Cepeleuți – un colț de rai pe Racovățul Mic

Pe harta Moldovei, între dealuri domoale și lanuri ce șoptesc povești, pe ambele maluri ale Racovățului Mic, stă ascuns satul Cepeleuți, un loc ce îmi vibrează în inimă ca o amintire veșnic vie. Este satul meu natal – un colț de rai, o fărâmă de istorie și o casă sufletească pentru toți cei care au avut norocul să-și petreacă copilăria pe ulițele sale. Un loc unde tradițiile străvechi sunt păstrate cu mândrie, iar oamenii sunt un exemplu de unitate și hărnicie, iar frumusețea naturală a zonei face din Cepeleuți un adevărat colț de rai al Moldovei.
Istorie și atestare documentară
Istoria satului Cepeleuți este una impresionantă, înrădăcinată în vremuri străvechi și documentată în hrisoavele domnești. Prima sa atestare datează din 15 iunie 1431, când Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, întărește printr-un zapis domnesc vornicului Pan Cupcici un rând de sate, printre care se află și „Sepelăuți”, care nu este altul decât Cepeleuțiul de astăzi. Acest act marchează debutul oficial al unei așezări ce avea să devină un simbol al tradiției și al dăinuirii pe aceste meleaguri.
O altă mențiune istorică, din 8 martie 1603, confirmă importanța strategică și economică a zonei. Frații Dumitru și Vasile Solomonescu cumpără părți de moșii în Cepeleuți pentru 139 de taleri de argint, consolidând astfel legăturile economice și sociale ale satului. Mai târziu, în 1825, într-o carte semnată de Ioan Sturza, domnitorul Moldovei, face referire la vechi documente din 1662, care atestă disputele și hotărniciile din Cepeleuți, Oncăuți și Rujnița. Toate aceste fragmente istorice adaugă valoare patrimoniului cultural al acestui loc unic.
Un loc întruchipat de frumusețe și tradiții
Satul Cepeleuți se întinde pe o suprafață de 30,1 km² și include satele Rângaci și Vancicăuți. Este învecinat de alte sate pline de istorie și frumusețe: Hincăuți, Clișcăuți, Corestăuți, Hădărăuți și Marcăuți. Pământul acestui loc a fost martorul unor evenimente care se întind pe mii de ani, iar ceea ce părea a fi doar o simplă așezare a devenit, prin descoperirile făcute de arheologi, un loc cu o încărcătură istorică și culturală deosebită. Aici, urmele strămoșilor au rămas adânc înfipte în sol, iar cercetările arheologice au scos la lumină vestigii care povestesc despre o continuitate a vieții și a culturii ce se întinde pe mii de ani.
Descoperirile arheologice din această zonă au confirmat existența a două vetre de sate datând din acea perioadă. Printre cele mai remarcabile se numără vasele de lut pictate în nuanțe de roșu, un semn distinctiv al culturii Cucuteni-Tripolie, una dintre cele mai fascinante culturi ale preistoriei europene. Aceste vase, cu forme și motive geometrice, reflectă abilitățile meșteșugărești ale oamenilor din acea perioadă, dar sunt și dovezi ale unui stil de viață rafinat și al unei religiozități puternice. Mai recent, cercetările au scos la iveală și vestigii ale unor așezări umane străvechi, dar și arme de luptă din perioada medievală, datând din intervalul 900-1300 e.n. Arme, printre care se numără cuțite, topoare și vârfuri de săgeți, ne vorbesc despre luptele și conflictele care au marcat această perioadă istorică, reprezentând o mărturie a schimbărilor sociale și politice care au avut loc în zonă, pe măsură ce diverse triburi și popoare s-au succedat ori s-au întâlnit pe meleagurile noastre.
Satul se află într-o zonă privilegiată din punct de vedere natural, unde resursele naturale nu doar că hrănesc și susțin viața, dar dau și un farmec aparte peisajului. Iazurile din sat, cum sunt Iazul cel Mare, Lipovanul sau Iazul Oamenilor sunt adevărate perle ale peisajului local. Cu ape limpezi și răcoroase, sunt adevărate refugii pentru cei care doresc să se relaxeze sau să petreacă timp în natură. La apus, apa iazurilor capătă reflexe aurii, iar dimineața, aburii care se ridică din ele adaugă un aer de mister satului.
