Miracolul anotimpurilor vieții
natura.md
Dec 5, 2024 01:43
243
0
Bucuria vieții o găsim tăinuită în multe minuni, iar rânduirea anotimpurilor ne dăruiește farmecul descoperirii și trăirii în paradisul terestru. Primăvara simbolizează nașterea, semănatul și Învierea; Vara își poartă aripa peste unduirea lanurilor de grâu și frumusețea câmpurilor acoperite de floarea-soarelui, dă drumul ciocârliilor să umple cu cântece holdele de aur și albăstrimile cerului, lasă țăranii pe moșiile încărcate de rod să rostească în tăcere rugăciunea în fața pâinii cea de toate zilele; Toamna vine învăluită în aroma gutuilor, strugurilor și mustului în fierbere, aducând belșugul recoltelor împreună cu vraja culorilor și valsul frunzelor desprinse din coafura arborilor; Iarna aduce povestea ninsorilor, clinchetul de zurgălăi, albul zăpezilor, curățenia peisajului, legătura cu veșnicia și infinitul. Ce minune ți-i dat să vezi, dacă ai sufletul și ochii deschiși! Anotimpurile rotesc zilele, săptămânile, lunile și anii, prinzând în trecerea și spectacolul lor viața fiecăruia dintre noi. Ciudată legătură de destin – fiecare om își poartă anotimpul, ziua de naștere și zodia ca pe o ladă de zestre, pe care o are și o duce oriunde, cu sine, ca pe o mare taină. Ce o fi în acea ladă dăruită de ursitoare la venirea pe lume? Câți ani ascunde călătoria ta pe Terra? Ce nume și urme vei lăsa pe pământ? Te reîntorci în țărâne și luturi sau îți iei zborul spre alte tărâmuri?
Locul de naștere, vatra copilăriei, icoana părinților, nucul de la poartă, șerpuirea râulețului din preajmă, drumul spre școală, chipul învățătorilor, lumina cărților, frăția colegilor dragi, fiorul dragostei dintâi, zborul din casa părintească – toate se adună în tine și așteaptă îngăduitor să-ți domolești pașii, să te astâmperi și să le reînvii, să le reîntorci strălucirea, prospețimea și farmecul de la începuturi. Ce poate fi mai răscolitor, la o vârstă înaintată, decât să faci cale întoarsă în copilăria, adolescența și tinerețea ta, când nu numărai anii și te credeai nemuritor? Ți se umezesc ochii, când lumea îndepărtată și întroienită de mulțimea de ani, topește zăpada uitării și curge spre tine ca un pârâiaș de primăvară. Ești surprins: vezi, colo, în celălalt veac, un copil pe malul Cogâlnicului, urmărind cu uimire sloiurile de gheață pornite în călătorie lungă spre Marea Neagră. Mai dă drumul la luntrișoarele de hârtie și își imaginează că ele îl vor ajuta pe Columb să descopere un alt continent. O voce de înger trezește copilul din reverie – e vocea mamei care topește gheața, împrăștie anii și aduce învierea timpului fără moarte, când casa părintească și familia întreagă valora mai mult decât orice rai din lume. De ce, Doamne, ne-ai izgonit din acel paradis, din cuibul de poveste, aruncându-ne între străini, în vâltorile vieții?
Meseria aleasă, dorința de a cunoaște și energia nestăpânită a tinereții aveau să mă ajute să ajung pe căi ocolite la cartea interzisă a adevărului despre originea și identitatea românească a Basarabiei, despre suferințele cumplite, îndoctrinarea perfidă și formele de supraviețuire ale „moldovenilor sovietici” în imperiul răului. Nedreptățile nesfârșite i-au făcut pe foarte mulți conaționali să piardă speranța în viitor, însă când Moscova a promis în martie 1985 că nu-i va deporta în Siberia, dacă susțin „perestroika”, duhul libertății a reînviat în milioane de confrați care, în scurt timp, au inundat străzile Chișinăului și au cerut în cor: Limbă - Alfabet! Ce timpuri înălțătoare, ce oameni frumoși am cunoscut în anii de renaștere națională, ce popor minunat defila fără teamă prin fața monștrilor cu degetul pe trăgaci. În zilele de teroare scutul lor de apărare era, nimic altceva, decât o gazetă ce purta numele de „Literatura și Arta”, o gazetă mai puternică decât regimul de ocupație și tancurile pregătite să strivească mulțimile ieșite de sub ascultarea rușilor. Acolo, la „Literatura și Arta”, care a devenit tribuna adevărului și renașterii naționale, mi-am trăit cei mai frumoși ani din viață, adeseori, prinzându-ne zorile în redacție, asupra materialelor marcate de demnitate și curaj nebunatic.
În aprilie 1990, împreună cu un grup de intelectuali și mari patrioți, am intrat în Primul Parlament, mânați de o dorință uriașă de a înlătura nedreptățile istorice și a reîntregi neamul românesc. Azi pare incredibil, dar atunci deputații, intelectualii și poporul s-au unit, devenind un tot întreg și o forță de nestăvilit. La 17 martie am spus Nu – URSS!, iar la 27 august 1991, susținuți masiv de popor, prin vot, ne-am rupt de imperiul răului. Rusia barbară, văzând că R.Moldova evadase din închisoarea ei și alerga spre casa părintească, a pornit teroarea și războiul împotriva moldovenilor. Planul deputaților români de a reîntoarce Basarabia la Țara-Mamă a fost îngropat de ruși în 1992, în tranșeele de la Nistru. De 32 de ani șantajul, provocările și dictatul Rusiei asupra R.Moldova nu slăbește, manifestându-se sub cele mai perfide forme. Repet ceea ce spun deschis și neîntrerupt în spațiul public timp de 35 de ani – salvarea Basarabiei este una singură – ReUnirea cu România.
Revista NATURA este proiectul meu de suflet, copilul frumos născut la 6 mai 1990 din dragoste curată față de Basarabia natală, de oameni, de tot neamul românesc. De-a lungul anilor, totdeauna am simțit respectul și căldura cititorilor, care ne primesc cu drag în casa lor, totdeauna am trăit sentimentul că suntem o familie mare îndrăgostită de frumusețile naturii și bogățiile patrimoniului național, totdeauna m-a impresionat profund bunul simț, responsabilitatea și patriotismul abonaților noștri. În cele mai grele zile, am alergat în lung și lat să nu închid apariția publicației, am căutat ceva bani să-i ajutăm măcar cu un abonament pe cei singuri și fără putere, am făcut tot posibilul să nu majorăm costul abonamentului pentru anul 2025. Ar fi multe de mărturisit, dar să trăim împreună bucuria, că NATURA supraviețuiește și ne unește, ne dă speranța că nimeni nu va rămâne singur – nici redacția, nici cititorii.
În ultima lună de toamnă, frunzele colorate desprinse de pe arbori, îmi arătau cum zboară anii și viața omului. Mă minunam de spectacolul magic al naturii și de calendarele grăbite să dezgolească pomii și să intre în alt anotimp. Nu am teamă: de mic adoram ninsorile și așteptam iarna. Iată că vine și pentru mine!
Autor: Alecu Reniță
Articol publicat în revista NATURA, nr. 391
Susține Natura.md: Devino Patron!
