„Avem nevoie de programe de educaţie pentru sănătate”

Stanislav Groppa, academician, medic neurolog, profesor universitar, doctor habilitat în știinţe medicale.

„Avem nevoie de programe de educaţie pentru sănătate”

– Domnule academician Stanislav Groppa, am intrat într-un an care presupune mari evenimente politice, ceea ce înseamnă și o înviorare a activităţilor în diferite domenii sociale. Ar fi bine să se întâmple acest lucru și în sistemul moldovenesc de sănătate, care continuă să piardă din imagine. Dumneavoastră, ca medic ilustru, ca personalitate în știinţa medicală, cum explicaţi faptul că oamenii au puţină încredere atunci când merg la doctor?

– Sănătatea este cel mai important lucru, care face să ne bucurăm de viaţă. Vă contrazic afirmaţiile din întrebare și vă spun că sistemul de sănătate, în întregime, este caracterizat printr-o integritate de structuri și personalităţi. Sistemul nostru de sănătate are personalităţi remarcabile, specialiști excepţionali, mulţi dintre care deţin o pregătire clasică. Să știţi că și pregătirea în sistemul de sănătate este una deosebită. Pregătirea unui medic necesită studii, care durează zeci de ani. E necesar să ne dăm seama ce înseamnă un medic și cum ar trebui să-l utilizeze statul și societatea – e o problemă foarte serioasă de percepere a specialistului care activează în domeniul de sănătate.

De asemenea, trebuie să cunoaștem ce înseamnă medicina de astăzi – cea mai performantă știinţă, dar și activitate recunoscută pe plan internaţional. În ultimii 5-10 ani, în medicină, ca nicăieri în alt domeniu, au loc schimbări esenţiale despre maladii, despre organismul uman, despre interacţiunea organismului uman cu societatea. Medicul de azi nu mai este acel de acum 10-15 ani, ca pregătire, cunoștinţe și activitate. Pe de altă parte, un medic ca să-și exercite deplin toate abilităţile necesită condiţii excepţionale. Vă dau un simplu exemplu. Dacă o intervenţie pe creier în cadrul unei hemoragii sau a unei patologii cauzate de apariţia unei trombe necesita intervenţii manuale deschise - în adâncul creierului - astăzi astfel de intervenţii sunt efectuate endovascular – pătrundere și atingerea „ţintei” prin intermediul vasului sanguin. Vă închipuiţi ce cale trebuie de parcurs: de la artera femurală – la cele mai mici poteci vasculare cerebrale din cadrul creierului, unde găsești punctul necesar intervenţiei. Iată ce tehnologii avansate trebuie să cunoască un medic, dar și ce măiestrie să posede, ca să efectueze astfel de intervenţii…

Revenind la întrebare, menţionez că sistemul de sănătate e constituit din medicii specialiști și celălalt personal medical, inclusiv asistente, infirmiere, responsabilii de organizare, dar include și latura tehnică, tehnologiile. A evoluat complet conceptul de asistenţă medicală, nu mai este acel de acum 10-15 ani. Avem conceptul medicinii personalizate, unul extraordinar, în care fiecare persoană se bucură de o abordare aparte, cu tratament și medicamente selectate, inclusiv cu producerea unor medicamente anume pentru o persoană concretă. De fapt, medicina noastră are un potenţial enorm și trebuie să evolueze, iar societatea - să perceapă ce înseamnă medicina de astăzi și ce înseamnă sănătate în înţelesul contemporan.


– Una dintre direcţiile principale de cercetare în activitatea Dumneavoastră de medic neurolog o reprezintă accidentul vascular cerebral. Cât de periculos este un asemenea accident și cum el poate fi prevenit?