Pe marginea satului, o pădure vastă se întinde ca un sanctuar al naturii. Cu arbori seculari și o varietate impresionantă de plante și animale, pădurea reprezintă o oază de mister și calm, în care timpul pare că stă în loc. În acest cadru idilic, pădurarul Grigore Ciubatâi își face meseria cu o dăruire deosebită, având grijă ca natura să rămână neatinsă și protejată.
Astfel, satul Cepeleuți este o adevărată fântână de povești și tradiții legate de natură, o zonă în care pământul, apa și pădurea sunt esențiale pentru viața și identitatea localnicilor. Aceste elemente naturale sunt, de fapt, inima satului, alimentându-i spiritul și oferindu-i un cadru perfect pentru a păstra și transmite valorile sale ancestrale.
Biserica – un simbol al dăinuirii și unității
Biserica de lemn „Acoperământul Maicii Domnului” din Cepeleuți, ridicată în 1861, este un adevărat monument istoric și spiritual al comunității. De-a lungul decadelor, acest lăcaș sfânt a fost martor la zeci de evenimente importante din viața satului. A fost locul unde oamenii și-au găsit alinare în momentele de durere și și-au exprimat recunoștința în cele de bucurie, un simbol al rezistenței și al continuității tradițiilor.
Un moment de cotitură în istoria bisericii a avut loc în duminica de Paști din 2009, imediat după Slujba Pascală, când un incendiu devastator a amenințat să distrugă acest loc sacru. Cu toate acestea, ceea ce părea o tragedie s-a transformat rapid într-un exemplu de unitate, credință și reziliență. Sub conducerea preotului paroh Ion Arapu și a preotesei Dragostea Arapu, întreaga comunitate a răspuns apelului la ajutor, fiecare contribuind la restaurarea lăcașului, iar în octombrie 2011, acest simbol al credinței neclintite a fost redeschis, mai frumos și mai puternic ca niciodată.
Cu siguranță localnicii își amintesc despre perioada când preoteasa Dragostea Arapu abia sosise în sat și instituia una dintre tradițiile frumoase de a aduna copiii din sat în ajunul sărbătorilor de Paște. Împreună, pe „lejanca” din căsuța mică a familiei Arapu, copiii învățau să cânte în cor pentru slujba de Paște. Împreună repetau „Hristos a Înviat”, ca, în noaptea Învierii, aceștia să adoarmă, rând pe rând, în strana bisericii, mângâiați de cântările ce răsunau între pereții îmbătrâniți de vreme.
Printre acești copii erau și nume care acum sunt adulți respectați, dar care atunci își trăiau cu bucurie copilăria: Diana Ghebea, Ana Pascari, Alexandru Televca și soția sa Ina, Elena Rachimciuc, Eugen Sipcalov, Mihaela Ilco (subsemnata), Oleg Ghebea sau Sergiu Dombrovan - sunt doar câțiva dintre acești copii care acum, în ciuda distanței și a timpului care a trecut, când se întorc în sat, se reîntorc cu drag în biserica în care au crescut, cu aceleași sentimente de dragoste și recunoștință.
Cultura și educația sunt piloni ai identității
Gimnaziul din Cepeleuți este un loc unde tradiția și educația se îmbină armonios cu valorile locale și cu dorința de progres. Chiar dacă resursele materiale sunt limitate, dedicarea administrației și a cadrelor didactice este imensă, iar pasiunea pentru învățătură este evidentă în fiecare lecție predată. Directoarea, Fiona Șevcenco, este o lideră în adevăratul sens al cuvântului, care, cu o viziune clară și multă dăruire, reușește să asigure un mediu educațional prosper pentru elevi și cadre didactice.
