„Mondial” la Chișinău – cântece de acasă și o explozie de emoții
natura.md
Apr 24, 2025 06:30
335
0
Era sfârșitul lui iulie 1970. Mă aflam la Suruceni, în vacanță, după primul an de studii la Facultatea de Istorie a USM. Pe neașteptate, consăteanul și prietenul, tânărul interpret al formației „Noroc”, Ion Suruceanu, mi-a spus că celebrul grup românesc „Mondial” are două concerte în capitala Moldovei. Chiar nu-mi venea să cred. Pentru că la momentul invadării Cehoslovaciei în 21 august 1968 România fusese unica țară a tratatului de la Varșovia, care n-a participat la înăbușirea «primăverii de la Praga», o mișcare pașnică pentru liberalizarea regimului comunist. Mai mult, Romania a condamnat invazia și a început să fortifice frontiera la Prut. Șoselele Moldovei erau pline de tancuri sovietice, iar posturile străine de radio transmiteau că o invazie a Moscovei în România este iminentă.
După „primăvara de la Praga” din august 1968 și atitudinea fermă a lui Ceaușescu de a nu participa la invazia Cehoslovaciei, era limpede că despre vizita unor delegații din România, fie și cu caracter concertistic, nici nu putea fi vorba.
Și iată că vestea despre două spectacole la Chișinău ale celebrului grup „Mondial” venea ca un fulger pe cerul senin.
Ion Suruceanu ne-a avertizat că publicitate în oraș nu este, așa că, dacă ne grăbim, putem găsi poate 2-3 bilete la Teatrul de Vară, unde urma să se desfășoare spectacolul. Am venit împreună cu doi prieteni la casele de bilete, pe la prânz, și mare ne-a fost mirarea că nu era nicio coadă și tichetele erau disponibile. Chiar am crezut că la concert va fi puțină lume.
Însă atunci când cu o oră înainte de începutul spectacolului ne-am apropiat de Teatrul de Vară, încă de pe scările, care duceau spre Lac, se auzea vuietul mulțimii ce umpluse deja la refuz arena. Cu greu am găsit locuri pentru că arealul Teatrului Verde era arhiplin. Dacă spațiul era planificat cu 7000 de locuri, probabil la moment erau cel puțin 10 000 de spectatori.
Muzica „Mondialului” era cunoscută foarte bine în Moldova. Și dacă rockul era știut doar de o anumită categorie de fani, atunci șlagărele „De va veni la tine vântul”, „Romanță fără ecou”, „Primăvara”, „Atât de fragedă” erau interpretate pretutindeni: pe stradă, la odihnă, la nunți și cumetrii.
Emoțiile publicului s-au făcut simțite din primul minut al spectacolului. Cei prezenți cântau împreună cu artiștii și parcă nu doreau nicidecum să se trezească dintr-un vis feeric. Din start, am observat în partea stângă a Teatrului, mai aproape de scenă, un grup de circa 70-80 de tineri cu placate, unul din ele, cu siguranță, scris cu grafie latină, grup care manifesta mult mai energic și scanda ceva ce noi nu puteam desluși, după fiecare piesă.
În final, după mai mult de două ore de extaz colectiv, a fost interpretată populara piesă „Primăvara” pe versurile lui Topârceanu. Tinerii din grupul mai radical au aprins făclii și scandau permanent. Dacă la început estimam numărul acestor tineri la 70-80 de persoane, cu siguranță, la sfârșit erau cel puțin două sute.
În scurt timp, am văzut pentru prima dată în viață milițieni călări. Ei s-au năpustit brutal asupra grupului de spectatori și aplicau lovituri cu bastoanele în stânga și-n dreapta. Trebuia să plecăm în plină noapte pe jos spre Suruceni și n-am putut fi prea aproape de confruntări. De departe, de pe scările, care duc spre Universitate, se auzeau țipetele și scandările manifestanților.