- Astăzi accidentul vascular cerebral reprezintă a doua cauză de mortalitate în R. Moldova, dar și în Europa. În multe regiuni ale Rusiei este chiar prima cauză de deces, în România - a doua, în alte ţări – a treia. Cu părere de rău, problema patologiei vasculare cerebrale iese în prim-plan în medicina contemporană. Pe de o parte, există accidentul vascular cerebral major, care condiţionează incapacitatea de muncă sau chiar decesul pacientului. Pe de altă parte, există accidentele vasculare silenţioase sau mici, cele care reprezintă un fel de zângănit de clopoţel, alterând porţiuni extrem de mici ale creierului, însă, repetându-se, ele produc probleme esenţiale, dar pe care omul nu le conștientizează ca ceva negativ pentru sănătatea sa. Să zicem, procesele de alterare a funcţiilor cognitive – memoria. La un moment dat, o persoană începe a avea un sindrom amnezic: uită ori nu se mai poate orienta atât de bine cum o făcea înainte. Bunăoară, o gospodină își dă seama la un moment dat că nu mai poate pregăti copturile atât de bine cum o făcea în tinereţe. Deci și-a pierdut acele abilităţi… Asta – din cauza repetării unor accidente vasculare silenţioase, care afectează structuri cerebrale funcţionale foarte importante, cum sunt cele responsabile de memorie, gândire, orientare, limbaj etc. Unele persoane afectate astfel își dau seama că limbajul le-a devenit mai sec, nu-și mai amintesc unele lucruri, nu se orientează în anumite împrejurări… E vorba de accidentele vasculare silenţioase mici, care condiţionează problemele mari, care, în stări depășite, induc sindromul demenţial.

Bolile vasculare cerebrale devin o epidemie. Dacă azi, bunăoară, 61 de persoane s-au îmbolnăvit de gripă avansată, se anunţă stare de epidemie, dar, în același timp, numărul acesta este depășit de al persoanelor care au suferit de accidente vasculare cerebrale. În R. Moldova avem azi la evidenţă peste 60 de mii de pacienţi care au suportat un accident vascular cerebral. Anual, peste 14 mii de persoane fac accidente vasculare cerebrale, fără a le mai număra pe cele silenţioase, căci nimeni nu cunoaște acest lucru. Un risc esenţial pentru apariţia accidentului vascular cerebral este ereditatea. În primul rând, acestui risc sunt supuse persoanele cu rude de gradul întâi care au suferit un accident vascular cerebral – indice care impune o consultare la medic pentru a te proteja. În al doilea rând, trebuie să cunoști că accidentul vascular cerebral nu depinde de un singur factor, ci de mai mulţi. În scopul profilacticii și protejării, trebuie să cunoaștem factorii principali de risc: tensiunea arterială, diabetul, ateroscleroza, bolile de colagen etc., precum și cauze mai noi – sindromul metabolic, supraponderabilitatea. Circumferinţa abdominală este un factor care corelează direct cu apariţia accidentului vascular cerebral. Nu pe ultimul plan sunt alimentarea corectă și viciile: fumatul, excesul de alcool, modul de viaţă sedentar, lipsa activităţilor intelectuale… Printre factorii de protecţie, menţionăm durata somnului, activitatea fizică, alimentarea corectă. Printre factorii de risc putem menţiona și infecţiile, inflamaţiile. Un rol deosebit în apariţia accidentului vascular cerebral îl joacă și starea psihico-emoţională a organismului: depresia, stresul, sindromul maniacal. Deci, problema nu este atât de simplă, dar ea poate fi luată sub control.

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană


– Sunteţi deţinător de mai multe brevete și invenţii. În acest sens, aţi participat la diferite concursuri internaţionale, de unde v-aţi întors cu importante menţiuni, dintre care amintim medaliile: de bronz – la Concursul Internaţional de la Seul, de argint – la Salonul Internaţional de Inventică de la Geneva, de aur – oferită de Ministerul Educaţiei și Cercetării din România. Care din invenţiile dumneavoastră sunt apreciate în plan internaţional?

