RAIUL VANDALIZAT

RAIUL VANDALIZAT

Începem un An Nou. De Crăciun și Revelion – niciun fulg de nea nu a valsat pe la geamuri să ne mângâie privirea, să ne deschidă poarta spre tărâmul feeric înveșmântat în plapuma albă a zăpezilor și troienelor de altă dată. Se pare că Moș Crăciun a pierdut renii și sania cu daruri, a lăsat ninsorile, viscolele, gerurile, Palatul său de cleștar la Cercul Polar, în Laponia, a încâlcit meridianele și țările, rătăcind, probabil, prin junglele Amazonului sau prin hățișurile tropicale de la Ecuator.

Mulți copii, cu colindele pe buze, au vărsat câte o lacrimă în așteptarea Moșului și a săniușului. Până și poliția mondială, trează-trezuță la schimbarea anilor, nu a dat nici un comunicat de presă, să explice micuților colindători locul aflării lui Moș Crăciun. Iarna, care îl însoțea întotdeauna și cunoștea bine și fără bătrânul gălăgios drumurile în Europa, România și R.Moldova, a refuzat să vină pe pământurile noastre, a rămas să umfle vântoaicele nordului, să spulbere viscolul peste urșii albi și focile de pe ghețare. În unele localități, nici clinchetul de zurgălăi nu a înviorat satele îmbătrânite, nici „Plugușorul” nu le-a adus oamenilor încrederea că „semne bune anul are”, nici cetele de urători nu au întârziat prea mult pe la puținele ferestre luminate. Oare ce s-o fi întâmplat, dacă până și orologiul din ceruri, care învârtește pământul, anotimpurile și anii, dă semne de oboseală și întârziere?

Foarte multă lume folosește zilnic milioane de metri cubi de apă, fără s-o intereseze soarta râurilor, lacurilor, mărilor și oceanelor; cele aproape opt miliarde de oameni respiră gratis aerul și recoltează, de pe solurile fertile, pâinea cea de toate zilele, fără să le pese de cantitățile uriașe de otravă, pe care le aruncă în atmosferă și pe pământ; în fiecare 24 de ore sunt rase definitiv de pe fața Terrei mii și mii de hectare de păduri, adeseori fără să se planteze un arbore în locul lor; anual sunt scoase din oceanul planetar sute de milioane de tone de pește, iar drept recunoștință și recompensă, în loc de grijă, sunt aruncate miliarde de tone de deșeuri; în fiecare sezon de vânătoare sunt ucise zeci de mii de balene, morse și foci, iar arealul lor de viețuire și reproducere este tot mai poluat și strâmtorat de platforme petroliere și nave gigantice; alte milioane de animale de uscat sunt măcelărite cu arme moderne într-un ritual de pasiune și distracție, sărăcind cumplit savanele, taigalele, stepele, câmpiile, preriile și pădurile de viețuitoare; în fiecare an Cartea Roșie a planetei adună între filele ei de cimitir biodiversitatea exterminată în țările lumii – mii și mii de specii de floră și faună nimicite de cruzimea și iresponsabilitatea oamenilor.

Ca să înțelegem mai bine de ce copiii plâng că nu vine Moș Crăciun, poate să vă spun ce se întâmplă cu „frigiderele” Terrei de la poluri, care reglementează clima planetară, și unde munții de gheață, banchizele și zăpezile veșnice se topesc rapid și dispar? Evit să vorbesc de consecințele încălzirii globale, fiindcă încep să-mi imaginez Potopul descris în cărțile sfinte și corabia lui Noe, care se sparge de muntele Ararat.

Haideți să tragem ușurel cu coada ochiului și în grădina noastră, să vedem cum își prețuiesc moldovenii locul de trai, mediul înconjurător și Natura-Mamă. Zic, să pornim de la apă – izvorul vieții. R.Moldova are peste 3200 de râuri mici și 5000 de lacuri, care sunt la fel de importante pentru sănătatea pământului, ca și venele ce poartă sângele în corpul omului. Nu există localitate în republică pe lângă sau prin care să nu treacă un râușor sau un pârâu... 

