Ce mai e nou în presa scrisă de expresie românească de la Chișinău și Cernăuți?

Articol preluat integral de pe site-ul www.presadeturism.ro

Ce mai e nou în presa scrisă de expresie românească de la Chișinău și Cernăuți?

Existența și susținerea – morală și financiară – a publicațiilor de limbă și expresie românească de la Chișinău și Cernăuți reprezintă o condiție sine qua non a conservării identității românești. Aprecierea este că, de exemplu, dincolo de Prut, din fondul total de publicații gestionat de biblioteci, literatura în limba română cu grafie latină abia depășește un sfert.

La Chișinău, „Natura”, „publicație de ecologie, turism și cultură”, cu apariție lunară, a împlinit 30 de ani. „Revistă cu distribuție națională”, „revista întregii familii”, „Natura” este propusă atât în format tipărit (16 pagini A3), cât și pdf. Fondator, în 1990, director și redactor-șef este Alecu RENIȚĂ (n. 1954).  În 1975, în contextul campaniei despre cei „35 de ani de la eliberarea popo­rului mol­dovenesc de sub jugul ocupaţiei României regale”, Alecu Reniță a fost cel care a dat jos placa „mincinoasă” ce fusese instalată pe clădirea Academiei de Științe din Chișinău. Avea 21 de ani și absolvise 4 ani de Filologie-Jurnalistică. Va fi exmatriculat și internat de sovietici într-un lagăr de reeducare. În perioada 1990-1994, la momentul declarației de independență, precum și în anii 1998-2001 îl regăsim ca deputat în Parlamentul de la Chișinău. Din 1995, este președinte al Mișcării Ecologiste din Moldova, „un ONG de mediu axat pe restabilirea echilibrului natural, conservarea şi îngrijirea patrimoniului natural și cultural, educaţie ecologică, informare şi instruire, accesul la informaţie de mediu şi participarea publicului.” Din 2008, este redactor al publicației „România pitorească” – unde, între anii 2010 și 2018, a susținut rubrica „Răscruci basarabene” –, iar din 2020 este vicepreședinte al AJTR. În ultimii ani, tirajul revistei „Natura” este de 5-10 mii de exemplare, fiind singura publicație de mediu, educație ecologică și turism din Republica Moldova. Ecologia rămâne „o șansă pentru mileniul trei”. Mai mult decât ecologia-ecologie însă – explică fondatorul publicației – viziunea a fost și rămâne pentru „o ecologie a sufletului, naturii și ființei naționale”. Textele semnate de Alecu Reniță exprimă cel mai bine politica editorială militantă: Drum înapoi nu existăNimeni nu ne poate opri din drumul nostru spre Europa!Bunătatea și, mai recent, Bucuria întâlniriiȘcoala, grădina uitatăMarea UnirePlata pentru întârziereFaceți-vă dreptate!Nevoia de speranțăSluga din capul meseiMoldova fără DodonTrădătorii dansează cazaciocul pe mormintele eroilorRespectă-ți aproapeleSfințirea loculuiPodul de floriSufletul Basarabiei emană lumină, căldură și dragoste (interviu) etc. Edițiile speciale se distribuie gratuit, ca suplimente ale revistei, fiind finanțate distinct. În răstimpuri, revista primește câte o mână de ajutor de la autoritățile din România, de exemplu de la Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, pentru modernizarea site-ului web. „Natura” este laureată a premiilor AJTR.

