Comoara de la Şirăuţi pe Prut

- Măi, măi, măi! cum n-am apucat să văd de la început... s-a prins a văicăra soră-mea Raia doar la câteva secunde de cum a conectat televizorul.

- Ce s-a întâmplat, mă rog? o întreb foarte calm.

- Uite! Aista-i coru’ nostru bisericesc... Ascultă... e ceva de la Dumnezeu! Vezi? O cunoști pe fata lui Tolea lui Manole? Ea dirijează...

Și? Am luat apă în gură, devenind pe dată numai ochi și urechi. Tot atunci, un val de sentimente creștine a pus stăpânire peste noi. Cuprinși de vraja cântecelor pascale, nici n-am prins de veste când am ajuns la finele acelei emisiuni. Câteva minute după ce a luat sfârșit faimosul concert-concurs, n-am scos un cuvânt. N-am putut... În urechi continua să-mi sune „corul nostru...” atât  de necunoscut pentru mine.

Când mi s-au potolit întrucâtva emoțiile, am căutat să aflu cât mai multe despre această flacără de lumină creștină, despre dirijorul ei, fata Zinei şi a lui Tolea lui Manole Vacarciuc. Nu mi-a fost îndeajuns ceea ce am auzit, la superlativ, de la sora mea, de la prietenul meu de copilărie, Constantin Carlașuc, care nu zăbavă m-a și dus cu mașina lui până la casa doamnei ce m-a impresionat prin arta ei de dirijor, ci am căutat să mai apuc capăt de vorbă despre acest cor și ”fata lui Tolea lui Manole” cu alți consăteni, pe care, după ce i-am ascultat, am ajuns să mă simt parcă vinovat că uite, neamule, satul meu de baștină, Şirăuţi pe Prut din fostul judeţ Hotin din care am plecat mai bine de 50 de ani, are o așa zestre creștină, dar de care n-am avut parte să mă bucur măcar la slujbele ținute în biserică, unde, după cum spune toată lumea, acest cor, în lumină lină, sună dumnezeieşte.  

N-am rezistat ispitei, am aflat numărul de telefon și, hai să schimb o vorbă cu Oxana, „fata lui Tolea lui Manole”, acum, după căsătorie, devenită Oxana Țuțuc. Și ce credeți? Îmi răspunde o voce dulce de copil. M-am prezentat, el s-a prezentat..., vorbindu-mi într-o limbă impecabilă, cu un accent pur românesc.

Intrând ceva-ceva în vorbă cu el, mi-a spus că-l cheamă Damian, că este în clasa întâi la gimnaziul din sat și că din clasa a treia va studia la școala de muzică „Ciprian Porumbescu” din Briceni, la fel ca și fratele lui mai mare, Emilian, unde mămica lui e profesoară de canto. La un ”respiro” l-am întrebat, bineînțeles, dacă mămica lui e acasă.

- Da, imediat o chem! mi-a răspuns în al nouălea cer de bucurie.

Peste o clipă, ce ați crede că aud în receptor? O voce plină de feminitate, un limbaj  cult, o pronunţie ca la Bucureşti. Da, da! Uite că mi-i dat să-aud aşa ceva la Şirăuţi pe Prut, nu la Bucureşti. Impresionat de cele văzute și auzite, i-am spus cât de mult m-a mișcat corul dirijat de dumneaei, privindu-l la televizor, şi că aş vrea să cunosc mai multe despre acesta, să pot spune lumii ce zestre are satul în care m-am născut. În aceeași clipă am convenit la ce oră să ne întâlnim și unde: la ea acasă. Dar, a fost destul să audă despre ce este vorba Emilian, feciorul mai mare, elev în clasa a V-a la Gimnaziul din sat, şi în a III-a la Şcoala de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Briceni, – că am să le trec pragul casei mai devreme de cum va reuşi să revină de la orele de muzică, a intervenit, rugând-o pe mămica lui, cum doar el ştie, să schimbe ora întrevederii noastre, ca să fie şi el acasă. Cum fără dânsul? Mama ce era să facă? Mi-a dat imediat telefon şi... am fixat, de comun acord, o altă oră. Nu de alta, dar cum să nu ne vedem și de astă dată? Doar, după câte am aflat mai apoi, atât el, Emilian, cât și fratele lui Damian, mă cunosc… fără să știu eu – m-au ”aplaudat” de-a valma cu toți elevii școlii din sat, când am ajuns acolo cu o frumoasă ocazie. Și, ca să vezi, de cum ne-am despărțit, după acele „aplauze”, tot atunci s-a abonat băiatul la revista ”Natura” ca ”să nu ne înstrăinăm”.

Vai, de-ați ști, câtă viaţă, câtă bucurie, câtă dragoste de tot ce este frumos am aflat, trecând pragul acestei familii! Doamne, Doamne!

Admirabili soţi, Oxana şi Victor Ţuţuc, au înălţat o minune de casă, modernă, în care domnește armonia și unde poți auzi doar voci duioase, voci zglobii… de copii: Emilian, urmat de Damian, elev în clasa a II-a şi mezinul Victoraş… un voinicel de câteva luni, în brațele mamei..., dar şi muzică, cât nu încape în cele câteva odăi. Pentru toţi ai casei corul, muzica e ceva ce face parte totalmente din viața de zi cu zi și fără de care, am impresia, că această familie nu ar fi în stare să perceapă frumusețea din jur… Ce să vă zic? E o familie de îndrăgostiţi în arta frumosului, cum mai dă Doamne la toată lumea!

