SFINŢIREA LOCULUI

SFINŢIREA LOCULUI

Unul dintre cele mai frumoase sentimente umane este solidaritatea.

De-a lungul vieții, fiecare om întâmpină diferite greutăți și are nevoie de o mână caldă și un cuvânt bun. Impresionează faptul că solidaritatea între oameni se manifestă în cele mai diferite regimuri, fiind un semn clar că omul și omenia pot fi mai presus de o dictatură feroce sau de o putere nepăsătoare. Mulți, chiar prea mulți s-au ascuns după cea mai justificativă și lașă formulă – așa au fost timpurile. Repet: indiferent de orânduire și stat, nu puțini oameni și-au riscat viața ca să-i ajute ori să-i salveze pe cei aflați în ananghie sau în ghearele morții.

E poate pentru prima dată în istorie când experimentăm la scară continentală și globală solidaritatea de a sta izolați în casă ca un mijloc esențial de a nu răspândi boala și a-i ocroti pe cei apropiați și din comunitate. Iar unii cetățeni moldoveni, specializați pe defăimarea personalităților reprezentative și linșarea celor din jurul lor, ar putea să conștientizeze, măcar în al  doisprezecelea ceas, cât de importantă este breasla medicilor pentru orice societate modernă și să renunțe să împroaște venin în cei cu halate albe, aflați în prima linie de salvare a bolnavilor. Oricâte nemulțumiri justificate există referitor la viabilitatea sistemului de ocrotire a sănătății, se cere să înțelegem cu toții că medicii sunt salvatorii și eroii luptei cu moartea. A fi solidari cu ei nu e o indulgență, ci o datorie civică și umană.

Pandemia a zguduit atât de puternic lumea încât milioane de oameni și-au amintit că au patria lor, au bojdeuca sau casa lor părintească, au undeva un suflet în așteptare, o bucățică de pâine, masă, părinți, rude, prieteni, colegi etc. Aeroporturile supraîncărcate de emigranți, mânați de panică să prindă o cursă spre casă, ne arătau ca în oglindă că mușuroiul global se împrăștie, că nici
anticii și nici modernii nu pot construi un imperiu planetar, un Babilon universal și prosper pentru toate popoarele lumii.

Statele naționale sunt construcții mult mai temeinice și mai sigure în vremuri de restriște. Aberațiile de a plămădi omul fără de baștină și țară, fără de suflet, rădăcini și identitate, experimentele neroade de a reîntoarce omul doar la condiția inițială de specie biologică, subminează cea mai înălțătoare și frumoasă creație a Domnului și Universului. O fi veche și demodată casa părintească, dar ea, spre deosebire de colhozul imperial sau global, îți poate salva viața din infernul pandemiei și a foametei. Lucrurile se vor omplica enorm peste tot pe glob și vor supraviețui popoarele care nu își bat joc de țara lor, nu scuipă în izvoarele din care au băut bunicii și părinții lor, nu așteaptă să vină altcineva să le îngrijească grădina și să le aducă mâncarea și prosperitatea. Familiile, neamurile și popoarele, care își urăsc originea și își disprețuiesc seminția, vor dispare prin auto devorare sau se vor dizolva în entități mutante necunoscute. E o iluzie înșelătoare să considerăm că vom reveni întocmai la modelul de dezvoltare bazat pe consum exagerat, pe poluarea ecosistemelor vii și ruinarea planetei. Un prea minuscul virus a învins atomul și s-ar putea să facă revoluție în adormita și osificata gândire mondială.

Pe drept cuvânt, mulți se vor întreba – de ce s-au investit miliarde și miliarde de dolari la crearea de arme de distrugere în masă, dacă ele nu pot ucide un virus? De ce nu s-au luat măcar câteva procente de la înarmare și să fie realocate la dezvoltarea medicinii? Cât valorează arsenalul nuclear sau rachetele balistice ale țărilor cu mușchii umflați, o arată virușii invizibili, care s-au dovedit a fi mai tari decât liderii cu valize atomice.

Multe, foarte multe se vor schimba, dar în toate transformările dureroase, cu pierderi consistente, ar fi bine să înțelegem că Europa, SUA și NATO nu ne sunt dușmani, așa cum ni se spune zilnic
de la Est, ci aliații naturali ai întregului neam românesc, indiferent de evoluțiile și viitoarele modele de dezvoltare de pe continent.

Când alergi la nesfârșit pe un drum fără destinație, uiți de rostul tău în viață. Alergi și tu, fiindcă toți aleargă și ai fost învățat de mic că trebuie să fii în rând cu lumea. Acum ești în carantină, ai
ceva timp să-ți tragi sufletul, să gândești liniștit și să găsești singur răspuns la întrebările care te-au determinat să-ți faci bagajele, să-ți părăsești prietenii și colegii, casa și familia pentru o bucată de pâine străină. După atâta goană, s-a ivit posibilitatea neașteptată să ajungi acolo unde ți-au interzis să ajungi – la adevărul despre tine, despre originea părinților tăi, despre Țara ta  devărată. Ai destule surse veridice și timp să te convingi că nu ești un orfan, că ai și tu vatră, că ai dreptul legitim la patria ta furată și ascunsă. Iar dacă ai ajuns la adevăr, fă o alegere definitivă, nu-ți mai chinui copiii cum ai fost și tu chinuit. Gândește-te că Învierea e pentru toți care vor să cunoască Adevărul, Lumina și Libertatea, iar Dumnezeu îi iubește pe cei care își cinstesc părinții și sfințesc locul numit Țară.

Sărbători binecuvântate și luminate!

 

Alecu RENIȚĂ

Articol publicat în numărul 338