– Noi colaborăm în mai multe direcţii de cercetare cu colegii de peste hotare. Cele menţionate de dumneavoastră au fost cercetări efectuate în domeniul combaterii durerii. Problema durerii este una extrem de mare. Practic, fiecare om, pe parcursul vieţii, suportă sindromul durerii. S-a dovedit că durerea cauzează schimbări esenţiale în procesul evolutiv al persoanei. Dacă cineva suportă o durere mai gravă în perioada copilăriei, ea îi va modela comportamentul și poate să-i inducă diferite stări maniacale, depresive sau fobice pe parcursul întregii vieţi. Sindromul durerii induce schimbări în structura și starea sistemului imun. Cei care au suportat dureri sunt mult mai fragili la apariţia diferitor infecţii, inflamaţii etc. În domeniul dat, împreună cu colegii din Australia, am cercetat o sistemă importantă de combatere a durerii, caracteristicile căreia sunt bazate pe o eficacitate majoră a efectului antidoloroso, administrare prin inhalare. Efectul se obţine fără a produce durere la durere. Metoda este foarte eficace, face parte din clasamentul analgezicilor de clasa a treia. Sistema a prezentat un interes deosebit, inclusiv din partea juriului de la saloanele de invenţie, care au apreciat modalitatea de abordare a remediilor în cauză. Noi studiem în continuare, inclusiv factorii de risc la populaţia din R. Moldova. Sistemul a fost înregistrat chiar în R. Moldova și se bucură de apreciere în rândul pacienţilor. Este în proces de modernizare a tehnologiilor și sperăm că degrabă va reveni într-o modalitate nouă de abordare.


– Ca om de știinţă, cu care clinici universitare din străinătate colaboraţi și în ce constă această colaborare?

– Ceea ce am discutat cu dumneavoastră despre sindromul durerii este o cooperare cu colegii noștri de la Universitatea Clinică de Neurologie, Departamentul de Combatere a Durerii, din Melbourne (Australia), cu care colaborăm mai bine de zece ani în acest domeniu. Avem o colaborare foarte frumoasă cu Clinica Universitară din Kiel (Germania). În acest oraș activează profesorul Iantzen și renumitul profesor Gunter Deuschl, neurolog, primul președinte și fondatorul Academiei Europene de Neurologie. Ei ne-au susţinut și ne-au ajutat. De asemenea, colaborăm cu clinici de neurologie din Austria (orașul Salzburg),Germania (orașul Mainz), Statele Unite ale Americii, Franţa etc. Menţionez și colaborarea cu Institutul Regal de Neurologie din Marea Britanie, cu care avem o colaborare mai specială pentru că acolo activează o discipolă de-a noastră,Viorica Chelban, pe poziţie de cercetător știinţific, încadrată destul de bine în institut, în domeniul neorogeneticii. Viorica Chelban este și colaborator al laboratorului nostru de neurobiologie și genetică, cu activitate și în Marea Britanie.


– Dialogul nostru are loc în biroul dumneavoastră de la Spitalul de Urgenţă din Chișinău și nu pot să nu vă întreb: care-i situaţia în domeniul asistenţei de urgenţă în sistemul de sănătate al Republicii Moldova?

 – Problema urgenţelor este una extraordinară, deoarece astăzi timpul apreciază sănătatea, care necesită o intervenţie cât mai rapidă. Institutul de Medicină Urgentă, de mai mulţi ani, a devenit una din figurile centrale în acordarea asistenţei medicale integrală din republică. Acum, este necesară extinderea posibilităţilor institutului prin procurarea utilajului necesar, prin diversificarea lui și, poate, chiar cu reconstrucţii… Sunt extrem de importante procesele de regionalizare, cu orașul Bălţi în prim plan la nordul republicii. Ar fi apoi orașul Cahul, Edineţ și altele. Astăzi, spitalul din Bălţi a revenit în structurile Ministerului Sănătăţii și i se aplică rangul de spital republican, ceea ce presupune coordonarea activităţii integrale a medicinii, inclusiv a medicinii de urgenţă în regiunea de nord a republicii. Este o decizie importantă, fiindcă multe din intervenţiile, metodologiile de tratament implicate azi în instituţiile din Chișinău trebuie să fie implementate și la Bălţi. Am convenit asupra câtorva lucruri, în primul rând – implementarea trombolizei sistemice în spitalul dat, în al doilea rând – registrul și metodologia de evoluare a pacienţilor cu accidente vasculare cerebrale în perioada acută. Eu coordonez această direcţie în republică și am integrat mai multe spitale în sistemul dat. Acest sistem dă posibilitate de apreciat care este starea pacientului, evoluţia sănătăţii lui. E o bază de date care ne va permite implementarea unor noi strategii de tratament, căci sistemul dat poate fi conexat la telemedicină. Sistemul de urgenţe medicale trebuie să fie extins și implementat mai cu seamă în părţile de nord și sud ale republicii.