Membrul grupului „Mondial” Dragoș Vasiliu își amintește că tinerii manifestanți doreau să conducă grupul pe străzile Chișinăului până la hotel, însă autoritățile calificau acest lucru ca fiind dezordine în masă. De aici și brutalitatea fără măsură și reacția inadecvată la un comportament normal pentru asemenea evenimente în Occident. Imediat, după spectacol, membrii „Mondialului” au fost evacuați dintr-un hotel din inima orașului la motelul „Struguraș”, situat la 8 km de centru, la periferie.
A doua zi, postul de radio interzis în URSS, „Europa Liberă”, anunța că la Chișinău începe o revoltă anticomunistă. Reacția autorităților n-a întârziat. În acea noapte au fost reținuți zeci de studenți manifestanți. Ulterior, toți au fost exmatriculați din instituțiile de învățământ în care își făceau studiile.
O reacție deplasată, total servilă și antinațională a avut primul vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al RSSM, Grigore Eremei. El a trimis la Moscova o scrisoare în care propunea comitetului central al PCUS să interzică abonarea cetățenilor moldoveni la presa românească, să fie puternic bruiate posturile românești de radio tv și să fie interzise vizitarea RSSM de tot felul de delegații românești, inclusiv și din cele concertistice. A fost un lucru nemaiîntâlnit în practica de partid. Un nomenclaturist de rang înalt se adresează Moscovei peste capul conducerii comuniste a Moldovei. Centrul imperial a realizat exact și cu multă plăcere măsurile coercitive propuse de către de Gr. Eremei.
La 30 de ani de la spectacolul istoric am avut onoarea să organizăm noi, cei de la postul „Catalan TV” unde eram director, împreună cu Nicolae Dumbravă de la Palatul Național, o reeditare a concertului „Mondial”. Generația anilor ”60 a retrăit emoțiile unei amintiri frumoase și pline de semnificații. După concert, cina artiștilor a avut loc în localul „Mondial” de pe strada Pușkin. Așa își numise întreprinderea doi basarabeni care au făcut cunoștință, atunci, la spectacolul „Mondialului” din 1970.
P.S. În septembrie, atunci când am revenit la studii, autoritățile au organizat „discuții profilactice” cu studenții. Un lector cu viziuni staliniste ne ofensa spunând că modul în care tineretul s-a manifestat la spectacolul „Mondialului” demonstrează, chipurile, că noi nu avem mândrie, „ne-am comportat de parcă nu avem muzica noastră sovietică și am ajuns la cea a românilor”. Am avut „neatenția” și l-am întrebat: Probabil a fost ceva mai intim decât muzica? În consecință, secția omniprezentă a KGB-ului de la Universitate mi-a deschis dosar dar, printr-o minune, nu am fost exmatriculat.
Pentru mine și generația mea, izolată de Țara-Mamă de gardul de sârmă ghimpată de pe Prut, apariția „Mondialului” la Chișinău a fost ca zborul unei păsări a libertății, care aducea în Basarabia răpită de ruși, cântecele de acasă și dorul de România noastră.
Autor: Vlad DARIE
Articol publcat în revista NATURA, nr. 398
Nota redacției:
Facem apel către toți participanții la concertul formațiunii artistice „Mondial”, care a avut loc la Chișinău, la Teatrul de Vară, la 31 iulie 1970, cu rugămintea să expedieze amintirile lor de la acel spectacol excepțional pe adresa:[email protected] sau [email protected] Intenția redacției este de a readuce în spațiul public un eveniment, care a băgat în boale conducerea comunistă de la Chișinău și a reconfirmat că, indiferent de teroarea instalată de regimul de ocupație, sufletul românesc al Basarabiei era viu și a răbufnit într-o explozie de dor și frățietate în seara de 31 iulie 1970.
Așteptăm mărturiile celor care au avut norocul să fie la concertul „Mondialului”, chiar dacă au fost hăituiți sau bătuți de miliția sovietică. Timpul trece prea repede ca să lăsați amintirile pentru altă dată…
Susține Natura.md: Devino Patron!