„Literatura și arta”, „săptămânal al scriitorilor din Republica Moldova”, se editează, în continuare, „la est de vest” (tot la Chișinău), din 1954. Publicația (8 pagini A2) este disponibilă în format tipărit, precum și pe site– inclusiv sub forma arhivei. Încă din 1986, redactor-șef este Nicolae DABIJA (n. 1948) – exmatriculat din facultate „pentru activitate proromânească și antisovietică” și apoi reînmatriculat, scriitor, membru de onoare al Academiei Române (2003), membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, om politic. La momentul alegerii sale, „publicația era antiromânească, antiscriitoricească” (N. Dabija, în decembrie 2019), cu un tiraj de câteva mii de exemplare. Curând, „organul Uniunii Scriitorilor din Moldova [1980-1995] și al Ministerului Culturii al RSS Moldovenești” a devenit „o revistă combativă, care a schimbat mersul istoriei”, „care dădea o luptă asiduă pentru recuperarea istoriei și a identității naționale”, prima care a scris despre deportările din vremea lui Stalin etc. „A trecut Prutul” încă din 1989, publicând autori interziși la București – Dinescu, Blandiana, Păunescu – și având, în România, până la 5 000 de abonați (declarație N. Dabija). În anii 1988-1989, publicația era principala tribună a renașterii naționale de la Chișinău, susținând grafia latină și decretarea limbii române ca limbă oficială. La 15 iunie 1989, în ziua comemorării lui Mihai Eminescu, clandestin, „Literatura și arta” a devenit primul periodic cu grafie latină din spațiul basarabean. Dar cenzura? Acesteia i-a fost prezentat un exemplar unic cu caractere chirilice, în timp ce distribuția s-a făcut cu versiunea în grafie latină. Redactorul-șef își amintește că erau rânduri de sute de metri la chioșcurile de ziare, la acea „oră astrală a neamului românesc”. Șeful secției publicistică era nimeni altul decât Alecu (Oleg) Reniță și tot el a scris atunci, la 15 iunie 1989, editorialul, intitulat „Învierea”. Contextul trebuie înțeles inclusiv prin prisma imunității lui Nicolae Dabija, în acel moment deputat în Sovietul Suprem (parlamentul) URSS, ceea ce îl făcea intangibil pentru autoritățile de la Chișinău. Iar la Moscova, cuvintele de ordine erau perestroika și glasnost… Însă adoptarea oficială a alfabetului latin s-a făcut abia în urma presiunii unei mari adunări naționale, la 31 august același an. Mare parte dintre manifestanți nu puteau să fie decât românii redeșteptați în timp ce așteptau febril, în 15 iunie, să le vină rândul la chioșcul de ziare… În acele zile, în Sovietul Suprem de la Chișinău, printre cei mai activi participanți la dezbateri a fost tot Nicolae Dabija. „Literatura și arta” a ajuns la 260 mii de exemplare, fiind „publicația literară cu cel mai mare tiraj din Europa”! Astăzi, hebdomadarul apare în aproximativ 10 mii de copii. Pe mai departe, multe dintre editorialele redactorului-șef sunt texte de atitudine: Încă nu v-ați săturat de ruși?DodonbasO stafie umblă la istoria noastrăSăracii miliardari! Mai recent, „Literatura și arta” a beneficiat de sprijinul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni de la București.

 

„Limba Română”, „revistă de știință și cultură”, a fost fondată, în 1991, la Chişinău. Tirajul este de o mie de exemplare, arhiva fiind disponibilă pe site-ul propriu. Redactor-șef – din 1994 – este Alexandru BANTOȘ (n. 1950). „Revista îşi propune să ofere o imagine obiectivă privind trecutul, prezentul şi dinamica dezvoltării limbii, literaturii şi culturii române.” În timp, a reuşit să devină un instrument indispensabil de lucru pentru cadrele didactice din Republica Moldova, un ajutor eficient pentru toţi cei interesaţi. În prezent, apare sub auspiciile și cu sprijinul financiar al Academiei Române.

 

„Contrafort”, „revistă de literatură și dialog intelectual”, apare, lunar, din 1994, la Chișinău, cu sprijinul Institutului Cultural Român. Director este Vasile GÂRNEȚ (n. 1958) – poet. Publicație a tinerilor scriitori din Republica Moldova, revista „promovează un spirit critic modern, european, în acord cu tendinţele literaturii contemporane”.

 

„Revista literară”, „publicație de literatură și dialog cultural”, apare lunar, din noiembrie 2015, având ca editori Uniunea Scriitorilor din Moldova, precum și Uniunea Scriitorilor din România, filiala Chișinău. Publicația are 24 de pagini, format A3, arhiva fiind disponibilă pe site-ul Uniunii Scriitorilor din Moldova. Tirajul este de o mie de exemplare. Director este Arcadie SUCEVEANU (n. 1952) – poet,  președintele USM (din 2011). Revista „urmărește promovarea valorilor literare și stimularea creației artistice în limba română…” Fără să se abată de la linia programatică, publicația nu ocolește subiectele perene ale realității sociale și naționale. În 2015, a dat publicității Declarația Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova privind Reunificarea cu România, prin reconstituirea unui nou Sfat al Țării, aidoma celui din 1917-1918, pe aceleași principii de reprezentativitate (atunci au fost 86 de deputați), ceea ce ar conferi legitimitatea continuității. La două numere distanță însă, directorul publicației, în editorial, recunoaște: „Trist, dar adevărat: glasul scriitorilor și al intelectualilor de mult nu mai este auzit”. Cu altă ocazie, tot Arcadie Suceveanu scrie: „Viața literară actuală din segmentul românesc al Bucovinei nordice nu mai are vigoarea de altădată.” Cele mai recente numere apărute (din 2019) au fost editate cu sprijinul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, precum și al Institutului Cultural Român.

