Turturica
Grațioasă, timidă și elegantă - frumoasa turturică ne cucerește prin vorba sa moale și dulce ca mierea: tur-tur-tur. E un sunet de la care ne-am inspirat și noi, românii basarabeni, să-i punem numele. Chiar și denumirea-i științifică, agreată de biologi de pe toate meridianele, are ceva din silabele cântecului său: Streptopelia turtur.
Turturica vine la noi începând cu luna aprilie, și poate fi auzită murmurându-și graiul printre pâlcurile cu arbori, marginile de pădure sau zonele împădurite deschise. Cel mai des poate fi văzută stând firele rețelelor de electricitate sau pe sol în căutare de mâncare. Penajul său este inconfundabil: aripile sunt castaniu-roșcate cu pete negre, pieptul rozaliu are o tentă albăstruie, iar pe gât are o pată formată din dungi negre și albe, cu un desen care ne amintește de carapacea unei țestoase.
Din păcate, delicata pasăre este amenințată cu dispariția, iar vinovați de acest lucru sunt oamenii, care îi produc multe necazuri prin utilizarea pe scară largă a pesticidelor în agricultură, dispariția terenurilor mozaicate, vânătoare și braconaj. Din cauza tuturor acestor factori, la nivel mondial turturica are statutul „Vulnerabil”, acordat de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. Cu toate acestea, în Republica Moldova nimeni nu consideră că specia este în pericol, căci ea lipsește din ediția a 3-a a Cărții Roșii. Oare când va fi inclusă - când va fi deja prea târziu?
Autor: Silvia URSUL
Susține Natura.md: Devino Patron!