Mobilizarea diasporei – un factor determinant în alegerile prezidenţiale

Mobilizarea diasporei – un factor determinant în alegerile prezidenţiale

Peste doar câteva săptămâni în Republica Moldova se va desfășura primul tur al alegerilor prezidențiale. Deși campania electorală oficială încă nu a început, străzile orașelor și comunelor noastre sunt deja împânzite cu bannere și postere care afișează culorile principalelor partide politice care și-au înaintat candidații în acest scrutin. Au început să apară și tot felul de sondaje, de top-uri, care doresc să anunțe încă înainte de începutul campaniei electorale cine sunt „candidații cu șanse”, și cine dintre pretendenții la postul de Președinte nu se va bucura deloc de favorurile Fortunei. Au început să răsune la toate posturile de radio și TV sloganele electorale – unele patetice, altele sobre și „serioase”, o a treia categorie lovesc direct la sentiment și fac apel la cele mai cristaline sentimente patriotice ale alegătorilor. În scurt timp vor începe și dezbaterile televizate și cele radiofonice, iar din acel moment și până în ziua scrutinului vacarmul mediatic electoral va deveni în fiecare zi tot mai colorat, tot mai divers și mai captivant.

Ca de fiecare dată în ultimii douăzeci de ani, toate aceste lucruri se vor întâmpla în absența unui grup foarte numeros de cetățeni – de fapt, a grupului care în ultimii ani își completează rândurile cu un ritm care pare greu de stăpânit. Da, ați ghicit probabil: este vorba de acei concetățeni cu drept de vot, care de facto sunt de cele mai multe ori lipsiți de acest drept. Fiindcă la fel ca și alte sute de mii de basarabeni, ei au fost siliți să plece departe, la mii de kilometri de localitățile în care s-au născut, și să mai îngroașe rândurile diasporei. Adică a acelui grup foarte numeros de basarabeni, care nu mai poate fi situat pe harta politicii moldovenești. Conform unor estimări oficiale și oficioase numărul moldovenilor din diasporă a trecut demult cifra de un milion de persoane, iar acest lucru înseamnă că în jur de 20–30 la sută din corpul electoral al Republicii Moldova se află stabilit peste hotare. Acolo unde nu se fac sondaje, acolo unde numărul secțiilor de vot este foarte mic raportat la numărul de alegători. Acolo unde ajung doar unii dintre candidații la funcțiile politice, și dacă nu ar fi existat internetul, oamenii ar fi fost cu totul rupți de realitățile politice de acasă.

Totodată, anume diaspora reprezintă un extraordinar orizont de așteptare pentru cei de acasă, mai ales pentru electoratul pro-european. Este și aici unul din multele paradoxuri care au devenit deja caracteristice pentru Republica Moldova: de la diasporă se așteaptă foarte mult, deși i se oferă extrem de puțin. Acest lucru se întâmplă și în plan economic, atunci când în schimbul sutelor de milioane de euro trimise acasă în formă de remitențe diaspora noastră este „răsplătită” cu o instituție de specialitate practic invisibilă și lipsită de resurse – de la capacități umane până la finanțare și dotare tehnică. Același lucru este adevărat și în plan politic, atunci când speranțele de schimbare în bine prin re-orientarea Republicii Moldova spre Occident se leagă de mobilizarea masivă a diasporei, în condițiile în care numărul de secții de vot deschise la fiecare scrutin este unul destul de redus față de numărul potențial de votanți. De unde și persistența unui cerc vicios în ultimii cel puțin zece ani: autoritățile refuză să deschidă mai multe secții de vot peste hotare fiindcă numărul votanților este unul relativ scăzut, fiindcă având doar câteva secții de vot situate la sute de kilometri depărtare, oamenii sunt descurajați și nu mai merg să voteze.

Cu toate acestea, diaspora a știut să depășească de fiecare dată frustrarea, și să se mobilizeze pentru a „trage” Republica Moldova după sine, adică în direcția Occidentului. Ce va fi și de această dată – este foarte greu de presupus. Mulți observatori ai comunităților și ai asociațiilor noastre din diasporă sunt de părerea, că dezamăgirile politice imense din ultimii ani au diminuat considerabil din motivarea membrilor diasporei de a se mai implica în procesul politic din țara de origine. S-ar putea însă ca în ultimul moment, în ultimele zile înainte de alegeri să se întâmple acea „magie” electorală, care va scoate diasporenii din casă în duminica votului, și îi va motiva să parcurgă sutele de kilometri până la cea mai apropiată secție de vot. Acest lucru va fi determinat, în primul rând, de capacitatea candidaților de a se adresa membrilor diasporei, de a-i convinge de faptul că sutele și miile de kilometri, dar și anii lungi de despărțire încă nu au reușit să creeze o prăpastie de netrecut între pământurile natale și oamenii plecați de pe ele. Nu se știe încă cine dintre candidații pro-europeni va reuși să facă acest lucru, însă în moment dat acești candidați trebuie să înțeleagă un lucru esențial: nu există nicio șansă de a ne califica în turul 2 și de a învinge hidra socialistă fără votul diasporei.

 

Dorin DUȘCIAC

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 343