În schimb „Dor de Basarabia”, „periodic de răspândire a cunoștințelor despre neamul înstrăinat”, care se tipărea la Iași, după un deceniu și mai bine de apariție, se pare că nu i-a supraviețuit fondatorului și coordonatorului, prof. dr. Ion I. BERGHIA (1948-2018) – filolog și scriitor. În august 1989, prof. Ion I. Berghia se implicase nemijlocit în evenimentele de la Chișinău, imediat după aceea publicând prima lucrare pe tema „fierbinte” a scrierii cu caractere latine (Revenind la grafia latină).

Potrivit site-ului Ambasadei României în Ucraina, în regiunea Cernăuți [Bucovina de Nord] trăiesc 182 mii de „românofoni”. Pe total Ucraina, la recensământ, au fost înregistrați 151 mii de români și 259 mii de moldoveni. Evident că această divizare artificială nu permite concentrarea resurselor.

 

„Glasul Bucovinei”, „revistă trimestrială de istorie și cultură”, apare din 1994, cu sprijinul direct al Institutului Cultural Român. Redactarea se face la Cernăuți, iar procesarea și producția – în România. Arhiva este disponibilă pe site-ul ICR. Prima serie a publicației este mai veche, din octombrie 1918, când apărea marțea și vinerea, apoi chiar zilnic, și îl avea ca director pe Sextil Pușcariu (1877-1948) – născut la Brașov; lingvist; profesor la Cernăuți; primul rector, la 1919, al noii universități de la Cluj. Publicația era „organ de propagandă pentru unirea politică a Românilor de pretutindeni”. Articolul de fond de atunci, din 29 noiembrie 1918, a fost intitulat Cea mai mare sărbătoare a Bucovinei. Împlinirea visului de aur, fiind semnat de istoricul și militantul unionist Ion Nistor. În prezent, „Glasul Bucovinei” reunește studii și cercetări despre tradiția românească a Bucovinei, propunându-și „recuperarea adevărului istoric”. Redactor-șef este Alexandrina CERNOV (n. 1943) – critic și istoric literar, profesor la Universitatea din Cernăuți, membru de onoare al Academiei Române (1992). Colegiul de redacție îi include pe Arcadie Suceveanu (Chișinău) și Vasile Tărâțeanu – de asemenea, membru de onoare al Academiei Române. Principalele rubrici ale publicației sunt: „Bucovina – procese istorice și sociale”, „Teorie, critică și istorie literară” și „Arhiva Bucovinei”.

 

„Mesager bucovinean”, „revistă de cultură pentru bucovinenii de pretutindeni”, se editează de către Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina (pe al cărei site este disponibilă și arhiva publicației), în parteneriat cu Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți și Asociația Social-Culturală „Bucovina” din Chișinău. Apare trimestrial, din 2013, la Cernăuți, București, Rădăuți și Chișinău, sediul redacției fiind în capitala României. Formatul este A4, cu 64 de pagini, într-un tiraj de 500 de exemplare. Directorul publicației este prof. Carmen ANDRONACHI (n. 1955) – filolog de la Rădăuți, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina (din 2013) –, iar redactor-șef – Ștefan HOSTIUC. Acesta din urmă, în 2005, a publicat, la Editura ICR, volumul Scriitori români din nordul Bucovinei – atunci, din ultima jumătate de secol, îndeosebi poeți („poezia domină peisajul literar”). Din colegiul de redacție al „Mesagerului bucovinean”, între alții, fac parte: Vasile Tărâțeanu, Arcadie Suceveanu și Ion Botoș (Apșa de Jos – Transcarpatia). Societarea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, înființată în anul 1862, acum este persoană juridică de drept român, publicația sa, „Mesager bucovinean”, sprijinind viața culturală din nordul Bucovinei și reflectând situația comunității românești din Ucraina. Numerele revistei sunt consacrate câte unei teme; astfel, în anii 2018-2019, temele abordate au fost: „Bucovina înainte și după Primul Război Mondial”, „Cernăuți: 610 ani de la prima atestare documentară de către Domnul Moldovei, Alexandru cel Bun”, „Perspectivele limbii române în sistemul învățământului minoritar din Ucraina”, „Luna Bucovinei: între Adunarea Constituantă și Congresul General”, „Literatura română în Ucraina: teme, probleme, dileme”, „Românii din Ucraina, la câștig în Uniunea Europeană”, „Moldovenismul politic în Ucraina”, „Școala cu limba română de educație din Ucraina: politici și geopolitici”. În ultimii ani, cel puțin, revista beneficiază de sprijin din partea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni de la București. 

