Meșteri populari uniți sub cupola patrimoniului

Într-o zi frumoasă de toamnă, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală (MNEIN) (director Petru Vicol) a organizat Târgul Meșterilor Populari dedicat Zilelor Europene ale Patrimoniului, o coincidență frumoasă cu 135 de ani de la înființarea celui mai vechi muzeu din Republica Moldova (MNEIN).  

Sfârșitul lunii septembrie a lăsat ca ziua a 28-a să rămână o pagină memorabilă în istoria muzeului, dedicând-o acestui eveniment dublu. Curtea muzeului a fost plină de expozițiile meșterilor din mai multe domenii, veniți din toate colțurile republicii, care și-au etalat meșteșugurile făcute din ceramică, fibre naturale, costume naționale etc. În foișorul din preajmă s-a desfășurat un atelier pentru copii de confecționare a fructelor de toamnă, iar artiști îndrăgiți de muzică populară au ținut vie atmosfera care confirmă cât beneficiu aduce voia bună lucrului mâinilor care adună un patrimoniu pentru mulți ani înainte.    

În incinta muzeului a fost vernisată și o expoziție din 20 de costume tradiționale, cu genericul „Acasă la origini”, cusute de membrii șezătorii „Basarabia”.         

Meșterițele de la Ciobalaccia 

Într-un colț al curții MNEIN vizitatorii rămân impresionați la vederea unei bogate expoziții de covorașe, țoluri, prosoape a meșteriței Natalia Crudu din comuna Ciobalaccia, Cantemir. Ghemuită ca un copil frumos cu „rumeni de bată-i vina” în obraji, într-un scaun, ca roțile să o miște mai ușor, dar cu chipul tânăr, luminos și cuvântul clar rostit și bine gândit la o vârstă împletită cu fire de aur, doamna Natalia Crudu, venită cu o mică parte din averea muncită și adunată de ea, ar povesti zile întregi despre meșteșugul devenit dragoste și pasiune. A țesut, a prelucrat lână, a împletit, a croșetat, că acest lucru l-a îndrăgit de la mama ei, Elizaveta Angheluță, încât nici în prezent nu se oprește să-și odihnească mâinile care fac lucruri memorabile, intrate deja în patrimoniu. Nu mai spunem că datorită talentului, pe care-l mai pune la treabă și azi, a fost curtată de mulți oficiali, perindați pe la conducere, și artiști. Dovadă sunt fotografiile în care o vedem alături de Monica Babuc, Tudor Ungureanu, Ioana Căpraru în timpul multor expoziții. Cele mai apropiate de ea sunt două doamne, meșterițe și ele, nepoata Elena Mereoară, și vesela și la fel talentata Valentina Jantîc. Trei doamne cu mâini dibace, prin ale căror mâini și pasiune arta populară este o materie vie la Ciobalaccia.           

Lidia Bojescu de la Mereni      

La „Târgul Meșterilor Populari” din 28 septembrie, lângă porțile larg deschise ale MNEIN expoziția opulentă în costume populare ale Lidiei Bojescu te oprește fără să vrei. Catrințe, cămăși, ii – toate cusute manual, după toate canoanele, precum cum spune și meșterița -, îți atrag privirea măcar să-i zâmbești în semn de respect, să-i netezești cu finețe florile cusute cu atâta migală pe pânză. Lucrează la acest meșteșug de 15 ani, fiind mai întâi un hobby, iar talentul așezat de Dumnezeu în mâinile ei l-a transformat în munca de zi cu zi. Din munca făcută cu pasiune obții și business, dar Lidia Bojescu nu (doar) la câștig se gândește. Vrea ca omul îmbrăcat în costum popular să-l poarte cu mândrie și bucurie care valorează cât o avere greu de închipuit să o confiște cineva. Lidia Bojescu tot de 15 ani colaborează cu MNEIN, vine cu o expoziție impresionantă de costume, recunoscută fiind autenticitatea lucrului ei. A participat la sute de expoziții. Acum are o comandă de 30 de piese, iar titlul de meșter popular o inspiră și obligă ca orice floare de pe altiță cusută de ea să-i dea viață lungă.        

Păpușile Eleonorei Zmuncila       

Zâmbitoare și prietenoasă, o altă meșteriță cu o colecție mare de păpuși îndeamnă vizitatorii de la „Târgul meșterilor populari”, cu privirea ei blândă, să se oprească la bijuteriile ei. Eleonora Zmuncila este meșter popular și croșetează păpuși în stil național și eco de doi ani. Talentul ei este confirmat în bijuteriile care te atrag să le răspunzi cu același zâmbet, să le duci copiilor ca aceștia să-și găsească timp de prietenie cu păpușile ce le poate asigura sănătatea.       

