Văleni, satul așezat în grădina raiului
Nu satele Moldovei noastre sunt sărace sau părăsite. Poate cei ce le conduc sunt săraci în idei și indiferenți să le prolifice bogăția naturală lăsată de Dumnezeu, să îmbunătățească condițiile de trai în satul peste care vrea să fie primul ca sătenii să nu plece pe alte meleaguri. Am văzut localități rurale, a căror așezare parcă e situată în grădina raiului, însă oamenii locului, doar cu chip de înger, nu semănau prea multă lumină pe acea bucată de pământ. A trebuit să merg până la sudul Moldovei, spre Cahul, să-mi ating dorul cu privirea de Țara mea, România, dar să mi-o las sprijinită de un colț de rai, numit Văleni. M-a strigat, probabil, și un glas, simțind multă încredere în el ca să nu trec cu nepăsare pe lângă frumusețea și bogăția ce le are. Vălenii din Lunca Prutului, a căror primă vioară armonizează frumos cu glasul doamnei primar Silvia Știrbeț, o auzi din 2007, ea fiind la al cincilea mandat. Vine din învățământ, iar prin educație și efort comun cu echipa și colegii, doamna primar, de 17 ani, ridică satul Văleni pe cele mai înalte trepte ale infrastructurii datorită dragostei și atitudinii civice proprii.
Portretul unui primar dorit de oamenii pe care îi respectă
Silvia Știrbeț a fost aleasă de săteni, cu încredere și respect, și în al cincilea mandat la funcția de primar al satului Văleni din raionul Cahul. Fără să aștepte dacă înregimentarea într-un partid anume îi va aduce foloase, doamna primar, fiind pedagog la bază, deci, încrezătoare în munca faptelor sale, apoi absolventă a facultății de drept, cu licența în București, și-a suflecat mânecile și a zis că vălenașii ei merită un trai mai bun. Încrederea vine și din familia pe care și-a creat-o împreună cu soțul ei, Ilie Știrbeț, și cu cei doi copii, Mihaela și Nicu, iar Văleni a devenit baștina lor căreia i se dedică. Despre văleneni doamna primar are doar cuvinte alese: sunt buni, gospodari, rimitori, calzi, deschiși să consolideze prietenie cu faptele mărețe. Știe să aprecieze calitatea din om, ea însăși fiind un fruct al intelectualității, apreciată mai mult în secolul al XX-lea, dar sperăm că se va reveni la aprecierea intelectului și în prezent. Părinții Silviei (doamna primar ne permite să o tutuim, fiindcă inteligența ei o ridică deasupra orgoliului să se creadă superioară din perspectiva funcției), Ion și Ana Antohi, agronom și meșter talentat să cânte la diferite instrumente, patriot, care a visat unirea ambelor maluri ale Prutului și, respectiv, mama – profesoară de limba franceză, i-au lăsat un caracter bun, dragoste de oameni, iar Dumnezeu a ales-o să conducă o comunitate pe care o respectă și-i apreciază pe toți: de la paznic sau omul cu sapa până la profesor, medic sau preot.
O echipă de oameni școliți
La Văleni, limba română se vorbește ca în România, de parcă Prutul n-ar fi fost o stavilă de comunicare și de colaborare între frații români. Echipa, pe care doamna primar de Văleni și-a selectat-o pentru munca în folosul comunității este, după cum menționează ea, din fete tinere, care vorbesc frumos româna precum și alte limbi străine, cântă, croșetează, sădesc copaci, cresc copii, sunt gospodine, cântă acasă, dacă le-o cere bărbatul, dar și pe scene mari. „Sunt fericită că le am”, spune cu mândrie doamna primar. Împreună cu echipa managerială scrie, câștigă și realizează proiecte. Cum să nu faci rai din ce ai în satul Văleni dacă Dumnezeu a dăruit mult acestei localități: colinele de aur la răsărit, Lacul Beleu, Prutul cu meandrele lui la asfințit. Văleni este o așezare minunată, aici s-au găsit rămășițe preistorice. Câte argumente mai poți avea ca să îți dai seama că satul are nevoie de creiere și inimi să bată pentru el. Cu o echipă de oameni școliți, cu susținerea și contribuția cetățenilor, Silvia Știrbeț a reconstruit multe ziduri dărâmate, a reabilitat clădiri, a construit altele noi, astfel, cu bănuții câștigați din proiecte, dar investiți cu cap, se poate ajunge la rezultate palpabile.
