Ziua Nistrului: sute de arii cu protecție specială au nevoie de grija noastră

Din locul intrării sale în Republica Moldova și până în punctul în care iese din hotarele noastre, Nistrul trece prin multe zone pitorești care sunt totodată și locuri esențiale pentru faună și floră, pentru habitatele noastre, dar și pentru valorile noastre culturale și istorice. Cu ocazia Zilei Nistrului, răspundem la solicitarea cititorilor din Soroca, Criuleni, Anenii Noi, Ștefan Vodă și nu doar, de a prezenta patrimoniul natural din Bazinul Hidrografic Nistrean. În continuare, vă aducem în prim-plan câteva dintre zonele protejate prin legislația națională și tratate internaționale.

Rezervații peisagistice:
 „33 de vaduri” – lângă satul Naslavcea se află o rezervație deosebit de pitorească, situată în fragmentul de povârniș înconjurat de afluenții râulețului Chisărău-Bârnova și Gârbova. Pe teritoriul ei modest de 184 hectare se regăsesc diverse monumente naturale și arheologice. Întreaga vale a albiei Chisărăului este întretăiată de vaduri, unde funcționau în trecut multe mori de apă datorită cursului Chisărăului care aici este zgomotos, cu căderi de apă, curmat de o mulţime de praguri şi stânci. De la aceste vaduri provine și numele rezervației.

„33 de vaduri”. Foto: Alex Prodan, www.wikipedia.org, licență de utilizare CC-BY-SA4.0

 „Călărășeuca” – această rezervație are suprafaţa de 252 ha şi este situată la 5 km sud-est de orașul Otaci. Aici sunt o mulţime de peșteri şi grote, iar printre ele se înalță mănăstirea de la Călărășeuca cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Cu aproximativ 500 de ani în urmă, s-a stabilit un călugăr într-una din peșterile stâncilor, iar schitul său a servit drept temelie pentru viitoarea mănăstire. Construcția este astăzi înconjurată din trei părți de păduri și defileuri greu de străbătut.

Mănăstirea Călărășeuca. Foto: Alecu Reniță

 „Rudi-Arionești” – pe malul fluviului Nistru, la 10 km mai jos de Otaci, se întinde o rezervație de 916 hectare ce cuprinde trei canioane împădurite aparținând satelor Arionești (raionul Dondușeni) și Tătărăuca Veche și Rudi (raionul Soroca), unde domină pădurile de stejar și gorun. Prin aceste canioane există multe văgăuni, dintre care se evidențiază Văgăuna Lupilor și Văgăuna Vânturilor. De asemenea, pot fi văzute multe stânci singuratice având forme ciudate, care produc niște sunete în zile cu vânt: Stânca Balaurului, La sihăstrie, Farfuria Turcului, Izvorașul Verde. În toate cele trei canioane se întâlnesc cascade de dimensiuni mici și multe izvoare. Pe teritoriul rezervației există câteva formațiuni asemănătoare cetăților antice de apărare: „La Trei Cruci”, „La Șanțuri”, fondate cu aproximativ 2300 - 2600 de ani în urmă.

Rezervația Rudi-Arionești. Foto: wikipedia, Alex Prodan

 „Holoșniţa” – rezervația este amplasată lângă satul cu același nume, pe o suprafață de 199 hectare. Relieful aici este extrem de complicat, cu altitudini ce variază între 50-170 m, iar pădurea de stejar situată pe stânca abruptă a malului drept al Nistrului este de o frumusețe deosebită. Aici se întâlnesc câteva specii de plante rare, precum laleaua pestriţă (Fritillaria meleagroides), popâlnic (Hepatica nobilis), ferigă (Anthyrium filix femina).

Holoșnița. Foto: Vadim Șterbate

 „Cosăuţi” – această arie protejată este situată lângă satul omonim din raionul Soroca, pe o suprafață de 585 ha. Și aici predomină pădurile de stejar, care se întind pe platouri și versanți calcaroși. Rezervația se evidențiază prin stânci, peșteri, râpe, râulețe printre care cresc multe specii de plante, chiar și rare: crinul de pădure (Lilium martagon), brândușa (Crocus reticulatus).

