IN MEMORIAM: TUDOR IAȘCENCO

Revista NATURA deplânge pierderea grea a bunului coleg, prieten, promotor activ şi veteran al Mişcării Ecologiste din Moldova, Tudor IAȘCENCO, director al ziarului regional „Cuvântul” de la Rezina. Între risc şi tăcere, între demnitate şi laşitate, între adevăr şi minciună, Tudor Iaşcenco a ales să-şi facă datoria onest faţă de neam şi ţară... Reluăm, în amintirea regretatului coleg, omagiul adus în paginile revistei NATURA, cu ocazia uneia dintre aniversările sale.

IN MEMORIAM: TUDOR IAȘCENCO

OMUL NOSTRU DE LA REZINA

Pe când savanţii căutau să definească noţiunea de ecologie, acum 35 de ani, Tudor Iaşcenco de la Rezina era un ecologist înfocat şi avea scrise zeci de articole în apărarea plaiului natal şi a verdelui matern. Sufletul său mare, de o sensibilitate aleasă, simţea încă din acele timpuri mincinoase, că ceva grav se întâmpla cu fiinţa naţională şi cu natura moldovenească, că elogiata chimie sovietică împuţina ierburile, dar înmulţea şcolile speciale, că un neam sănătos şi tare începuse să se clatine şi să-şi piardă echilibrul biologic şi reperele morale, că cincinalurile komuniste vlăguiau pământul strămoşesc şi furau din farmecul şi frumuseţea gurii de rai, că cineva trebuia să bată clopotele, chiar dacă ar fi supărat Kremlinul şi servilismul cerberilor locali. Între risc şi tăcere, între demnitate şi laşitate, între adevăr şi minciună, Tudor Iaşcenco a ales să-şi facă datoria onest faţă de neam şi ţară, să nu intre în corul mincinoşilor şi să cânte la comanda comitetului raional de partid, să spună adevărul în măsura în care să nu fie aruncat din redacţie sau dus în Siberia la „reeducare”.

Când în anul 1983, regretatul Gheorghe Malarciuc a început să adune în jurul său jurnalişti şi oameni de creaţie, care să strecoare în presă, literatură, cinematografie şi artă unele adevăruri despre distrugerea mediului înconjurător şi ecocidul organizat de sovietici împotriva moldovenilor prin intoxicarea minților, cărţilor, apelor, solurilor şi produselor alimentare, Tudor Iaşcenco a venit printre primii la noi, deşi făcea pentru fiecare întrunire semiclandestină drum lung până la Chişinău şi oricând putea fi aruncat din serviciu şi persecutat. Dar de atunci, de când am avut bucuria să-l descoper şi să-i simt umărul pe baricadă, şi până astăzi, timp de aproape patru decenii, nu l-am văzut niciodată încovoiat sau bătut de îndoieli, nu l-am auzit să se jeluie sau să regrete că a rămas la Rezina şi nu a trecut la capitală, că a muncit pentru cei mulţi, şi nu pentru sine.

Contribuţia sa la deşteptarea ecologică şi naţională a basarabenilor urmează să fie evaluată la justa valoare, chiar dacă Tudor Iaşcenco nu face parte din cei care aşteaptă aprecieri oficiale, distincţii sau medalii. El este un om împlinit și un luptător care face cinste neamului românesc din Basarabia. Riscurile şi sacrificiile pe care le-a suportat pe cont propriu, spunând adevărul şi împrăştiind lumină timp de patru decenii, l-au făcut să fie o voce credibilă pentru cei mulți și un jurnalist de temut pentru nulitățile înscăunate și escrocii din toate timpurile.

Materialele lui demne și curajoase irită și astăzi cozile de topor, care încearcă să impună o istorie trunchiată în care Moldova începe şi se termină cu ei, pigmei care caută cu orice preţ să scoată din memoria colectivă adevăratele valori românești şi să le substituie cu nimicnicia şi laşitatea lor. Tudor Iaşcenco se simte bine lângă cuvântul care aduce adevărul şi continuă să-şi facă exemplar datoria, refuzând să schimbe spada pe diplome şi titluri sforăitoare.

Ca promotor activ al revistei „NATURA” şi veteran al Mişcării Ecologiste din Moldova el se zbate de ani de zile ca minunatul ţinut al Rezinei să redevină acea gură de rai pe care a văzut-o în anii copilăriei şi care păstrează atâtea bijuterii naturale înşirate de-a lungul Nistrului, încearcă prin fiecare număr al curajoasei gazete regionale „Cuvântul” să apere adevărul, limba română, istoria, tradiţia seculară, patrimoniul natural şi cultural, să cultive la cititori dragostea de baştină şi sentimentul de demnitate naţională.

Noi, cei care îi spunem lui Tudor, Omul nostru de la Rezina, dar şi toţi ecologiştii şi cititorii care îi cunosc strădaniile şi devotamentul, îl preţuim şi îi dorim din toată inima la această vârstă a împlinirilor, mulţi ani înainte pentru ca Tudor să-şi vadă rodul muncii sale într-o ţară liberă, reîntregită, curată, sănătoasă şi europeană.

Alecu RENIŢĂ,

directorul revistei naționale NATURA,

articol publicat revista NATURA, iulie, 2008