Manualul dragostei de neam
La 6 septembrie 1817 se năștea la Iași unul dintre cei mai mari români cu rădăcini basarabene -- Mihail Kogălniceanu. A fost un naționalist umanist, vizionar și unionist de primă mărime, un cărturar, istoric, publicist și om politic care a marcat profund întreaga cultură și istorie a românilor din secolul XIX. A avut voință de fier în confruntările pentru Unirea Principatelor și apărarea intereselor naționale, în înfăptuirea reformelor fundamentale, care au pus bazele statului modern român. S-a bucurat de impresionanta prietenie a lui Vasile Alecsandri și a primului domnitor al Principatelor Unite Alexandru Cuza Vodă, răspunzându-le ambilor cu aceeași afecțiune.
Țarul rus nu-l avea la inimă, fiindcă i-a smuls masca la Congresul de la Berlin din 1878, dezvăluind împreună cu Eminescu, esența Rusiei imperiale, fățarnice și mincinoase care, drept recunoștință că a fost salvată în războiul ruso-turc de înfrângere, în Bulgaria, de către armata română, după victorie, a furat de la aliatul ei România -- județele din sudul Basarabiei. De atunci, de la acel rapt mișelesc și rușinos, românii au înțeles ce reprezintă „fratele pravoslavnic” de la Est care îți răpește totul și, vorba lui Kutuzov, îți lasă doar ochii ca să-ți plângi de jale.
În anii ocupației ruso-sovietice, opera lui Mihail Kogălniceanu le-a creat mari bătăi de cap ideologilor de la Kremlin, care se chinuiau să nască „națiunea și limba moldovenească”. Cenzura a forfecat nemilos și a mutilat puținele scrieri acceptate în stânga Prutului, aruncând de peste tot cuvântul „român”, inclusiv din denumirea publicațiilor pe care le-a fondat la Iași - Alăuta Românească (1838) și Arhiva Românească (1840). De-a lungul timpului, când îmi părea că Basarabia românească se prăbușește în gura monstrului imperial, mă reîntorceam la Kogălniceanu, ca la Eminescu, luam lumină din cărțile sale și continuam mersul prin pustiul rusesc.
Recunoștința mea și a noastră trece peste capetele plecate, străbate uitările, ingratitudinile și hăurile nepăsării, aducând cuvinte de mulțumire Omului, care ne-a dăruit manualul dragostei de neam, învățându-ne prin sârma ghimpată de pe Prut că „Ţara mea este orice loc de pe Pământ unde se vorbește românește și istoria naţională este istoria întregii Moldove și a Ţării Românești, și cea a fraţilor din Ardeal”.
Autor: Alecu RENIŢĂ
Articol publicat în revista NATURA, nr. 379
Susține Natura.md: Devino Patron!