„Neamul românesc”, „publicație periodică a CCR «Eudoxiu Hurmuzachi» din Cernăuți”, apare din anul 2016: primul număr în mai 2016, al doilea în iunie 2017 etc. Formatul este A3, cu 16 pagini. În 2016, Victor Crăciun, președintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni – continuatoarea, peste timp, a „ligii lui Iorga” – scria că Revista „Neamul Românesc” renaște la Cernăuți. Într-adevăr, publicația este seria nouă a ceea ce cândva, în perioada 1906-1940, a fost o revistă fondată de Nicolae Iorga. Acum, director este Vasile TĂRÂȚEANU (n. 1945) – filolog, poet, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și din România, directorul Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți (la rândul său, inaugurat în 2015, cu susținere din partea Guvernului României), membru de onoare al Academiei Române (2011), „entuziast promotor al identității românești”. Mai recent, conducerea CCR „Eudoxiu Hurmuzachi” a trebuit să facă față unor percheziții ale autorităților și acuzelor de „apeluri la încălcarea integrității teritoriale a statului”, sub forma prezentării în public a unor documente istorice ale României Mari, fiind confiscate documentele incriminate, inclusiv revistele „Neamul românesc” și „Glasul Bucovinei” aflate la sediu. În cadrul întrevederii cu ambasadorul Ucrainei, reprezentantul Ministerului Afacerilor Externe de la București a subliniat necesitatea respectării drepturilor persoanelor aparținând minorității române și a evitării oricăror acțiuni care ar putea fi interpretate ca intimidare.

„Zorile Bucovinei”, „ziarul românilor din Ucraina”, apare, din 1967, la Cernăuți, de două ori pe săptămână, într-un tiraj de 4 mii de exemplare. Redactor-șef este Nicolae TOMA (n. 1956) – președintele Societății Jurnaliștilor Români Independenți din Regiunea Cernăuți. Publicația beneficiază de sprijin financiar din partea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni de la București.

„Monitorul bucovinean”, „săptămânal social-politic și de informație independent”, a apărut în 1957. Până în ianuarie 2020 s-a făcut cunoscut sub numele de „Monitorul de Hliboca”. Abia de acum înainte își extinde aria geografică de cuprindere, de la raionul Hliboca (mai bine zis Adâncata), la întregul spațiu nord-bucovinean. Redactor-șef este Nicolae ȘAPCĂ (n. 1968) – poet, animator cultural. Și sub vechiul nume, și sub noul nume, publicația beneficiază de finațare nerambursabilă din partea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.

„Prichindeii din Cernăuți”, „revistă pentru copii”, este o publicație lunară, cu 20 de pagini, format A4. Redactor-șef este Vitalie ZÂGREA (n. 1975) – poet, președintele Ligii Tineretului Român „Junimea” din regiunea Cernăuți (care este și editorul revistei). Publicația beneficiază de sprijin din partea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni. 

În anii 2019-2020, după cum deja s-a menționat, mai multe publicații din Bucovina beneficiază de finanțarea nerambursabilă a unor proiecte din partea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni de la București; astfel sunt: „Zorile Bucovinei”, „Mesager bucovinean”, „Monitorul de Hliboca”, „Monitorul bucovinean”, „Prichindeii din Cernăuți”. Suma cumulată atribuită tuturor acestora este de 333 mii lei. 

Alte publicații de limba română din Ucraina, regiunea Cernăuți, sunt: „Concordia” (singura publicație cu statut național), „Libertatea cuvântului” (săptămânal pe teme social-politice și de cultură), „Gazeta de Herța” (săptămânal socio-politic), „Septentrion literar” (revista Societății Scriitorilor Români din Cernăuți), „BucPress” (revistă trimestrială de gândire românească), „Plai românesc” (doar cu apariție sporadică), „Cronici bucovinene” (revistă culturală, de asemenea cu apariții sporadice, de pe lângă Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea Tradițiilor Populare Românești).  

Cel puțin presa scrisă în limba română de la Cernăuți ne apare ca relativ variată. În condițiile precarității resurselor, însă, nu poate fi trecut cu vederea riscul disipării acestora. Oficialitățile de la București sunt nevoite să pună respectivele organizații și publicații în situație de concurență pentru finanțare, ceea ce, pe alocuri, ar putea stârni rivalități pe termen mai lung.

„Munților cu creasta rară/ Nu lăsați straja să piară”, îndemna, în 1904, cărturarul bucovinean Constantin Mandicevschi (1859-1933). Acum, chiar mai mult decât atunci, identitatea și demnitatea naționale trebuie atent și cu perseverență cultivate. Presa de expresie românească din afara fruntariilor, în cazul de față de la Chișinău și Cernăuți, cu frământările și avatarurile sale – de la program editorial, la finanțare –, merită cunoscută, cu asupra de măsură, de publicul din țara-mamă. Suplimentar sprijinului oficial, sunt foarte bine primite abonamentele din partea cetățenilor români, precum și eventualele contribuții din partea unor ONG-uri.

 

text: Nicolae LUPU, vicepreședinte Asociația Jurnaliștilor de Turism din România