 „Climăuţii de Jos” – este situată la sud de satul Climăuții de Jos (raionul Șoldănești) și se întinde de-a lungul râurilor Cușmirca (afluent de dreapta al Nistrului) în partea inferioară. Acest râu formează un defileu lung de 10 km și adânc de 150–200 m, a cărui porțiune inferioară este deosebit de pitorească, având un volum semnificativ de apă și viteză mare. Pe această porțiune râulețul intersectează de două ori lanțul de stânci formate de Marea Sarmatică, care se dezgolesc atât în partea stângă, cât și în partea dreaptă („Țiglău” și „Movila”), evidențiind stâncile pitorești aproape abrupte. De asemenea, râulețul cotește formând cascade și gropi, dintre care „Groapa Lidiei” este cea mai mare și are o adâncime de mai mult de 4 metri.

Satul Climăuții de Hos. Foto: Alecu Reniță

 „Poiana Curătura” – această rezervație este situată între satele Poiana și Curătura (raionul Șoldănești), pe o suprafață de 692 ha. Aria cuprinde versanți abrupți, pe alocuri chiar stâncoși, și terase vechi ale Nistrului.

Cascadă între Curătura și Poiana. Foto: Silvia Ursul

 „Saharna” – acest tip de arie protejată se întinde la vest de satul cu același nume din raionul Rezina, pe o suprafață de 674 ha. Rezervația cuprinde un defileu stâncos cu peșteri, unde râul Saharna formează cascade. Versanții sunt acoperiți de păduri de stejar în amestec cu gorun.

Mănăstiera Saharna. Foto: Alecu Reniță

 „Țâpova” – la fel ca și Saharna, rezervația Țâpova este situată pe malul fluviului Nistru, pe o suprafață de 306 ha. Aici există un complex de stânci de-a lungul Nistrului, peșteri, monumente de cultură și o mănăstire rupestră săpată în sec. al XI-lea, precum și un defileu al râului Bălănița unde se formează praguri și cascade.

Fluviul Nistru la Țîpova. Foto: Alecu Reniță

 „Teliţa” – rezervația este situată lângă satul cu același nume, în raionul Anenii Noi, pe o suprafață de 124 ha. Aici există o pantă abruptă a Nistrului, formată din depuneri calcaroase sarmatice cu nisip, și care este acoperită cu pădure de gorun și stejar pufos.

Rezervația Telița, raionul Anenii Noi. Foto: Iurie Svet, licență de reutilizare: CC-BY-SA-4.0

 „Pădurea Hârbovăţ” - este situată între satele Hârbovăț, Calfa și Bulboaca (raionul Anenii Noi), pe o suprafață de 2.218 ha. Aici crește o pădure de stejar pedunculat, stejar pufos și gorun, care reprezintă un habitat esențial pentru multe specii de plante și animale. Aici obișnuia să vină la vânătoare de mistreți, cerbi și lupi însuși regele suedez Carol al XII-lea, azilant politic la Varnița între 1709-1714.

 „Grădina Turcească” - această arie protejată este amplasată între satele Leuntea și Copanca din raionul Căușeni, pe o suprafață de 224 ha, o bună parte din suprafață fiind ocupată de albia veche a fluviului Nistru. Este cea mai estică rezervație peisagistică din republică. Pe teritoriul acestei rezervații crește o pădure de luncă și zăvoi, cu vegetație forestieră (21 specii de arbori), acvatică și palustră. Zona albiei vechi a Nistrului cuprinde o pădure de luncă inundabilă, incluzând specii de plop, stejar pedunculat, frasin, salcie etc. În total pe cuprinsul rezervației au fost înregistrate 228 de specii de plante vasculare, dintre care nouă sunt rare.

Vedere asupra Grădinii Turcești. Foto: Silvia Ursul

Zone Umede de Importanță Internațională (sit-uri Ramsar)