De-a lungul anilor, gimnaziul din Cepeleuți a fost locul în care s-au format tineri care au ajuns să își construiască cariere de succes în diverse domenii, dar care nu au uitat niciodată rădăcinile și tradițiile satului. Aici nu pot trece cu vederea tinerele profesoare de biologie și de geografie, Elmira Chistruga și Veronica Teleucă, ambele foste eleve ale gimnaziului, care sunt adevărate modele de inspirație, oferind tinerelor generații o educație completă și integrată în realitățile lor. Printre dascălii care formează viitorul tinerelor talente se numără profesori ca Angela Ilco, profesoară de limba și literatura română, care reînvie iubirea pentru literatură și limba maternă în rândul elevilor, inspirându-i să aprecieze frumusețea cuvintelor și a poveștilor din literatura română. Pe de altă parte, profesorul de educație fizică, Adrian Rachimciuc, își pune toată energia în a încuraja elevii să îmbrățișeze sportul și să adopte un stil de viață sănătos, conștientizându-i asupra importanței mișcării pentru o viață echilibrată.
… și lista poate continua cu cuvinte de laudă pentru toți actualii și foștii profesori ai acestui „mic centru educațional” - loc unde elevii sunt încurajați să viseze la un viitor mai bun, fără a-și uita originile.
La gimnaziul din sat se află și un muzeu de literatură unic, care învie spiritul marilor scriitori români. Acest proiect a fost realizat grație contribuțiilor lui Vladimir Beșleagă, director al Muzeului „M. Kogălniceanu”, și pedagogilor Mihail Hâncu (ex-director al gimnaziului) și a soției sale Elena Hâncu, profesoară de limba română. Muzeul aduce un omagiu personalităților literare, începând cu Varlaam, Dosoftei, trecând pe la sfătosul bunic din Humulești, Ion Creangă, și ajungând până la Gheorghe Ciocoi și Victor Teleucă, scriitori originari din Cepeleuți, fiind o adevărată sursă de inspirație pentru elevii din sat.
Trei personalități din Cepeleuți
Cepeleuți este un sat care a dat lumii personalități deosebite, oameni cu talente și realizări remarcabile, care au contribuit semnificativ la dezvoltarea culturii, științei și societății. În domeniul literaturii, Gheorghe Ciocoi și Victor Teleucă sunt figuri emblematice care au dus faima satului în paginile cărților, iar prin creațiile lor au lăsat o moștenire valoroasă.
Victor Teleucă, poet, eseist, traducător și publicist român basarabean, s-a afirmat în literatura română încă de la prima sa carte, „Răscruce”, publicată în 1958. Ulterior, a continuat să scrie volume de poezie apreciate la timpul potrivit. A fost și un remarcabil traducător, având o vastă operă de traduceri din mari autori internaționali. În ciuda atacurilor și acuzelor de naționalism aduse de autoritățile comuniste, datorită activității sale literare și culturale, Teleucă a rămas un simbol al rezistenței intelectuale și al iubirii pentru limba română. Creațiile sale, inclusiv poezia „Auzi?”, sunt mărturii ale unui spirit nepătruns și dornic să păstreze identitatea națională.
De asemenea, Gheorghe Ciocoi, alt mare nume al satului Cepeleuți, a contribuit la îmbogățirea literaturii române cu o serie de volume de poezie și proză. Debutând în 1970 cu placheta „Constelaţia dragostei”, Ciocoi a continuat să publice volume remarcabile precum „Amforă”, „Razele pâinii” și „Cerul de la Cepeleuţi”. Poeziile sale sunt profunde, reflectând teme de dragoste, viață și natură, iar pentru copii a semnat și cărți ce au fost apreciate pentru sensibilitatea și mesajul lor. Pe lângă activitatea literară, Gheorghe Ciocoi a fost și un traducător dedicat, iar contribuțiile sale la cultura română au fost recunoscute prin premii și distincții, precum titlul de „Maestru Emerit al Artei” și Medalia „Mihai Eminescu”.
Dincolo de domeniul literar, Cepeleuți se poate mândri și cu o contribuție semnificativă în domeniul științei. Marcel Teleucă, doctor în științe fizico-matematice, este cunoscut pentru activitatea sa de profesor și antrenor al lotului olimpic de matematică. Cu o carieră de peste 30 de ani în învățământul matematic, Teleucă a contribuit la formarea unor tineri talentați care au adus medalii internaționale, punând satul Cepeleuți pe harta excelenței academice.