– Sunteţi șeful Catedrei Neurologie și Neurochirurgie a Universităţii de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţeanu”, catedră pe care aţi fondat-o în anul 1995. Cum apreciaţi capacităţile actualilor studenţi de la medicină?Manifestă ei principii morale și dorinţă de perfecţionare profesională asemeni înaintașilor lor?

– E o catedră mică, cu studenţi, dar și cu persoane implicate în pregătire postuniversitară – rezidenţi și medici. Vreau să spun că studenţii noștri au o pregătire foarte bună, posedă cunoștinţe fundamentale, cunosc limbi moderne, aptitudini de comunicare și de studiu. Rezidenţii neurologi deţin o bună manieră în pregătire și sunt motivaţi de a cunoaște, de a poseda diferite manopere, dornici de a deveni specialiști buni. Azi, voinţa lor de a deveni un medic calificat este mult mai mare. Problema noastră este de a-i motiva ca, devenind buni specialiști, să rămână aici, să nu plece peste hotarele republicii. Pentru asta, ei trebuie să fie motivaţi financiar, dar noi folosim și alte „pârghii” – îi atragem în cercetare, le oferim posibilităţi de creștere profesională, le încredinţăm proiecte deosebite care să-i facă să rămână aici. În ultimii 10 ani, clinica noastră s-a extins datorită tinerilor specialiști. Avem foarte mulţi medici neurologi, neuroreanimatologi, neurofiziologi, epileptologi, specialiști în boli vasculare cerebrale etc. care au fost studenţii noștri și au rămas să activeze în clinica noastră. 

Ar putea fi o imagine cu 7 persoane, inclusiv Eugeniu Cepoi, persoane în picioare şi persoane stând jos

 

– Are sau nu are societatea noastră o conștiinţă a modului sănătos de viaţă?

– Am analizat acest lucru în expediţiile privind cercetarea stării de sănătate a populaţiei. Mulţi cetăţeni manifestă indiferenţă faţă de sănătatea lor, prin activitate, utilizarea alcoolului sau a fumatului. E necesar să lansăm programe de educaţie pentru sănătate, începând cu grădiniţa și școala. În acest sens, ne-au prezentat date foarte interesante colegii din Polonia la un simpozion despre accidentul vascular cerebral, factorii de risc și cunoaștere. Într-o anumită regiune, ei au început să promoveze cunoștinţe despre bolile vasculare și factorii de risc în rândul copiilor din grădiniţe și la elevi. Au obţinut rezultate fenomenale, fiindcă copiii sunt acei care absorb totul ce le spui. Venind acasă, ei promovează cunoștinţele acumulate și chiar le implementează, inclusiv în raport cu maturii. Nepotul,vorbind cu bunelul, îi transmite și educaţia primită la grădiniţă în privinţa sănătăţii, același lucru face și elevul în discuţie cu părinţii săi. Este necesar ca programele noastre de sănătate să fie concentrate spre copii, care și ei vor deveni maturi, dar deocamdată pot fi mesageri, prin comunicare, ai sănătăţii. Orice om matur va reacţiona pozitiv atunci când un copil îi spune: „Nu fuma”, „Nu mai bea”, „Hai să mâncăm”, „Hai să facem o plimbare seara”… 

 

– Dle academician, un medic îmbracă halatul alb numai dacă manifestă dragoste faţă de ceea ce face. Cine v-a insuflat o asemenea dragoste și cui datoraţi profesionalismul de care daţi dovadă în permanenţă pe parcursul, iată, a patruzeci de ani?