 Sit-ul Ramsar 1500 „Unguri-Holoșniţa”: este una din cele trei zone umede din Republica Moldova recunoscute la nivel internațional și este totodată cea mai nordică arie protejată de acest tip. Așa cum îi spune numele, zona umedă începe din dreptul localității Unguri (raionul Ocnița) și se încheie lângă localitatea Holoșnița (raionul Soroca). Cuprinde satele Arionești, Pocrovca, Rudi, Tolocănești, Niorcani, Tătărăuca Nouă, Tătărăuca Veche, Decebal, Balinții Noi, Balinți, Iarova, Oclanda, Cremenciug, Valea, Sobari, Grigoră- uca. Suprafața totală a ariei este de 15.553 ha. În cadrul zonei umede Unguri-Holoșnița sunt amplasate arii protejate mai mici, precum: rezervațiile peisagistice Călărășeuca, Rudi–Arionești și Holoșnița, un stejar pedunculat (arbore secular) de lângă Călărășeuca, sectorul reprezentativ de vegetație silvică Rudi-Gavan și monumentul naturii de tip geologic Colina „Casca”. Întreaga zonă a acestei arii, numită popular și „Nistrul de Sus” este caracterizată de peisaje pitorești, alcătuite din malurile înalte și abrupte ale fluviului Nistru, insule de diverse mărimi, canioane adânci acoperite de păduri ce oferă alura unui peisaj montan.

Nistrul la Holoșnița. Foto: Vadim Șterbate

 Sit-ul Ramsar 1316 „Nistrul de Jos”: o altă zonă umedă din cele trei din Republica Moldova recunoscute la nivel internațional, fiind amplasată în sectorul inferior al fluviului Nistru, înainte de vărsarea acestuia în Marea Neagră, prin limanul cu același nume. Zona umedă are suprafața de 60.000 ha și cuprinde sectorul de luncă a Nistrului de Jos, între localitățile Copanca și Palanca. În sit-ul Ramsar „Nistrul de Jos” intră și localitățile Cârnățeni, Plop-Știubei, Grădinița și Leuntea din raionul Căușeni, și Talmaza, Popeasca, Cioburciu, Răscăieți, Purcari, Olănești, Crocmaz, Tudora și Palanca din raionul Ștefan Vodă. Caracteristic acestei regiuni sunt meandrele pe care le face fluviul înainte de vărsare: au fost numărate în total 30 de meandre, multe dintre care sunt parțial închise. Malurile sunt de obicei terasate și sunt de natură argiloasă, spre deosebire de cele din zona umedă „Unguri-Holoșnița”. Zona include trei monumente naturale geologice și paleontologice protejate de stat: Râpa lui Albu, Râpa din Purcari și „Râpa de Piatră”. Două dintre meandrele brațului mort al fluviului Nistru le ocupă rezervația peisagistică „Grădina Turcească” (224 ha). În zonă sunt protejați o serie de arbori seculari, printre care un stejar pedunculat între Leuntea și Copanca (250 ani), cât și patru stejari între Olănești și Crocmaz.

Monumente ale Naturii Geologice și Paleontologice
Fluviul Nistru străbate multe regiuni cu relief accidentat, scăldând cu apele sale multe canioane, defileuri, stânci și prăpăstii, care oferă peisajului o alură spectaculoasă și totodată constituie rezervoare importante de informații științifice (geologice și paleontologice).

 Falia tectonică de lângă satul Naslavcea – această porțiune abruptă (unghiul înclinării de cca 65-75) a malului Nistru este amplasată la nord de satul Naslavcea, raionul Ocnița. Geologii susțin că vârsta acestei falii este de 590-540 milioane de ani, iar existența ei demonstrează influența mișcărilor tectonice în formarea văii fluviului Nistru. De asemenea, are valoare paleontologică pentru că aici au fost descoperite fragmente de faună preistorică (resturi de moluște maritime).

Malul abrupt al fluviului Nistru lângă satul Naslavcea. Foto: Alex Prodan, www.wikipedia.org, licență de utilizare CC-BY-SA 4.0

 Râpa „Rudi” – acest element geologic este la fel amplasat lângă satul Naslavcea, raionul Ocnița, însă este situat la sud-vest de această localitate, în valea râulețului Chisărău. În această râpă au fost documentate diverse straturi de calcare, cremene și alte roci cu vârste variate (din sarmațian până în cretacic sau neogen).

 Râpa „Carpov” – este alături de râpa Rudi (670 m distanță), pe versantul stâng al albiei râulețului Chisărău. Aici au fost descoperite mai multe straturi de depozite geologice, precum și  numeroase resturi fosile ale florei și faunei preistorice. De asemenea, în ambele râpe au fost găsite și unelte/obiecte aparținând oamenilor din epoca de piatră. Ambele formațiuni (râpele Carpov și Rudi) reprezintă locuri bogate din punct de vedere paleontologic, paleobotanic și arheologic. Cele 2 râpe ar putea fi valorificate la comun în ceea ce privește dezvoltarea unor oportunități turistice.

