție - pentru aprovizionarea comunităților cu necesități de subzistență, în principal cu lemn de foc.
Pădurile „sunt gestionate în mod nesustenabil”, iar acest fapt a determinat autoritățile ţării să-şi revadă modul de abordare a domeniului, constată autorii studiului. Una dintre problemele semnalate de ei este „răspândirea neuniformă și fragmentarea terenurilor forestiere”, fapt care influențează negativ exercitarea funcțiilor economice și protective ale acestora.
Sectorul forestier se confruntă și cu problema tăierilor ilegale, printre principalele cauze ale acestui fenomen fiind menţionate: „nivelul înalt de sărăcie, prețul ridicat și în continuă creștere al lemnului de foc, cererea nesuplinită pentru lemnul de foc, nivelul salarial redus al personalului silvic, lipsa pazei vegetației lemnoase și eficiența scăzută a controlului de stat în domeniul asigurării pazei tuturor resurselor forestiere”.
Împăduririle din ultimii 30 de ani au fost puţin eficiente
„În Republica Moldova nu există peisaje forestiere intacte, nici peisaje forestiere cu o integritate ridicată – doar suprafețe restrânse cu integritate medie din punct de vedere al nivelului de modificări antropice, majoritatea având o integritate mică”, se arată în studiu.
Pe parcursul ultimelor trei decenii a crescut suprafața pădurilor, însă majoritatea împăduririlor noi au fost realizate pe terenuri degradate şi în condiții pedoecologice grele, unde arboretele are productivitate redusă. Totodată, pădurile din proprietatea autorităților locale sunt tinere, iar din cauza tăierilor ilicite din anii 1992-1998 au o „consistență degradată” – au rămas spaţii goale după tăierea arborilor.
Autorii studiului notează că „procesul de extindere a pădurilor, pe lângă dificultățile de natură financiară, se lovește de numeroase alte bariere, cum ar fi conflictele între extinderea pădurilor și menținerea terenurilor cu destinație agricolă pentru comunitățile rurale”.
Autor: Eleonora Lisnic
Articol publicat în revista NATURA, nr. 389
Susține Natura.md: Devino Patron!
