De la purificare la poluare
Cine altul este duşmanul Naturii, dacă nu cel care se consideră mai inteligent ca Ea, deşi Natura este cea mai bună şcoală pentru noi? (PARACELSUS)
natura.md
Mai 1, 2021 12:56
1465
0
Tare îmi sunt dragi amintirile de acasă din seara de Paște. Mirosul de cozonac, copacii albi, proaspeți văruiți, curățenia de pe străzi. Parcă e mai liniște în satele noastre. Parcă oamenii sunt mai smeriți, căutând să se împace, să nu intre în conflicte și să trimită un gând bun, acolo, sus.
Un singur gând îmi umbrește această imagine mirifică – fumul greu și negru, sufocant și iritant, care acoperea satele în noaptea Învierii. Știți bine la ce mă refer. Poate chiar în acest an ați auzit cum unii căutau prin sat anvelope. E atât de greu să mobilizăm oamenii să facă curățenie în păduri, lângă râuri, parcuri, dar când vine vorba de poluat, voit, cu bună știință, ne aducem aminte că, uite, așa e tradiția de Paște!
Sunt atâtea lucruri care se întâmplă fără voia noastră, bunăoară și acest an care ne-a copleșit cu atâtea noutăți negative. Dar sunt lucruri pe care ni le facem intenționat, sperând că natura nu ne va pedepsi niciodată.
Oare când vom învăța, odată și pentru totdeauna, că în perioada sărbătorilor pascale ar trebui să ne purificăm sufletul prin reculegere și rugăciune, nu să poluăm planeta cu fum toxic de la arderea cauciucurilor?! În primul rând, știți de unde a venit acest obicei? De fapt, la bază, este o tradiție care nu are absolut nimic cu anvelopele uzate. În noaptea Învierii oamenii aprindeau pe dealuri lemne și făceau un foc de veghe. În jurul focului, oamenii istoriseau întâmplări din viața lui Hristos. Flăcăii săreau peste aceste focuri, pentru ca vrăjitoarele și fermecătoarele să nu aibă putere asupra lor. Sunt mai multe legende referitoare la focul aprins în noaptea Paștelui, dar, bineînțeles, niciuna nu se referă la cauciucuri.
Cum oare am ajuns noi la ideea că e mai bine să ardem niște anvelope? O să ziceți că doar nu vom arde pădurea, nu-i așa?! Oricum nu avem ce face cu anvelopele și oricum oamenii le ard. Știu, centre de reciclare sunt prea puține în țară. Dar voi știți cât de periculos este fumul degajat prin arderea anvelopelor? Principalele componente ale anvelopelor sunt cordonul (metalic, textil sau mixt), cauciuc, umplutură (funingine), materiale auxiliare (stabilizatoare de căldură, antiozonatoare etc.), adezivi (conțin hidrocarburi policlorurate și alte materiale în cantități mici. cordonul (și acesta este un fir de oțel acoperit cu alamă - un aliaj de cupru și zinc). Apoi anvelopele includ: hidrocarburi (cauciuc etc.), carbon (funingine), dioxid de siliciu, sulf (agent de vulcanizare în cauciuc și altele).
Toate aceste componente în prelucrarea anvelopelor suferă modificări și formează substanțe noi, multe dintre acestea fiind mai periculoase decât cele originale. Sulful în timpul arderii formează o cantitate mare de dioxid de sulf. Când este ars, fumul din arderea anvelopei poate elibera substanțe chimice cum ar fi benzenul, hidrocarburile aromatice policiclice (sau HAP) și stirenul, substanțe cancerigene periculoase.
Conform prevederilor art. 149 al Codului Contravențional, poluarea aerului atmosferic cu emisii de poluanţi ce au cauzat prejudicii se sancţionează cu amendă de la 24 la 36 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice. Dar oare amenda ar trebui să ne sperie sau faptul că ne îmbolnăvim pe zi ce trece din cauza poluării?
Ce ar trebui sa facem cu anvelopele vechi? Le putem transforma în suport pentru flori sau le putem utiliza ca și elemente decorative. Iar dacă avem un centru de reciclare în zonă ar fi minunat să le dăm o nouă viață. Pulberea de cauciuc poate fi folosită la fabricarea altor anvelope, dar poate fi folosită și la fabricarea asfaltului pentru pistele de alergare sau a terenurilor de sport. Aceste suprafețe sunt durabile și suficient de amortizabile în caz de cădere. Reziduurile cauciucurilor vechi pot fi folosite la fabricarea panourilor fonoabsorbante, panouri care sunt folosite pentru reducerea zgomotului provocat de trafic, dar și pentru a delimita drumurile intens circulate.
Ce mult mi-ar plăcea ca nepoții dumneavoastră, copiii, să aibă amintiri frumoase, să își amintească cu drag curtea bisericii neîncăpătoare și mirosul de cozonac careînvăluie tot satul, de spălatul pe față în zorii zilei cu ouă roșii, de toată lumea la masă. Pentru noi, pentru copii și nepoți, haideți ca de Înviere să oprim acest fenomen de ardere a cauciucurilor și să ne lăsăm pătrunși de mirosul proaspăt de iarbă și rouă. Hristos a Înviat!
Ludmila HÂRJĂU
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 351
Susține Natura.md: Devino Patron!
