Devino Patron!

Lumina de la începutul anului

Lumina de la începutul anului

Primii fulgi, care au apărut în faţa geamului redacţional, m-au făcut să tresar. Valsul lor elegant, lin și gingaș, aducea icoana altor vremuri împreună cu copilăria rămasă în veacul din amintiri, când sărbătorile de iarnă erau așteptate ca o taină mare, încărcată de bucurii, colinde, „plugușoare” și multe ritualuri magice derulate ca o feerie – de la „Sorcova” până la „Steaua sus răsare”.

Ce splendoare, ce minunăţie pentru toţi copiii satului! Ce strigăte de veselie colectivă de la „roata, măi!” până la „mugetul buhaiului” și clinchetul de zurgălăi! Aș vrea să opresc filmul generaţiilor de copii bucuroși, senini și fericiţi din anii ’60, dar e ca și cum aș îndrăzni să stăvilesc scurgerea timpului. Paradisul copilăriei se retrage în imagini de epocă, tăinuite lângă altarul, de unde, uneori, ţi se îngăduie să-ţi vezi sufletul și viaţa, dacă nu le-ai fi împrăștiat sau pierdut în călătoria plină de ispite, strădanii și încercări.

Fulgii mari se leagănă alene, apropiindu-se de geamul redacţional de parcă ar vrea să-mi spună ceva deosebit, dar se vede că ei așteaptă să le deschid fereastra sau să ies afară să le admir zborul dirijat de bagheta prinţesei micuţilor, Albă-ca-Zăpada. Poate că se rotesc agale, fiindcă au mesaje din înalturi sau scrisori de la abonaţi? Cum să nu, doar fulgii valsează chiar la ei Acasă, la sediul revistei „NATURA”, aducând în redacţie seminţele Anului Nou, colindele copiilor și plicurile cititorilor. Ce revelaţie, ce bucurie imensă să poţi revedea oamenii apropiaţi! Fulgii îmi împrospătează memoria și vederea, aducându-mi în faţa ochilor atâtea și atâtea chipuri dragi, care timp de 32 de ani, de la primul număr și până la actualul, au pus fărâme din sufletul lor în fiecare material și pagină, până se aduna întreagă și rumenă pâinea cea de toate zilele, pâinea duhovnicească plămădită din logosul limbii române și din dragostea autorilor pentru oameni și adevăr, pentru curăţenia și frumuseţea pământului natal, pentru cinstirea înaintașilor și reîntregirea neamului.

Călăuziţi de idealurile renașterii naţionale și spirituale, de adevărul rostit de Nicolae Iorga că „Fără steag de cultură un popor e o gloată, nu o oaste”, o galerie impresionantă de mari sufletiști a pornit la drum și a reușit să înfiripe, să dea credibilitate și să transforme „NATURA” într-o publicaţie de suflet, minte și gândire pentru zeci și zeci de mii de cititori. Pare greu de crezut, dar într-o societate supusă la cumplite experimente și încercări de supravieţuire, încă mai există multe suflete frumoase, care promovează cu dăruire și dragoste „NATURA”, animatorii fiind convinși că fac un lucru foarte necesar oamenilor, care au nevoie de sprijin moral, de căldura umană, de cuvinte încurajatoare.

Având asemenea susţinători, nu e deloc întâmplător faptul că „NATURA” a devenit prietenul adevărat a mii de familii, ajungând în toate localităţile rurale și urbane din R.Moldova. Înainte de a rupe fila din calendar, adresăm la fine de an un sincer și cald mulţumesc tuturor prietenilor și promotorilor, care au harul să convingă lumea disperată să nu piardă speranţa, să nu rămână singură, ci să primească în casa lor stropii de lumină, încredere și bucurie aduși de „NATURA”. Până atmosfera de sărbătoare se va lăsa deplin peste Moldova, iar cetele de copii vor da viaţă localităţilor aţipite, să nu uităm, mai ales la sate, de bătrânii singuratici, de oamenii mai triști, fără posibilităţi să stea la masa de Crăciun cu familia, cu nepoţii sau cu rudele apropiate; să le batem la ușă, să le întindem o mână caldă, să vorbim cu ei, să le împrăștiem măcar pe o oră pustiul din casă și sentimentul că au rămas singuri pe lume.

Să reţinem că nobleţea omului se vede în clipele, când el se gândește să-i fie bine aproapelui său, iar pe masa fiecărui sătean să se afle măcar câteva din bucatele de sărbătoare. Grăbește-te să încălzești inimile înţepenite din comunitatea ta, grăbește-te să dăruiești! La începutul fiecărui an licăresc mai multe lumini. Ele se aprind din speranţa, bucuria și iubirea oamenilor, din încrederea lor într-un an nou mai bun. Dacă oamenii au înţelepciunea să păstreze lumina în suflete și case, anul aduce bucurii și belșug, iar societatea nu intră în stresuri și spaime, care generează nemulţumiri și supărări individuale și colective. Până la urmă, starea de bine sau rău depinde de fiecare om și de comunitatea în care trăiești.

La împrospătarea anilor, vorbele lui Papa Francisc au încărcătura și semnificaţia voinţei fiecăruia dintre noi de a face viaţa mai omenească și mai plină de rost: „Bradul de Crăciun ești tu...când reziști împotriva vânturilor și greutăților vieții. Globurile pomului de Crăciun ești tu când îți colorezi viața cu cele mai frumoase calități. Luminițele de Crăciun ești tu când luminezi drumul celorlalți cu bunătate, veselie, răbdare și generozitate. Urarea de Crăciun ești tu când ierți și restabilești pacea chiar și atunci când suferi.”

Să trăiţi, să-nfloriţi, La anul și la mulţi ani, împreună cu „NATURA”!

Alecu RENIȚĂ

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 370

Susține Natura.md: Devino Patron!