Dacă țineți cu adevărat la locul de trai, încercați să faceți o excursie pe segmentul vostru de râu, filmați-l, că aveți telefon mobil, de la intrare până la ieșire. Sau măcar fotografiați-l. Ce ați văzut, plasați pe rețelele sociale, pe FB, Instagram, YouTube etc., expediați și la redacția NATURA. Râul, izvoarele și fântânile arată chipul comunității și al primăriei, grija și atitudinea localnicilor față de natură și mediul înconjurător. De necrezut, dar din cele 3200 de râuri mici, care întrețin și dau viață pământului nostru, nu avem nici unul care să corespundă standardelor de apă potabilă. Toate fac parte din categoriile cele mai poluate – IV-V. De exemplu, pe Ichel, în aval de Cricova, au fost înregistrate cazuri când vacile au pierit după ce s-au adăpat cu apă din râu.

Dar cu cât credeți că e mai bună calitatea apelor potabile din fântânile de la țară, folosite de populația rurală? Să ne referim și la un alt aspect foarte important, legat de starea în care se află terenurile riverane, malurile celor 3200 de râuri mici și peste 5000 de lacuri. Practic, nu avem în republică nici un râuleț împădurit de la izvoare până la vărsare. Lipsesc completamente, de-a lungul malurilor, perdelele forestiere de protecție, care ar contribui enorm la refacerea rețelei hidrografice, a ecosistemelor riverane și a calității apei. Iazurile, lacurile, gârlele, bazinele hidrografice sunt date în arendă, iar profitorii, autoritățile și comunitățile locale nu investesc un ban pentru împădurire și crearea perdelelor de protecție. Milioane de tone de cernoziom, humus ca aurul, se scurg de pe câmpurile agricole împreună cu diferite chimicale în albia celor 3200 de râuri mici și peste 5000 de lacuri. În consecință, degradăm solurile și otrăvim apele. Să mai adăugăm că, anual, moldovenii suferă pierderi foarte mari din cauza secetei și inundațiilor, fără să realoce banii pentru despăgubiri la împădurirea măcar a 20% din teritoriul național. De câte ori v-ați întrebat: „Ce fac cei peste 3 milioane de cetățeni cu deșeurile din gospodărie și localitate, cum sunt administrate cele peste 400 de mii de hectare de păduri din fondul forestier național, care este atitudinea proprietarilor de terenuri agricole față de cea mai mare avuție a R.Moldova – solurile?” Mai are rost să întreb care este nivelul de educație și cultură ecologică a societății moldovenești?

Planeta albastră, poate singura din infinitul de galaxii și universuri, a fost creată ca un paradis, ca o grădină în care să triumfe viața în toate formele ei văzute și nevăzute. Dumnezeu a dăruit omului Planeta ca să fie iubită și îngrijită împreună cu toate viețuitoarele și minunile Naturii, nu să fie vandalizată și pângărită...

Lacrima copilului, care descoperă că Moș Crăciun îi ocolește casa și nu-i aduce bucuria, este dangătul de clopot amenințător pentru părinții, care poluează și vandalizează Grădina Domnului – raiul de pe pământ. Omul nu a făcut Planeta, nici oceanele, nici munții, nici câmpiile roditoare, nu a dat viață nici animalelor, nici plantelor ..., care sunt parte a creației divine și asigură existența și armonia în Grădina dăruită nouă. Cu ce drept ne-am pornit să le distrugem pe toate? 

Omule, oriunde te-ai afla, sfințește locul tău de trai, nu-l jefui, nu-l batjocuri și nici pângări. R.Moldova, parte din întreaga Românie, e un ram înflorit din minunata Grădină pe care Domnul ne-a încredințat-o pentru a o îngriji, pentru a o ocroti, întru bucuria noastră, a tuturor. Seamănă lumină, bunătate și sfințește cu apă vie pământul care te ține. Lasă orologiul din ceruri să-și facă misiunea: să rotească cu dragoste Planeta, să aducă cu bucurie anotimpurile și sărbătorile, să măsoare scurgerea timpului și să ne călăuzească în călătoria noastră fără de început și sfârșit.

Copile, ștergeți lacrima! Moș Crăciun există! Încă mai există... 

 

Alecu RENIȚĂ

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 346