^{Îndrăgita interpretă Oxana ȚUȚUC alături de privighetoarea Basarabiei Iustina SCARLAT}

Dar de unde această dragoste își are începutul? am întrebat-o, la o adică, pe Fata lui Tolea lui Manole”. Și mi-a povestit că demult, dar parcă mai ieri, era prin anii 90 ai secolului trecut, părintele Teodor Strugaru, vrednicul de pomenire, parohul bisericii Sf. Nicolae de Vară, din Șirăuți pe Prut, a apropiat-o, mai întâi, de corul bisericesc al cărui fondator a fost această prea luminată față bisericească, apoi, după absolvirea gimnaziului din sat, „a luat-o de mânuță” și s-au înfățișat la Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta” din orașul Edineț, care a şi constituit acea trambulină de lumină ce a ajutat-o, după trei ani de studii (2003), să ajungă la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași pe care a absolvit-o cu brio în 2007, anul când a și ”luat în primire” corul bisericesc pe care îl dirijează până astăzi. E un cor, devenit sub bagheta doamnei Oxana Țuțuc, un cor ”de zile mari, de sărbători alese”.

Recunosc, e nemăsurat de puțin să vorbești doar despre această perlă a satului, se cere să-l vezi, să-l auzi. O dovadă sunt și multiplele diplome, premii obținute la diverse concursuri, festivaluri desfășurate în cadrul republicii noastre, în Ucraina și, desigur, în România-mamă. Printre acestea ar fi să nominalizez: Festivalul ”Florile Dalbe” (Cernăuți), Festivalul ”Târgul de Crăciun”, Chişinău, Festivalul raional ”Cânta-voi Domnului meu”, Festivalul ”Aprindeți luminile” (Chișinău), Festivalul cântecului patriotic „Ştefan, Ştefan, Domn cel Mare” (Chișinău), Festivalul-concurs naţional de muzică corală „La izvoare”, ediţia a VII-a (Rezina)... Dar, ca să vezi, a trebuit, la începuturile sale, să evolueze acest cor prin alte colțuri ale republicii, ca să afle, în cele din urmă, de existența lui și cei de la secția cultură Briceni. Ce să-i faci? Au mai pățit-o și alții...

Am întrebat-o într-o doară pe doamna OxanaŢuţuc: prin ce se lămureşte că acest cor a fost botezat cu numele „Teodor”?

- Pentru că un alt nume i-ar fi fost străin. Doar fondatorul lui a fost vrednicul de pomenire părintele Teodor Strugaru. După plecarea la cele veșnice, în memoria Sfinției Sale, i-am şi pus acest nume scump şi de neuitat pentru noi, cei care l-am cunoscut.

E de nedescris cu cătă bucurie şi cu câtă dragoste creștină enoriașii ascultă acest cor la slujbele divine… Tot așa l-am ascultat și eu în câteva rânduri. Are un repertoriu divers: cântece bisericeşti, colinde, imnuri, cântări închinate Nașterii şi Învierii Domnului, cântări corale etc., etc. Ferice, zic, de localitatea care are parte de așa o fiică precum este Oxana Țuțuc, mamă a trei copilași, neobosită semănătoare de lumină divină, de dragoste de Neam și Țară. Miră cum de le reuşeşte pe toate: casă, masă, familie, ba e şi conducător de cercuri artistice la gimnaziul din sat – e vorba de un cor de copii, de un grup folcloric, de in grup vocal, cerc de dans… Prin neosteneala sa, umăr la umăr cu talentatul compozitor și interpret Cristian Carlașuc, conducătorul artistic al formațiunilor, astăzi satul Șirăuți pe Prut se bucură de un taraf și un ansamblu folcloric alcătuit din circa 30 de persoane, începând cu membri ajunşi la vârsta de 7 ani și până la 70 de ani. E destul să vedeți, oameni buni, și ce minuni fac niște pici instrumentiști – atunci ai vrea să-i tot asculți, printre care se numără şi Emilian Țuțuc, fluier, clarinet, pian, verișorii acestuia – Octavian Vacarciuc, tobă, Ionela – vioară... Dar cât face Damian cu vocea lui?!

Am avut norocul să-i văd, să-i aud și ca soliști, în costum național, pe admirabila interpretă, Oxana Țuțuc, artistă de la Dumnezeu, solistă a orchestrei de muzică populară Frunze de Dor” a Consiliului raional Briceni, și pe maestrul muzicii și al cântecului Cristian Carlașuc. În acele clipe m-a cuprins de-a dreptul un val de bucurie și de mândrie că satul meu are parte de așa artiști valoroși. Mulțumită lor, corului ”Teodor”, care numără azi în jurul a 20 de membri, mulţumită tarafului, ansamblului folcloric, șirăuțenii mei dragi mai uită de grijile și nevoile vieții, trăiesc clipe de înălțare sufletească, dar şi altfel trec prin suflet și cuget serviciul divin, oferit azi de tânărul și hărăzitul paroh al bisericii noastre Alexandru Buga, altfel decurg sărbătorile de Crăciun, de Paște și alte sărbători care au loc în viața satului Şirăuţi pe Prut.

Numai după ce „am gustat” şi eu din creația plină de dragoste și lumină, oferită de artiștii amatori, în frunte cu dirijorul Oxana Țuțuc, numai după aceea am înțeles de ce sora mea s-a deranjat atât de tare, conectând atunci televizorul şi zicând cu mahnă: „Măi, măi, măi! cum n-am apucat să văd de la început...”

De bună seamă, așa ceva merită să vezi de la început... și nu o singură dată.

Ionel CĂPIŢĂ, decembrie 2019, revista NATURA

Susține Natura.md: Devino Patron!