 Vâlceaua „Partea Cneazului” – se află pe versantul de dreapta al unui pârău din spatele satului Mereșeuca, raionul Ocnița. Aici au fost găsite depozite de roci datând din Cretacic și Sarmațian, iar din stânci au fost extrase colecții de faună fosilă, inclusiv un schelet de ihtiozaur (reptile arhaice, primele complet adaptate la viața acvatică). 

 Râpa „La Izvoare” – este amplasată la sud-vest de orașul Otaci, însă intrarea în această râpă se face chiar din centrul orașului. Este o râpă lungă de 2 km, iar numele i se datorează faptului că aici există multe izvoare ce apar din adâncurile pământului. Aici au fost excavate de resturi fosile de mamifere din pleistocen, însă au fost găsite și piese de cremene ale oamenilor din epoca de piatră. Din păcate, în prezent râpa este intens utilizată ca gunoiște.

 Colina „Casca” – este amplasată la marginea de sud-vest a satului Cremenciug, în raionul Soroca. Se consideră că această colină a apărut ca urmare a unor procese complicate de eroziune, datorate unor falii care se intersectează anume în acest loc. Colina Casca (numită și movilă), formează aici un peisaj deosebit de pitoresc, cu aspect premontan, având pante abrupte și stânci acoperite de păduri de stejar.

Colina Casca. Foto: Alex Prodan, Wikipedia, Licența de reutilizare: CC-BY-SA-4.0

 Aflorimentul de gresii şi granit de la Cosăuţi – această arie se află pe versantul de vest al carierii părăsite din satul Cosăuți, și este situată între alte 2 cariere active: cea de granit și de gresii. Monumentul natural este alcătuit din diverse straturi de roci de Cosăuți: gresii intercalate cu argile nisipoase. Această stratificare devine chiar verticală de-a lungul faliei albiei Nistrului, iar acest lucru demonstrează influența tectonicii în formarea și localizarea albiei fluviului cu milioane de ani în urmă. În aceste straturi de Cosăuți au fost identificate amprente de diverse microfosile aparținând proterozoicului superior (1000-541 milioane de ani).

 Pragurile Nistrului – tot la Cosăuți, în apropierea carierei de granit, găsim o formațiune geologică foarte interesantă, formată din intruziuni de roci magmatice. Se consideră că aceste praguri au apărut ca urmare a scurgerii unui curent mare de lavă gabronoritică (un tip de rocă) datând din perioada precambriană. Curentul de lavă a curs probabil de la distanțe mari și s-a oprit în albia fluvului Nistru, iar aici s-a solidificat, formând terase de piatră care astăzi se numesc „praguri”. 

Pragurile Nistrului. Foto: www.wikipedia.org, licență de utilizare CC-BY-SA4.0

 Râpa „Bechir” – este amplasată la sud de orașul Soroca, lângă localitatea Zastânca. Are o lungime de 10 km, și este adâncă de aproximativ 100 m. În această formațiune există multe depozite datând din diverse epoci preistorice, de la cretacic până la argile specifice culturii Cucuteni. Cu regret, în pofida valorii științifice ridicate, în această râpă există gunoiști neautorizate în zonă. 

 Aflorimentul proterozoicului superior de lângă satul Cerlina – așa cum îi spune și numele, acest monument geologic este amplasat la sud-vest de satul Cerlina (raionul Soroca), pe coasta abruptă a Nistrului. Aici există două masive geologice, alcătuite din depozite de roci de diversă proveniențe și din diverse ere geologice: gresii, calcare, cretă și conglomerate.

Aflorimentul de la Cerlina. Foto: Vadim Șterbate

 Stânca Japca – această stâncă este situată lângă mănăstirea cu același nume, între satele Sănătăuca, Bursuc și Japca (raionul Florești). Formațiunea are înălțimea de 170 m, și face parte dintr-un recif mai amplu de la Japca. Din punct de vedere geologic, stânca este alcătuită din diverse straturi de roci cu diverse vechimi: cretacic, badenian, volhinian, basarabian. Rezervația fondată pe baza acestei stânci are o importanță uriașă pentru silvicultori, botaniști, pedologi, zoologi. Este regretabil că în preajma acesteia sunt depozitate gunoaie de către localnici.