Mai mult decât atât, satul Cepeleuți a dat lumii specialiști din diverse domenii – medici, juriști, economiști și oameni de afaceri – care activează atât în Moldova, cât și pe plan internațional. Mă gândesc la Viorica Sîrbu (Motorin), profesoară de limba și literatura română, cunoscută Chișinăului, pentru că a lucrat la instituții prestigioase de învățământ liceal, iar chipul profesoarei talentate și dotate a rămas în mintea multor generații. Aceștia au adus un aport considerabil în dezvoltarea economiei și societății, fiind exemple vii de succes și perseverență pentru tineretul local. Astfel, Cepeleuți rămâne un loc al tradiției și al continuității, un loc în care educația și cultura au fost întotdeauna puse pe prim-plan, iar realizările personalităților sale sunt o sursă de mândrie pentru întreaga comunitate.
Un prezent plin de speranță
Astăzi, Cepeleuți se află într-un moment de tranziție și dezvoltare, având un prezent plin de speranță datorită viziunii și muncii tânărului primar Vladimir Pascaru. Sub conducerea sa, satul a intrat într-un proces continuu de modernizare, care vizează nu doar îmbunătățirea infrastructurii, dar și sprijinirea educației și promovarea valorilor autentice ale comunității. În ciuda provocărilor întâmpinate, Cepeleuți continuă să progreseze, iar satul se dezvoltă într-un ritm susținut, păstrându-și în același timp identitatea și tradițiile.
Una dintre principalele priorități ale administrației locale este modernizarea infrastructurii. În ultimii ani, s-au realizat investiții importante în drumuri și rețele de apă, iar acest lucru a contribuit la creșterea nivelului de trai al locuitorilor. Noile proiecte vizând modernizarea infrastructurii sunt esențiale pentru conectarea satului cu alte localități și pentru atragerea de noi oportunități economice.
Un alt aspect important în procesul de revitalizare a satului este promovarea valorilor locale. Cepeleuți este un loc cu o tradiție culturală puternică, iar localnicii păstrează cu mândrie obiceiurile și tradițiile strămoșești. În ciuda modernizării, satul nu pierde legătura cu trecutul său, iar acest echilibru între tradiție și progres este esențial pentru dezvoltarea sa durabilă. Evenimentele culturale, meșteșugurile tradiționale și sărbătorile locale sunt momente care unesc comunitatea și care îi amintesc fiecărui locuitor de rădăcinile și identitatea sa.
Ansamblul „Opincuța”, o comoară culturală a satului
Astfel, ansamblul folcloric „Opincuța”, fondat în 2012, este o altă comoară culturală a satului. Sub conducerea Olimpiadei Rusu, cei 12 membri ai ansamblului duc mai departe tradițiile muzicale și dansurile autentice. Fără a avea o casă de cultură, ansamblul „Opincuța” reușește să înscrie mari succese, participând cu mândrie la festivaluri și concursuri și fiind un simbol al dăruirii și pasiunii pentru folclorul local. De asemenea, depozitarii de folclor Vasile Chistruga, Filip Fomit, Filip Sternioală și lăutarul Vasile Chișcuță au jucat un rol esențial în păstrarea și promovarea moștenirii populare.
Într-o lume în continuă schimbare, Cepeleuți rămâne un loc unde timpul pare să se oprească, păstrând vii amintirile și tradițiile care ne leagă de rădăcinile noastre. Aici, fiecare piatră, fiecare colț, fiecare față cunoscută este o fereastră spre trecutul nostru comun. Satul ne îndeamnă să ne întoarcem acasă, să ne regăsim rădăcinile, să simțim pulsul unei comunități care, în ciuda tuturor provocărilor, a reușit să-și păstreze identitatea, puritatea și căldura umană. Cepeleuți ne așteaptă, acasă, cu brațele deschise.
Autor: Mihaela Sîrbu
Articol publicat în revista NATURA, nr. 395
Susține Natura.md: Devino Patron!