Investiții în destinații concrete
Satul Văleni este o localitate se pare vizitată mai mult de turiștii străini decât de cei autohtoni. Este adevărat că bunica din Văleni, de pe scena Eurovisionului din 2005, a știut să bată toba bine, frumos și atât de tare încât era imposibil ca europenii să nu audă glasul satului ei de la Prut. Ce a urmat după bătaia de tobă a bunicii (la Văleni nu există localnic să nu bată toba) știe doamna primar, fiindcă misiunea ei a fost să nu-i dezamăgească pe văleneni și pe părinții ei, care i-au dat inimă bună, virtuți și aplecare spre fapte concrete.
Datorită proiectelor naționale și internaționale imaginea satului se îndreaptă cu fața spre soare, susținute de Asociația Băștinașilor, înființată în 2009, sau de cetățenii din diasporă. Cu aceste finanțări au fost reabilitate clădiri vechi din sat, aflate în paragină, dar cu valoare istorică. Astăzi, Muzeul de Istorie și Etnografie, Centrul de sport, agrement, tineret, Biblioteca sătească și Cenaclul „Gh. Vodă”, mini terenuri de joacă și sport ale grădinițelor de copii sunt semne revelatorii pentru vălenași, iar pentru investitori încrederea deplină câștigată că din banii lor se construiesc edificii moderne, că frumoasa și bătrâna Europă se lărgește și va ajunge până la Prut. S-ar părea că și titlurile proiectelor realizate atrag ca un manual de școală, greu de neglijat, imposibil de irealizat când știi că aici se ascunde o comoară pentru a fi dusă la îndeplinire: „Migrație și dezvoltare locală”, „Văleni – sat de vacanță”, „Moldova – țara mea străbună”. Cu banii câștigați din proiecte la Văleni au fost construite opt pensiuni destinate turiștilor, un târg al meșterilor populari, o scenă de vară pentru Festivalul „Dulce floare de salcâm”. Crezul doamnei primar este că omul de la țară are nevoie și de hrană spirituală, nu doar de mămăligă cu brânză, chiar dacă acest aliment este un deliciu. Fără cultură riști să te adâncești în hău. Două proiecte au plasat Vălenii pe culmile de aur ale istoriei: „Moldova – țara mea de dor”, un proiect televizat din 2008, cu implicarea artiștilor din sat, lăsând posterității legenda satului într-o regie inedită; alt proiect, „TobaFest”, care s-a desfășurat la prima ediție, fără îndoială, va ajunge la o vârstă când multe generații vor spune că pe vălenași nimeni nu i-a întrecut în a bate toba.
Sunt autentici în toate
Din Cahul spre Văleni îți trebuie cam un sfert de oră. Nu este mult și nici de ajuns să cutreieri cu privirea de pe geamul mașinii și alte sate frumoase din zonă (fiindcă toate sunt ale noastre) până ajungi la Văleni ca să te întâlnești cu autenticul. Mai o vorbă caldă ce o schimbi cu o vecină din transportul comun, mai un zâmbet curat al unei mătuși ce pleacă spre Giurgiulești, nici nu simți că gropile de pe asfaltul îmbătrânit așteaptă și ele investiții din Europa.
*****
Casa rurală „La Savetuca” frumoasă, autentică și primitoare ca și stăpâna ei, Svetlana Vodă, te face să nu regreți că drumul nu te-a dus spre un aeroport internațional. Savetuca, doamna cu lumină și zâmbet în priviri, sau Svetuca noastră, așteaptă câțiva oaspeți cu aluatul galben, gata pregătit, proaspăt frământat cu ouă de casă, să-i servească pe neamțul Niki și câțiva compatrioți cu franzoale (rețeta și cum se pregătesc asemenea bunătăți le poți afla numai de la S(a)vetuca). Supermarketul este pe loc, fără a fi aglomerat – grădina verde cu legume a Savetucăi -, iar în coș bagi doar produse eco: ardei grași, iuți sau roșii culese de pe curpenul verde și nealterat, ouă luate direct din cuibar. Bucatele și vinul din Casa rurală, cuptorul cu lemne, care coace plăcinte și tot felul de mâncăruri tradiționale, gospodăria îngrijită și aerul curat te aduc „La Savetuca” să respiri, iar dacă rămâi acolo, chiar să trăiești veșnicia.
*****
Muzeul Pâinii de la Văleni, a cărui fondatoare este Vera Caminschi, este singurul loc din lume unde poți găsi o diversitate de colaci în fiecare din ei fiind frământate tradițiile și obiceiurile românilor. Aici găsești colaci pentru nuntă, cumetrii sau destinate sărbătorilor de Crăciun, Paște sau altor sărbători creștine. La Muzeul Pâinii azima nu numai că se mănâncă gata coaptă în diverse feluri și destinații, dar meșterițele de aici îți pot oferi și lecții, ateliere/masterclassuri de coacere a pâinii sau de împletire a colacilor. Turiști autohtoni și străini după ce vizitează acest muzeu înțeleg că „pâinea noastră cea de toate zilele” este rugăciunea valorificată la propriu în Muzeul Pâinii de la Văleni.
