FERICIȚI CEI PRIGONIȚI!
120 de ani de la naşterea Preotului Dimitrie Balaur – cărturar şi mărturisitor din închisorile comuniste
natura.md
Oct 7, 2023 12:37
1064
0
S-a născut la 4 septembrie 1903 în familia dascălului Isidor Balaur din comuna Răzeni, județul Lăpușna (azi r. Ialoveni). După terminarea școlii primare, Dimitrie se înscrie la Seminarul Teologic din Chișinău. În 1928 termină Facultatea de Teologie a Universităţii din București, absolvind-o cu calificativul „magna cum laude” (1928), în 1923 – Facultatea de Litere și Filosofie, specialitatea de Geografie și Slava veche. În perioada studiilor universitare a audiat cursurile profesorilor Nicolae Iorga, Constantin Giurescu, Simion Mehedinţi. Atunci tânărul Dimitrie a început să dovedească aptitudini de cercetător. În timpul vacanţelor culegea creaţii folclorice în satul natal.
Începând cu anul 1930, Dimitrie a activat ca funcţionar la Sfântul Sinod din București, apoi – consilier cultural la Episcopia Bălţi, fiind și secretar de redacţie la revistele „Biserica Ortodoxă Română” și „Biserica basarabeană”. În acel timp a muncit mult, studiind preocupările bisericilor și școlilor din centrul Basarabiei. La București, a participat la înfiinţarea bibliotecii „Viaţa nouă”, împreună cu preoţii Paraschiv Angelescu și Olimp Căciulă și cu viitorul preot Dumitru Fecioru.
În anul 1937 a fost hirotonit preot, în Catedrala Episcopală din Bălţi. La 28 iunie 1940, părintele Dimitrie, împreună cu familia, ca și mulţi intelectuali din Basarabia, s-a refugiat în România, la București. În capitală a primit postul de preot la biserica „Oborul Nou”. În toamna lui 1941, D. Balaur a revenit la Episcopia din Bălţi. Odată cu ocuparea funcției de consilier al Eparhiei Bălţi – Hotin, s-a implicat tot mai mult în viaţa culturală și, mai ales, religioasă a judeţelor nordice ale Basarabiei.
Când nu era „pe teren”, prin parohiile sătești, era de dimineaţă până seara la Episcopie, încât familia abia îl vedea seara târziu, iar duminica participa la slujba arhierească de la catedrala din Bălţi. Corespondenţa bogată din anii 1937-1944, cu întrerupere din anul 1940-1941, atestă relaţii multiple cu preoţii din satele și târgurile din judeţe, schimburi de cărţi și reviste, colaborări reciproce cu publicaţiile din alte părţi – de la Chișinău, de exemplu.
Despre activitatea de organizare a consilierului cultural eparhial, preotul Dimitrie Balaur, aflăm dintr-o dare de seamă din 20 ianuarie 1942, adresată Guvernământului Basa rabiei. În această dare de seamă se menționa că Cercurile culturale pastorale se țineau în toate reședințele de parohii, se continua distribuirea cărților de rugăciuni editate la Tipo- grafia Eparhială, se organizau adunări duminicale pentru credincioși. În eparhie se mai desfășura activitatea misionară și opera de binefacere, toate aceste măsuri se desfășurau sub conducerea părintelui Dimitrie.
Însă la 21 martie 1944 a fost nevoit să se refugieze din nou (pentru totdeauna), de data aceasta, la Caransebeș, unde au fost transportate bunurile Episcopiei din Bălţi. În 1945, D. Balaur, cu familia, s-a mutat la București, unde a fost primit ca profesor la Seminarul „Nifon Mitropolitul”. Aici a lucrat până în 1948, când seminarul a fost desfiinţat. La 1 septembrie a aceluiași an, D. Balaur a fost numit preot la biserica din cartierul Parcul Domeniilor, așanumita „Mănăstirea Cașin”. Și aici D. Balaur fusese un slujitor iubit de enoriași. Însă situaţia în România stăpânită după război de comuniști se schimbase. Organele de represi- une îl urmăreau, mai ales, când se întâlnea cu alţi preoţi din Basarabia. Considerau că la asemenea întâlniri se uneltea împotriva regimului comunist în ţară.
În luna martie 1959, „Mănăstirea Cașin” a fost închisă. Slujitorii principali ai mănăstirii, inclusiv D. Balaur, au fost arestaţi. Preotul basarabean a fost judecat la Tribunalul Militar din București. La data de 4 aprilie 1959, părintele a fost ridicat de Securitate din biserica la care slujea. Procesul așa-numitului „lot Mănăstirea Casin” a avut loc la data de 4 septembrie, când părintele Dimitrie împlinea 56 de ani.
Pentru „activitate contra primului stat socialist din lume” și pentru „activitate contra orânduirii de stat” preotul Dimitrie Balaur a fost condamnat la 12 ani de temniță grea și la „15 ani muncă silnică, 8 ani degradare civică și confiscarea averii, pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale”. Părintele a fost închis la închisorile din Jilava, Gherla, în Delta Dunării, în Balta Brăilei și Periprava. A fost eliberat la 30 iulie 1964 pe când avea 61 de ani.
A mai slujit apoi la bisericile „Puișor”, „Drumul Taberei”, „Sfânta Vineri Nouă” și altele (până în 1996). A colaborat la revistele: „Misionarul”, „Apostolul”, „Însemnări creștine”, face corectură, tehnoredactare, publică articolele preoţilor din eparhia sa, scrie recenzii la „Biserica basarabeană”, înlesnește schimburile cu revista „Arma cuvântului”, răspunde la solicitările pentru diferite volume care urmează să apară în diferite orașe ale Basarabiei.
La data de 6 aprilie 1996, de Sâmbăta lui Lazăr, după ce a făcut un parastas la cimitirul „Sf. Vineri”, a suferit o hemoragie cerebrală și s-a stins din viaţă în ziua de 19 aprilie 1996 la vârsta de 91 de ani, de Izvorul Tămăduirii, după 59 de ani de preoţie.
A fost îngropat la Mănăstirea Cernica de Paștele Blajinilor, prima zi de pomenire a morţilor după Paște în Basarabia, sărbătoare pe care a iubit-o mult și despre care a scris în revista „Biserica Ortodoxă Română”, cu 60 de ani în urmă.
Autor: Preot. Dr. Maxim MELINTI,
biserica Ghidighici
Articol publicat în revista NATURA, nr. 379
Susține Natura.md: Devino Patron!