Lemnul îmblânzit de meșterul Pelin        

Pe meșterul popular Victor Pelin te-ai îndoi să nu-l întâlnești la această expoziție. Este fiu de profesor (tatăl său a predat limba română), iar absențele ar fi amoral să-l caracterizeze. De mai bine de 30 de ani s-a stabilit la țară, în satul Bălțata, Criuleni, acolo îmblânzește lemnul, iar piesele sale au fost apreciate, cumpărate și folosite de oameni din întreaga lume, pentru că sunt eco. Pe masa de expoziții soarele blând al toamnei se oglindește în câteva lucruri meșterite cu talent de el: o bocceluță, câteva farfurii, niște jucării, iar în atelierul său, de-a lungul timpului, lemnul a dat viață sutelor și miilor de lucrări, armonizând stilul modern cu cel tradițional. Victor Pelin are multe motive să se bucure de viața trăită frumos și cu folos. La Bălțata meșterul de azi sau arhitectul de ieri (este absolvent al facultății de arhitectură din Odesa) a cioplit în lemn atât de mult, încât lemnul i-a devenit cel mai fidel prieten. Este un meșter iscusit care-și împărtășește talentul. A înființat la Bălțata Centrul de meșteșuguri tradiționale „Victor Pelin”, îi învață pe copiii din sat să cioplească în lemn. În ochii săi blânzi și zâmbitori ghicești cum își ascunde mândria de tată că fiica Ecaterina este o surcică strălucitoare care moștenește talentul și merge pe urmele părintelui ei: este absolventă a Facultății de Arhitectură din București și la fel are priceperea cioplitului în lemn.  

 Victor Pelin a fost invitat să reprezinte cu lucrările create Republica Moldova la expoziții în Ucraina, România, Italia, Germania, Rusia, China etc. A fost menționat cu cele mai înalte distincții: Însemnul nominal „Omul Anului – 2013”, Medalia de Aur (2013, 2019) și Medalia de Argint (2017), obținute în cadrul Expoziției Internaționale „Infoinvent”. În anul 2017, meșterul popular Victor Pelin a fost distins de către președintele R. Moldova cu titlul onorific „Meșter Faur”. 

Refugiul Iulianei Certan în foșnetul pănușilor     

Este profesoară de geografie, iar copiii din Gimnaziul „D. Crețu” din satul Cărpineni, Hâncești au călătorit pe toate continentele împreună cu profesoara lor, înghesuiți în barca lui Magellan. Omul și clipa au fost însă două traiectorii care i-au schimbat destinul: Eleonora Voloșciuc, mentorul de la care a învățat cum să meșterească obiecte din fibre vegetale, în anul 2010. Iuliana Certan are talent, mâini dibace, ambiție și dragoste să împletească pănușile și să confecționeze din ele coșulețe, pălării, suporturi pentru sticle etc. Atunci când face aceste obiecte, folosite de cei pentru care sănătatea contează, doamna profesoară se refugiază în lumea meșterilor, iar din foșnetul pănușilor ies ditamai lucruri incredibil de frumoase și real de folositoare.     

În familia Lidiei Manea toți sunt fauri cu mâini de aur      

Așezată în centrul din curtea muzeului, imposibil ocolită de vreun vizitator, expoziția Lidiei Manea din satul Rublenița, Soroca, variată în coșuri și coșulețe sau alte obiecte împletite din fibre naturale, la masa meșteriței este mereu aglomerație de priviri, admiratori și cumpărători. De 42 de ani, meșterița prelucrează lozia, iar procesul este lung și deloc ușor: se taie, se fierbe, se curăță, se usucă, se triază, se despică, se dă la strung, se fac fâșii. Nu după metoda explicată lapidar de mine se conduce dna Lidia, care de când era adolescentă, mâinile ei împletesc coșuri și alte meșteșuguri, care ies din priceperea și talentul ei. Munca aceasta și procesul îndelungat, pe care doamna Lidia îl explică detaliat, a început ca un hobby, a continuat ca o pasiune, iar acum nu este careva din familia ei să nu o ajute, cel puțin. Pe lângă mama sau bunica lor, toți au mâini de aur. Fiica ei, Rodica Baltă, profesoară de matematică, împreună cu fiul Cristi, student la Suceava, și fiica Cătălina, de la București, sunt urmași fideli la meșterit coșuri; altă fiică, Ana Manea, cu fiii ei, Cristi și Vlad, ambii studenți la medicină, unul la Cluj și altul la Chișinău, au în genele lor dragostea de meseria bunicii lor. Lidia Manea nu se laudă cu meritele ei, nu și le etalează, chiar dacă are titluri și diplome de meșter popular. Pentru ea lumea meșterilor, în care se înscrie de patru decenii, prezentă la târgurile și festivalurile din toată țara, este bucuria că urmașii au prins la fel dragostea pentru acest meșteșug.      

Simion Lungu și expoziția sa de costume autentice      

Din satul Vădeni, Soroca, Simion Lungu a venit la Târgul Meșterilor Populari și a mai scris o pagină de istorie în patrimoniul european. Straiele populare vernisate în această zi sunt pentru toate vârstele, toate gusturile, pentru că autenticul în costumele înșirate ca straturile de flori într-o grădină aleasă este cusut în orice fibră. Conducător al Centrului Meșterilor Populari din sat, Simion Lungu nu se desparte nici în această zi de bucata de pânză în care mai adaugă câteva cruciulițe la compoziția de flori. De mic a îndrăgit această artă, mama, Nina Lungu, fiindu-i model de meșter la cusut și croșetat. Meșteri sunt mai toți din familia sa – nășica Lidia are acest talent și o soră la Cernăuți cu aplecare spre această pasiune. Coase catrințe, sumane, căciuli, brâie, jupoane, iar interpreta Ioana Căpraru, și nu e singurul artist, îi poartă straiele. La zecile de expoziții, în 15 ani de activitate, lucrările lui Simion Lungu au fost apreciate. 

Autor: Silvia Strătilă 

Articol publicat în revista NATURA, nr. 390 

Susține Natura.md: Devino Patron!