Vedere din vârful stâncii Japca. Foto: Alecu Reniță

 Râpa Namălvii – tot în raionul Florești, lângă localitatea Bursuc, se află o ravenă pe malul drept al pârăului Namălvii, afluent al fluviului Nistru. Acest pârău a săpat adânc rocile din râpă, astfel încât aici s-a format o vale cu aspect de chei (porți). În straturile de roci au fost identificate o serie de cochilii de moluște și gasteropode de apă dulce și resturi vegetale, datând din badenian, volhinian și bessarabian. 

 Profilul geologic de lângă satul Socola – în satul Vadul-Rașcov (raionul Florești), în apropierea bisericii din sat, există o stâncă spectaculoasă, numită Socola. Aici, printre rocile de diverse vechimi, au fost descoperite fosile de scoici antice (Mactra fabreana). De asemenea, se zăresc intercalațiile de argile și marne calcaroase, cu amprente de frunze și pești fosili. În straturile de calcare basarabene a fost amenajat un schit rupestru, care, împreună cu întreaga stâncă, alcătuiesc un sit cu valoare peisagistică mare.

Peșterile de la Socola. Foto: Alecu Reniță

 Cariera din Boșerniţa (părăsită) - la vest de satul Boșernița (raionul Rezina), pe versantul stâng al râului Ciorna, este amplasată o fostă carieră de calcar. În această carieră au fost descoperite câteva straturi de sol fosil, unde au fost găsite resturi scheletice de mamifere (mamut meridional) și cochilii de moluște de apă dulce care datează din Pleistocenul superior. Această aglomerare de faună preistorică are o valoare științifică inestimabilă. 

 Argile etuliene pe malul Nistrului – lângă satul Ciorna (raionul Rezina), însă în partea superioară a versantului drept al văii râului Ciorna, se află un afloriment din multiple straturi de roci printre care au fost identificate fosile de mamifere asemănătoare celei din cariera de la Boșernița. Elementul de surpriză este prezența argilelor de culoare brună-roșiatică de tipul argilelor de Etulia, mai rar întâlnite în depozitele formate în plio-pleistocen. Acest afloriment prezintă interes geologic și paleontologic uriaș: în 1982 a fost obiect de studiu al participanților Congresului al XI-lea Internațional de Cercetare a Perioadei Cuaternare (INQUA).

 Râpa lui Albu – în sudul țării, lângă satul Cioburciu (raionul Ștefan Vodă) există o ravenă de-a lungul drumului ce duce în localitate. Aici se află un amplasament fosilifer, descoperit în 1909 lângă casa unui localnic pe nume Albu. Printre straturi de argile, nisipuri și prundișuri, au fost găsite oseminte, preponderent de mamifere (aproximativ 24 specii), dintre care câteva au fost transportate și expuse la Muzeul de Geologie „V. Vernadski” din Moscova și la Muzeul paleontologic al Universității din Odesa. Cele mai reprezentative specii descoperite aici sunt țestoase și rozătoare preistorice carnivore, o specie de hienă extinctă, mastodonți, rinoceri, girafe și antilope.

 Râpa din Purcari – pe versantul drept al Nistrului, la 1 km vest de satul Purcari, se află un alt afloriment geologic în care au fost depistate fragmente de cochilii și rămășițe de hiparion (un animal considerat strămoșul calului). La suprafața aflorimentului există un strat de argile etuliene de culoare roșiatică, întâlnite rar pe teritoriul R. Moldova.

 Râpa de Piatră - în partea de nord-vest a satului Tudora, pe malul drept al fluviului Nistru, se află o râpă de nisipuri argiloase cu resturi scheletice ale unor reprezentanți ai faunei preistorice: hiparion, rinocer-fără-coarne, țestoasă, antilopă, mistreț și cerb. Această arie protejată are o importanță mare pentru geologi, paleontologi și paleogeografi. 

De-a lungul fluviului Nistru avem și peșteri – „Peștera Răposaților” de lângă Rudi și „Peștera Surprizelor” din apropiere de or. Criuleni.

De asemenea, există și rezervații naturale silvice: Rudi-Gavan, Cobîleni, Vîșcăuţi, Zoloceni, Dubăsari, Voinova, Olănești, Mlaștina „Togai”.

Silvia URSUL

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 351

Susține Natura.md: Devino Patron!