2 februarie - Ziua Internațională a Zonelor Umede

2 februarie - Ziua Internațională a Zonelor Umede

Comunitatea internațională sărbătorește în fiecare an, la data de 02 februarie, Ziua Internațională a Zonelor Umede – un eveniment menit să amintească tuturor rolul zonelor umede în menținerea sănătății mediului înconjurător. Acest eveniment datează din data de 2 februarie 1971, când în orașul iranian Ramsar situat pe litoralul Mării Caspice, a fost semnată Convenția asupra zonelor umede de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice. Republica Moldova s-a alăturat Convenței Ramsar în anul 1999.

Acest document, cunoscut ca fiind primul tratat interguvernamental modern, de anvergură mondială, ce ține de conservarea și utilizarea durabilă a resurselor naturale, a devenit un punct de referință în conservarea zonelor umede și a biodiversității lor.

Ar putea fi o imagine cu munte, lac şi natură
Fluviul Nistru la Holoșnița. Foto: Alecu Reniță

 

 

Ce este o zonă umedă?

O zonă umedă reprezintă un teritoriu complet sau parțial inundat, unde apa este principalul factor care controlează mediul natural, viaţa animală și vegetală asociată. Ea apare acolo unde pânza freatică vine aproape de suprafaţă, ajunge la același nivel sau chiar acolo unde apele puţin adânci acoperă pământul. Practic, zonele umede înseamnă orice tip de habitat unde predomină apa: bălți, lacuri, mlaștini, gârle, sisteme lagunare, brațe secundare, bazine piscicole, turbării, terenuri mlăștinoase, câmpii inundate, păduri de mangrove și recife de corali. Distribuția zonelor umede este globală, ele fiind prezente de la tundră la tropice. Se estimează că ar exista în lume minim 780 milioane de hectare de zone umede.

Zonele umede sunt printre mediile naturale cele mai productive din lume. Ele furnizează apa și produsele primare de care depind nenumărate specii de plante și animale, fiind numite din această cauză „pepiniere ale lumii vii”. Ele prezintă o bogată diversitate biologică, adăpostind numeroase specii de floră și faună. Aici se găsesc concentrări ridicate de păsări, mamifere, amfibieni, pești și nevertebrate. Numărul de specii (dar și indivizi) ajunge aici la nivele fantastice, așa cum de exemplu este cazul Parcului Naţional Banc d´Arguin în Mauritania, unde anual se strâng două milioane de păsări de ţărm.

Ar putea fi o imagine cu floare, natură şi corp de apă
Nuferi pe lacul Beleu. Foto: Alecu Reniță

 

 

De ce este importantă o zonă umedă?

Zonele umede îndeplinesc și numeroase funcţii care au consecinţe pozitive asupra omului și activităţilor umane: de ele depinde producerea de fitoplancton, stuf, lemn, dar și de pești, scoici, capital pentru menţinerea activităţilor precum pescuitul, vânătoarea, creșterea scoicilor și a crustaceelor, fabricarea materialelor de construcţii, agricultură (nutreţ, pășunat etc). De asemenea, zonele umede filtrează, purifică și depozitează apa; diminuează impactul inundațiilor  și reprezintă peisaje deosebite, zone de recreere și simboluri ale patrimoniului natural și cultural.

Una dintre cele mai cunoscute funcții ale zonelor umede este de a oferi un habitat pentru păsări. Aceste zone reprezintă locuri bune pentru reproducere, cuibărit, creșterea puilor, reprezintă o resursă de hrană și de apă potabilă, punând la dispoziția păsărilor condiții potrivite pentru odihnă, adăpost și interacțiuni sociale. Unele păsări de apă, cum ar fi corcodeii sau rațele, s-au adaptat zonelor umede într-o asemenea măsură încât supraviețuirea lor ca specii depinde de existența anumitor tipuri de zone umede în raza lor geografică. Există alte specii de păsări, precum cocorii sau gâștele, care au nevoie de arii umede în îndelungatele lor migrații sau atunci când trebuie să-și petreacă iernile aspre într-un bazin acvatic capabil să le ofere surse de hrană.

Natura are nevoie de conștiinţa noastră!
Egretă mică (Egretta garzetta) la Nistrul de Jos. Foto: Lucian Reniță

 

În Republica Moldova există 3 zone umede de importanță internațională (corespund criteriilor Convenției Ramsar): „Unguri-Holoșnița” Otaci-Holoșnița, „Nistrul Inferior” Copanca-Talmaza și „Lacurile Prutului de Jos” Manta-Beleu. Pe lângă acestea, există și alte bazine acvatice, care, deși nu fac obiectul unor convenții internaționale sau prevederi naționale, reprezintă locuri de o frumusețe deosebită și au o mare importanță pentru comunitățile umane: lacurile Stânca-Costești, Dubăsari, Ghidighici, Taraclia, Congaz, Cahul; albiile vechi ale râului Prut și Camenca; iazurile și eleșteiele piscicole amenajate pe râuri (Răut, Racovăț,  Lopatnic, Draghiște, Camenca, Ciuhur) și locurile unde acestea se revarsă periodic. 

Ar putea fi o imagine cu natură, lac şi copac
Rezervația „Prutul de Jos” și lacul Beleu. Foto: Alecu Reniță

 

Silvia URSUL