*****
Muzeul de Istorie și Etnografie din Văleni nu este singura instituție din Republica Moldova cu asemenea patrimoniu. E de ajuns o vizită inopinată, cum a fost a mea, să-ți dai seama cât este de important pentru săteni această instituție culturală. Este inedit mai ales după cum te invită, cum ți-l prezintă directoarea Mariana Balușca. Muzeul a fost înființat în 2017, iar obiectele donate de săteni s-au adunat la 740 de piese. Aici poți afla legenda satului povestită de doamna directoare cursiv de parcă apa lină a Prutului te duce în istoria de atunci. Strămoșii vălenenilor au fost pescari, iar muzeul n-a conservat numai „vreo istorie pe apă”. Fiecare piesă de muzeu, fiecare expoziție ascunde nenumărate povești seculare. Mariana Balușca ne îndreaptă atenția noastră la fotografiile membrilor Sfatului Țării din care o recunoaștem pe Elena Alistar. A locuit o vreme la Văleni, iar drumul străbătut prin acest sat și meritele ei de unire cu Țara trebuie să le știe și cei din prezent. Muzeul mai păstrează și o fotografie de o sută de ani de la sărbătoarea Sf. Ilie, prima școală construită în 1878 cu profesori din România, aduși să predea aici. Vizita prin toate sălile, ghidată de directoarea M. Balușca este întâlnirea cu autenticul care la Văleni nu va dispărea așa ușor, poate niciodată.
Să tot revii la Casa Dorului...
Păstrez în amintirea mea Vălenii lui Gheorghe Vodă, astăzi un sat în grija unui primar interesat ca să prospere. Și asta face zi de zi. De cinci ori în cinci mandate sătenii i-au oferit încredere, iar doamna primar Silvia Știrbeț și-a înclinat capul drept mulțumire spre fapte ca vălenașii ei să simtă respectul ce li se cuvine. Confirmare a lucrului făcut sunt sistemul de apă și canalizare, sistemul de management a deșeurilor cu mașini speciale și containere, sistemul de gazificare și iluminare stradală. Călătorind prin multe zone ale României, înfrățindu-se cu alte localități de acolo, primarul de Văleni i-a strâns mâna frățește omologului său cu ocazia deferitelor întâlniri, au împărtășit experiențe, a preluat modele de lucru, fără să vadă în fratele său o sursă financiară. Reușita unui conducător, consideră doamna primar, este cum pui problema, dacă știi să-l mulțumești și pe celălalt. A studiat bine satul, l-a găsit amplasat în categoria zonelor turistice, apoi s-a gândit că aici va veni Europa în vizită și nu invers. Și-a amintit să deschidă lada cu zestre a bunicii, să revină la rețetele tradiționale sănătoase trupului, profesorii au învățat-o că nu e de ajuns să-ți iubești locul natal dacă nu-l faci cunoscut și străinilor. Cuibul părintesc cu cele moștenite de acasă l-a mutat în Casa Dorului - o casă-muzeu cu trei odăi amenajată în stilul tradițional din sec. al XIX-lea și cu diverse exponate din trecut. După o zi de muncă plină, cu multe griji pentru un primar, Silvia Știrbeț se întoarce seara acasă, obosită, iar dacă adăugăm la funcția de administrator numele Silvia, pe care latinii îl asociau cu pădurile, desemnând întreaga natură, pădurea din ea o întinerește. Aici o așteaptă smerite grădina cu flori, cu pomi, gardul din bârne în care stau proptite ulcioarele mămucăi, cuptorul din lut și câteva căsuțe cu prispă fiecare păzită de sufletul celor dragi ei: mama, tata, bunicul, bunica... și mulți turiști să vadă frumusețea nebănuită a locului. Nu din nostalgie a construit Silvia Știrbeț un ecovillage pentru turiști, dar din respect pentru sat. Poate sufletul bunicului, care s-a împotrivit în fața comuniștilor să tragă în biserică, acum îi îndrumă pașii să edifice ceea ce au distrus alții. Vede însă o lume întreagă, vizitatori din toată Europa, că un sat de oameni din Lunca Prutului parcă s-a îmbarcat în Arca lui Noe, transformând Vălenii lor într-o grădină domnească sau mai pe înțelesul celor care vor să se odihnească frumos să vină la pensiunile de aici, pentru că localitatea este o atracție turistică de excepție.
Autor: Silvia STRĂTILĂ
Articol publicat în revista NATURA, nr. 389
Susține Natura.md: Devino Patron!