Casele sufletului din cronica ecologistului Vladimir Garaba
natura.md
Oct 16, 2024 01:50
168
0
Dragostea de casa părintească devine o expresie sinceră, trăită frumos la vârsta când te-ai convins că mai cald și drag ca acel cuib unde ți-au crescut aripile nu există. A trebuit să treacă niște ani ca Vladimir Garaba, scriitor, profesor și ecologist, autorul cărții „Casele sufletului meu sau cronica unui ecologist”, apărută la EdituraUNU, Chișinău, 2023, să lase urmașilor săi, neamului și, în general, omului capabil (poate chiar obligat) să aprecieze valoarea locului unde s-au adunat bucurii, tristeți ori fel de fel de momente iminente în viața unui om. De fapt, autorul mărturisește în prefața cărții că „încă în anii de studenție, mă gândeam să fac ceva pentru a imortaliza satul meu de baștină cu universul său sacru ce m-a făcut om, mi-a dat o traiectorie sănătoasă în viață”. Gândurile s-au materializat plecând de la dorința firească de intelectual, în primul rând, sau în virtutea conștiinței profesionale de ecologist, să transmită „un mesaj personalizat rudelor, oamenilor concreți din viața mea, dar și un testament pentru urmașii urmașilor mei”.
Casele sufletului, mai multe în viața lui Vladimir Garaba, sunt o reală amintire, toate au fost experiențe trăite frumos, astfel ele sunt introspecția oamenilor dragi, a locurilor și faptelor concrete. Autorul enumeră în carte locuințele, 25 la număr, în care a zăbovit mai mult sau mai puțin, dar toate au lăsat în memoria sa „amintiri de intensitate și coloratură diferită, în funcție de vârsta, evenimentele ce s-au produs, oamenii care m-au înconjurat. Posibil că modestele condiții de viață din locuințele avute în primii douăzeci de ani, mi-au format caracterul loial, îngăduitor, fapt ce m-a ajutat să trec relativ ușor peste multe greutăți și obstacole din viață”.
Cartea de memorii a lui V. Garaba nu este doar o monografie a neamului din care descinde (autorul relatează istoria a nouă generații, studiată și explorată cu interes și emoții, desigur, ca să-și cunoască străbunii), o lucrare autobiografică mânat de bucuria întâlnirii lui, când s-a pomenit răsfoind jurnalul scris în tinerețe. O fi fost și acest lucru un motiv să scrie ceva în genul memorialistic, de rând cu sutele de articole de specialitate. Afirmația lui Mircea Eliade „autobiografia este singura care trebuie cu orice preț scrisă. Toate celelalte lucrări mai pot aștepta” i-a definitivat convingerea să ridice „un monument spiritual pentru urmași ca să onoreze cu sfințenie rădăcinile neamului”.
Sunt multe case din viața autorului cărora Vladimir Garaba le-a dat suflet asemenea cântărețului Orfeu care însuflețea cuvintele: casele din Tiraspol, Leova, Taraclia, Chișinău, Buneți etc. Au fost și case pe care nu le ține minte, însă cea care nu se poate uita este casa părintească din Opaci, cu zile senine și mai puțin senine. Cartea conține 14 capitole, însoțite de fotografii din anii adolescenței, studenției, din deplasările sau călătoriile sale. Fotografiile din arhiva familiei reprezintă episoade care-i amintesc autorului că familia este rodul existenței sale frumoase și rodnice, iar oamenii din unele fotografii – profesori, colegi, săteni sau rude – sunt pentru omul Vladimir Garaba episoade frumoase și exemple de caractere care i-au oferit lecții de viață.
„Casele sufletului meu” de V. Garaba este un îndemn ca oricine va citi-o să știe că rădăcinile neamului se revigorează și mai mult atunci când știi să le onorezi așa cum a făcut și autorul prin această carte.
Vladimir Garaba, profesor universitar, UTM și UAM, autor a 2 monografii și a peste 30 de articole științifice, s-a născut în anul 1948 în or. Zolociev, Ucraina. Este absolvent al USM (1971), Facultatea de Biologie și Pedologie, cu un doctorat în sociologie. Activitatea de muncă și-a exercitat-o în mai multe funcții și responsabilități. O experiență bogată în contextul atașamentului său față de mediul natural al R. Moldova, de problemele ecologice, de satul ca patrimoniu național, V. Garaba și-a exprimat-o înscriindu-se în marea familie a ecologiștilor, fiind din 1990 și până în prezent vicepreședintele Executivului Mișcării Ecologiste din Moldova; din 1994 preşedinte al Organizaţiei Teritoriale Chişinău a Mişcării Ecologiste din Moldova.
Autor: Carmen Puiu
Articol publicat în revista NATURA, nr. 390
Susține Natura.md: Devino Patron!
