Marcela Mardare – o „nelimitată a iubirii” pentru copilul din sufletul nostru
Acum e timpul când majoritatea scriitorilor vor să scrie romane istorice, despre aventuri, detectivi și bandiți, ajunși sau rămași la putere și cam uită despre copii și frumusețea vârstei lor. Dacă ar exista un titlu de scriitor al copiilor cred că Marcela Mardare ar merita să-l dețină, pentru că prin tot ce scrie și editează, ea nu s-a îndepărtat nici pentru o clipă de copilărie.
Despre aceasta am vorbit copilașilor veniți la Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu” să o cunoască pe Marcela Mardare, o scriitoare dedicată lor.
Majoritatea titlurilor de carte poartă conotația naturii, despre care autoarea a scris din ziua când sistemul poligrafic de stat s-a ruinat și din funcționar ce supraveghea sistemul editorial, Marcela Mardare a devenit ea însăși editoare. S-a născut, de fapt, editoare. Citește, redactează, veghează la înveșmântarea cărților în straie frumoase și dă aripi celor tineri să persevereze în talentul ce-l au. Producerea unei cărți este grea, aidoma unei pâini, care-și începe drumul de la semănat până la culegerea roadei și trimiterea boabelor de grâu la moară și-apoi în cuptor.
Nichita Stănescu spunea: „Vai scriitorului care nu seamănă cu scrisul lui”. Are dreptate, fiindcă mulți, prea mulți scriitori nu seamănă cu ceea ce scriu. Destui dintre ei joacă teatru. Vor să arate a fi buni, spre a fi confundați cu personajele principale din cărțile lor, dar în realitate, când ne este dat să-i cunoaștem, atunci ne dăm seama că ei sunt opușii lucrărilor semnate de ei, adică sunt mai răi decât cărțile lor.
Marcela Mardare este așa precum îi sunt cărțile! Bune, povățuitoare, care învață copiii și adolescenții cum să devină oameni adevărați în viața aceasta zbuciumată ca o mare. Cel ce nu va avea povețele acestea în minte se va cam teme de valurile dezlănțuite și nu va înota în liniște. Asemenea scriitori sunt foarte puțini în rândurile Uniunii Scriitorilor. Nu fiecare e în stare să scrie următoarele idei înțelepte: „Dacă vrei să fii un om bun, înconjoară-te de oameni buni și chiar dacă unii au și trăsături ce nu sunt prea bune, voi învățați ce nu trebuie să luați de la ei”; „Ciopliți în caracterul vostru și, încet-încet, debarasați-vă de orice trăsătură negativă din voi”; „Oamenii de la sat au un spirit de observație aparte.
Nefiind poeți cu document la mână, sunt poeți prin destinul lor, prin viața lor. Ei știu să vorbească și cu o floare, și cu o frunză, cu un copac, și să-l mângâie ca pe un om viu”; „Orașul are chipul oamenilor ce trăiesc în el”; „Suntem copiii naturii. Caut și în maturi copilul din ei și adesea mă întreb: Eu de câte ori am trădat copilul din mine, cel de altădată?”; „Creatorul v-a adus prin părinții voștri cu o misiune pe pământ”.
Și alte, noi, înțelepte sfaturi și cugetări: „Să căutați în adâncurile voastre”; „Prin greieraș satul vine la mine”; „Noi trebuie să fim sori mici pentru mama, pentru tata, pentru frățior, pentru surioară”; „În copilăria mea am citit foarte multe cărți, nu cele mai bune, pentru că nu avea cine să-mi aleagă cele mai bune cărți, dar nu regret nici pentru cele rele, fiindcă din orice carte ori iei ceva, ori te gândești să nu faci și tu ca personajul respectiv”.
Copiii au ascultat-o pe Marcela Mardare cu deosebită atenție, au îmbrățișat-o cu florile inimii lor, au recitat poezii din creația ei. Invitata copiilor și a Centrului Academic Internațional „Mihai Eminescu” strălucea de fericire, copiii - și ei, care, la un moment, i-au spus toți, în cor: „Mulțumim”, iar eu le-am citit splendida poezie „Cicoarea”, scrisă de poeta de la Micleștii Criulenilor.
„Printre frunze se arată./Floricica-i minunată./E cicoarea, mândră floare,/ Nu se satură de soare./Cu albastru o stropește/Cerul care o iubește”. Iată de unde vine și „Nelimita iubirii” la scriitorul, editorul și Omul, Marcela Mardare, pe care-l iubim!
Autor: Traian VASILCĂU,
scriitor, cercetător ştiinţific,
Centrul Academic Internaţional „Mihai Eminescu”, Chişinău
Articol publicat în revista NATURA, nr. 378
Susține Natura.md: Devino Patron!