Devino Patron!

Ce au în comun ciulinul, sticletele și fluturele?

Ce au în comun ciulinul, sticletele și fluturele?

Ciulinul (Carduus nutans) este genul de plantă deseori trecută cu vederea și nebăgată în seamă,
chiar urâtă și disprețuită pentru faptul că se răspândește rapid prin curți și grădini și pentru ghimpii neplăcuți cu care ne atacă dacă încercăm să-i venim de hac. Dar așa țepoasă și nesuferită cum ne pare nouă, această plantă are o importanță mare pentru fauna locală. Atât de mare, încât de-a lungul vremii s-au dezvoltat relații speciale între ciulin și câteva specii de animale, iar aceste legături au fost studiate abia recent de către specialiști, în pofida faptului că oamenii simpli au observat fenomenul încă din cele mai vechi timpuri. 

Numit popular și armurariu, schin, mărăcine, chiar și scaiete (deși acesta din urmă este o altă plantă, înrudită îndeaproape), ciulinul este o plantă care colonizează locurile necultivate, câmpurile și pășunile uscate sau marginea drumurilor. Are tulpina ramificată și spinoasă, frunze la fel spinoase, iar florile au culoarea roșu purpuriu spre violet. Acestea înfloresc cât e vara de lungă, iar când floarea se trece, vântul poartă pe distanțe mari toate firele care cândva alcătuiau floarea. Toamna, semințele sunt gata – în trecut ele erau consumate pentru că erau bogate în ulei.

Ar putea fi o imagine cu mărăcine şi natură
Ciulinul (Carduus nutans). Foto: Silvia Ursul

 

Tocmai de aceea adepții medicinei naturiste adoră ciulinul: s-a descoperit că planta are un rol hepatoprotector. Însă nu toți oamenii știu de acest lucru, drept pentru care ciulinii stau și se usucă în câmp fără a fi valorificați.

Dar dacă omul nu se înghesuie la această comoară, apar alți abonați care știu să profite cu vârf și îndesat! De exemplu, sticleții au dezvoltat o legătură aparte cu această plantă, și practic s-au specializat să-i mănânce semințele. Într-atât de specială e relația lor, încât numele sticletelui în latină - Carduelis carduelis - e derivat din numele științific al ciulinului (Carduus nutans). Cândva demult, în Marea Britanie, acestei păsări i se spunea „cinteza de ciulin” – ceea ce ne dă indicii destule referitor la mâncarea preferată a sticletelui.

Ar putea fi o imagine cu pasăre şi natură
Sticleți (Carduelis carduelis) pe o plantă de ciulin. Foto: Nicu Prisăcaru

 

Sticletele poate fi văzut foarte des în sate, în câmpuri, pe terenuri agricole, pe pajiști sau pășuni, în special acolo unde există ciulini și scaieți. Dacă treceți pe lângă un câmp lăsat în paragină, priviți atent pe ramurile și tulpinile acestor plante țepoase – mai mult ca sigur veți vedea sticleți cocoțați în vârf, mâncând cu dexteritate din ghemotocul ce ascunde semințele gustoase. Apropo, masculii de sticlete au ciocurile ușor mai lungi decât femelele, ceea ce le permite să se hrănească și din alte tipuri de scaieți, cum ar fi Varga ciobanului (Dipsacus fullonum). Așa că dacă vedeți vreun sticlete care stă pe această plantă, să știți că vă uitați la un mascul!

O altă vietate care a dezvoltat o relație specială cu ciulinul este fluturele de scaiete. Această insectă are în mod normal peste o sută de plante-gazdă din familii botanice diferite, însă preferă în special florile de ciulin (Carduus nutans). De aici îi vine și numele din limba latină: Vanessa cardui.

Ar putea fi un cadru apropiat cu natură
Fluturele de scaiete (Vanessa cardui). Foto: Gheorghe Țîcu

 

Așa cum am spus și mai sus, la noi nu s-a atras prea mare atenție la diferența dintre scaiete și ciulin, dar botaniștii care au studiat aceste plante au explicat în ce constă deosebirea: scaietele (Cirsium arvense) are florile formate din fire ramificate cum sunt penele la păsări, iar ciulinul (Carduus nutans) are firele simple, fără nimic. Evident, o astfel de diferență minoră poate lesne trece neobservată de către oamenii simpli, drept pentru care numele de scaiete și ciulin s-au tot suprapus. Oricum, pentru fluturele de scaiete (Vanessa cardui) această diferență e inexistentă: el profită de ambele specii, în special atunci când trebuie să-și depună ouăle din care se vor dezvolta larvele, adică omizile. Acestea mănâncă cu hărnicie bucăți de ciulin și scaieți, și nu se dau în lături de la alte plante ce cresc pe lângă. Din acest motiv, agricultorii consideră acest fluture dăunător și luptă împotriva lui sau cer compensații în special atunci când fluturele de scaiete are migrații abundente, de lungă durată și în numere mari.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.
Fluture de scaiete pe o plantă de ciulin. Foto: Silvia Ursul

 

Iată așadar două exemple de relații solide între diverși reprezentanți ai faunei noastre cu această plantă pe care nici n-o băgăm în seamă!

Silvia URSUL
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 353

Susține Natura.md: Devino Patron!