– Vai, mi-aţi amintit de o aniversare pe care o vom serba cu colegii tocmai în acest an, pentru că am absolvit Institutul de Medicină în 1979. M-am născut într-o familie în care atitudinea faţă de omul intelectual, în general, și atitudinea faţă de medicină, în special, era una deosebită. Asta se întâmpla pentru că fratele bunelului meu absolvise în 1914 facultatea de medicină din Odesa, fiind unul din primii exponenţi ai medicinii noastre interbelice. Apoi, tatăl meu a suferit mai multe probleme de sănătate având o deosebită stimă faţă de medici. Deci, tatăl meu a fost cel care mi-a insuflat și a contribuit direct ca eu să îmbrăţișez specialitatea de medic. Îi sunt foarte recunoscător, căci, dacă mi-aș relua viaţa de la început, aș face același lucru. Ulterior, am avut noroc de învăţători buni la școala medie din sat, care au educat zeci de personalităţi antrenate azi în diferite domenii din republică și străinătate. 

O adevărată alma mater mi-a fost Universitatea de Medicină, unde am trecut una dintre cele mai bune școli ale medicinii. Foarte mulţi profesori erau exponenţi ai școlii de medicină din Sankt-Petersburg, care au venit în Moldova după război și au fondat aici o școală puternică. Institutul de Medicină din Chișinău era printre primele șase institute de medicină din Uniunea Sovietică. Eu am trecut prin școlile lui Testemiţeanu, Anestiade, Zorkin, Muhin, Ţâbârnă, Maloman, Bâtcă, Stamati – personalităţi cunoscute, care, pe lângă deosebitul profesionalism, aveau și o ţinută universitară, academică. Ţinuta lor te impunea să respecţi rigori de o calitate estetică și morală foarte înaltă. Apoi soarta mi-a acordat o favoare – am făcut studiile postuniversitare și postdoctorale în Rusia, la Universitatea de Medicină, instituţie de prim rang. Acolo domina atmosfera știinţei, a cunoștinţelor înalte, dar existau și rigori foarte dure, importante în formarea tinerilor specialiști. După ce am absolvit postdoctorala, mi s-a oferit Catedra de Neurologie din Sankt-Petersburg, am avut solicitări din Franţa și de la un laborator din Statele Unite. Pe atunci puţini absolveau doctorantura și toţi aveau o pregătire foarte fundamentală. Am respins toate propunerile și am revenit în Moldova, unde am activat într-o societate a neurologilor bine consolidată.

Pe parcursul vieţii, am avut ocazia să fac cunoștinţă cu profesioniști remarcabili în domeniul neuroștiinţei din lumea întreagă, cu care m-am împrietenit și la care am făcut stagii - în Australia, China, Statele Unite, Germania, Franţa și foarte multe în România, Ucraina… Sigur, cine merge la cercetări știinţifice internaţionale, la forumuri internaţionale de prim-rang prezintă și performanţele ţării sale în domeniu. Vă asigur, ele sunt bune. Recent, cunoscutul profesor Gunter Deuschl a vizitat clinica noastră și a considerat-o de cel mai înalt nivel european. Un alt profesor, Natan Bornstein, președintele Societăţii de Neurologie din Israel, directorul Clinicii de Neurologie din Ierusalim, ne-a vizitat în decembrie 2018 și de asemenea ne-a strâns mâna pentru ceea ce facem. Cum să nu fii mândru de profesia aleasă?


- Vă dorim noi succese!

Gheorghe BUDEANU

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 324