Devino Patron!

Furturi la Cimitirul Central Ortodox (Cazul Alexandru Cristea)

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2021 drept Anul omagial al pastorației românilor din afara României și Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor. În contextul comemorării și valorii culturale a cimitirelor, am primit în adresa redacției o scrisoare semnată de Maria Ișaev, care, ne propune să inaugurăm o rubrică și să „ne implicăm și noi în acest proiect, publicând medalioane despre mormintele unor personalităţi marcante basarabene din Basarabia, România și lumea largă. Am suficiente materiale inedite, dar și alţii ar avea ce spune la acest subiect”, spune dumneaei. Dăm curs propunerii și publicăm un prim material la această temă, propus de Maria Ișaev.

Furturi la Cimitirul Central Ortodox (Cazul Alexandru Cristea)
Piatra de pe mormântul autorului muzicii imnului de stat al R. Moldova, Alexandru Cristea, rămasă fără cruce şi fără numele pe ea. Foto: Nadejda Roșcovanu

A fost o întâmplare, aș zice de de la Dumnezeu, să descopăr dispariţia crucii de la mormântul lui Alexandru Cristea (1890-1942), autorul muzicii Imnului de Stat al Republicii Moldova, pentru care am realizat în 2001 o monografie. 

Era într-o zi de iulie 2018, când la Academia de Știinţe era sărbătorit stimatul Nicolae Dabija, cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani. Plecasem de la Academie cu părintele Octavian Moșin la Cimitirul Central Ortodox pentru a-i arăta mormântul preotului martir Teodor Harghel. La întoarcere părintele Moșin a propus să trecem pe la mormântul lui Alexandru Cristea.

Mare mi-a fost mirarea când am văzut că fundamentala, impresionanta și originala cruce de fier, executată de regretatul sculptor Mircea Spinei, nu mai este. Nu recunoșteam mormântul. Părintele Moșin, mirat și el, îmi mărturisise că fusese la cimitir o săptămână-două în urmă și crucea era pe loc.

L-am sunat imediat pe inginerul Andrei, cu care aveam relaţie bună de colaborare. Nu știa de cruce, dar a presupus că ea a fost furată în aceeași noapte când cineva a încercat să fure bustul de bronz de la mormântul unei cneaghine, situat pe marginea aleii, în faţa mormântului lui Alexandru Cristea. Bustul fusese dat jos împreună cu o parte din postamentul pe care era montat, și abandonat lângă mormânt. „N-au putut să-l ducă pentru că era prea greu”, a presupus dl inginer. Un paznic mi-a spus ulterior că postamentul desprins avea peste 150-200 kg.

Ar putea fi o imagine cu în aer liber şi monument
Fotografia crucii dispărute de pe mormântul lui Alexandru Cristea, preluată de pe blogul preotului Maxim Melinte

 

Făptașii ambelor cazuri nu s-au găsit nici până în ziua de azi, din motive, după mine, suspecte.

Directorul general al cimitirului, dna Ludmila Boţan, știa de ele fiind sesizată de părintele Moșin și subalternul său. Marea mirare! și marele semn de întrebare? este că furtul și tentativa de furt s-au produs „sub ochii” camerei video, instalată pe un copac, vizavi de morminte. Am rămas cu impresia că dna Ludmila Boţan a manifestat dezinteres și nepăsare totală faţă de cazuri.

Intrasem peste câteva luni bune la juristul întreprinderii, dl Sergiu Gorojanchin. Voiam să aflu ce s-a mai întreprins vizavi de furtul crucii „Cristea”, dar mai ales, să apăr gardul de la mormânt. Administraţia cimitirului începuse o campanie ilegală de demontare a gardurilor artistice de epocă, și îi cerusem dlui jurist să nu se atingă de gardul de la mormântul lui Alexandru Cristea. Acesta este cuvântul. Cerusem! Domnul Goroganchin s-a arătat înţelegător, promiţându-mi să lase gardul în pace, dar habar nu avea după atâtea luni de furtul crucii. „Nu m-au anunţat”, recunoscuse dânsul mirat.

Dacă vă povestesc în ce condiţii se păstra bustul cneaghinei – probă judiciară! – tocmai bune pentru a duce furtul până la capăt, n-o să vă vină să credeţi. A fost abandonat afară, la vedere, lângă poartă. Păstrez fotografiile respective. Peste multe luni bustul era tot la poartă, mutat la 2-3 metri în alt loc, deși anterior atenţionasem de câteva ori portarii, muncitorii și superiorii lor nemijlociţi să fie dus la adăpost. Între timp, cineva a desprins bustul de postament, săpând cu dalta o groapă sub mecanismul cu șuruburi, ruginit și „betonat” de timp. Uimită de schimbare, l-am săltat cu mâna, aflând astfel că bronzul nu este greu. Păstrez și aceste fotografii. „Noaptea minţii”, ar fi spus un prezentator TV.

Numai datorită insistenţelor subsemnatei bustul a fost mutat la adăpost. Am dus o adevărată bătălie verbală pentru ca juristul Gorojanchin să se desprindă de pe scaun și să mă însoţească la locul faptei. „Voi merge să văd mai târziu”, tot insista dânsul, deși biroul lui se află la doi pași de poartă. Incomodat de mine, nu l-am lăsat în pace până nu s-a ridicat de pe scaun.

Adăpostul în care a fost transportată proba este capela de la intrarea în cimitir, transformată de administraţie în depozit. E și asta o problemă. O capelă de valoare artistică, istorică, devenită depozit… O reminiscenţă sovietică, când bisericile erau transformate în depozite de chimicale, tutun, grajduri de cai, cămine culturale etc. Bustul stă și azi în depozit, fără să fie montat la loc. Mi-e teamă să nu dispară și de acolo. Ar trebui să se implice Ambasada Rusiei ori Centrul de cultură rus. Era un mormânt frumos de epocă, și îi stătea bine cu bustul cneaghinei. 

Nu am urmărit cum s-a desfășurat campania de colectare a banilor pentru restaurarea monumentului funerar „Alexandru Cristea”, și nu știam despre instalarea crucii-replici, deoarece mă aflu în România. Ceea ce știu sigur este că următorul pas trebuie să fie sesizarea și autosesizarea organelor de anchetă. În culise se discută mult, și de mult, despre ce se întâmplă la Cimitirul Central Ortodox din Chișinău, sub directoratul general al dnei Ludmila Boţan. 

Maria VIERU-IȘAEV

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 350

Susține Natura.md: Devino Patron!