Duruitoarea Veche: întoarcerea la origini
Faimoasele stânci cu grote preistorice, salba de lacuri de pe platou, canionul cu căderi de apă, peisajul acvatic cu orizont deschis, fac din acest sat unul din cele mai interesante și pitorești din Moldova. Duruitoarea Veche din raionul Râșcani, vatră arhaică situată pe malul Ciuhurului, sub stâncile recifelor coralieri cu vechime de zeci de milioane de ani, încântă privirea și, la sigur, este un loc cu adevărat binecuvântat de Dumnezeu.
Misterioasele o Sută de Movile de lângă Braniște și Grota milenară de la Duruitoarea Veche pot fi înscrise în topul marilor enigme. Nici Stonehege, nici Carnac, nici Lascaux, nici Tara – formaţiuni preistorice cu renume mondial -, nu sunt mai importante pentru subsemnatul, cercetător diletant născut peste deal de Duruitoarea Veche. Acest loc, când va fi iubit și îngrijit la justa valoare și protejat nu în vorbe, va ocupa poziţia binemeritată în lista monumentelor patrimoniului natural mondial.
Peisaje de la Duruitoarea Veche. Foto: Adrian Musteață
Din păcate, starea actuală a localităţii este una jalnică și tristă. Ca și alte localităţi din împrejurime, casele, curţile, drumurile, fântânile de la Duruitoarea Veche arată părăsite ca niște bătrâni încremeniţi în uitare și singurătate. Dacă odinioară părinţii de aici își ajutau copiii de la oraș, acum ei au nevoie de ajutorul copiilor urbanizaţi. Cineva trebuie să-i ajute, să le dea o cană de apă. Mai ales că deja e mai ușor - o societate germană a finanţat reconstrucţia reţelei locale de apeduct și canalizare. Acum, având apă, și mai ales, un exemplu bun de implicare, am putea cu mai mult curaj să dăm dovadă că suntem un neam de gospodari. E nevoie să modernizăm viaţa grea a sătenilor fără a schimba chipul localităţii și a peisajelor superbe, care se derulează ca într-o poveste încântătoare pe zeci de kilometri.
Sunt multe de refăcut în sat pentru a-l reînvia și a-l păstra în formele sale arhaice. Ca să fie mai simplu, putem începe de la o margine. De la marginea satului, de la marginea republicii. Nu sunt doar vorbe, iar noi chiar am început - cu câţiva oameni buni din sat am reabilitat o căsuţă părăsită. Posibil că vom amenaja un camping. Să vedem dacă se poate. Știu că cititorii revistei „Natura” înţeleg și au destule exemple cum poate reuși o iniţiativă locală de reabilitare a spaţiului rural. Implicarea din afară depinde de sprijinul comunităţii locale. Doar în comun pot fi făcute lucruri frumoase.
Daţi totul la o parte ca să văd, spunea înţeleptul grec. Născut nu departe de aceste minunate locuri, poetul Eugen Cioclea a luat acest titlu pentru ultima sa culegere de versuri. Noi îl luăm ca idee pentru intervenţiile arhitecturale (idealiste) de la Duruitoarea Veche. Mizăm mult pe susţinerea cititorilor revistei „NATURA”.
Peisaje de la Duruitoarea Veche. Foto: Adrian Musteață
Adrian MUSTEAŢĂ
Nota redacţiei: Merită să apreciem și să îi mulţumim lui Adrian Musteaţă, un vechi prieten al revistei „Natura”, pentru implicarea personală în „salvarea” satelor noaste îmbătrânite, prin exemplul restabilirii unei case uitate de la Duruitoarea Veche, amenajarea spaţiului adiacent și promovarea localităţii ca destinaţie ecoturistică. Zona este de un pitoresc aparte, cu grote milenare, cu Prutul, Ciuhurul și Ciuhureţul în care se oglindesc monumente arheologice și paleontologice de o valoare inestimabilă.
Vedere spre lacul Costești-Stânca de pe Duruitoarea. Foto: Alecu Reniță
Din păcate, peisajul este mutilat de afaceriștii cărora le stă gândul doar la bani, la furtul de piatră milenară. În apropiere, ca niște răni deschise, stau carierele de la Duruitoarea, Cobani, Văratic, Horodiște, Druţă, Pociumbeni, Pociumbăuţi, Zăicani…
De peste două decenii Mișcarea Ecologistă din Moldova, revista NATURA, la care s-a alăturat Asociaţia Jurnaliștilor de Mediu și Turism Ecologic, atrag atenţia asupra distrugerii monumentelor
naturii, atât ale celor protejate de stat, cât și ale celor care nu au statut de protecţie. Hoţii de piatră sunt de neoprit, ei vor să transforme în carieră întreg arealul Stâncilor Prutului – de la Duruitoarea până la Cobani și de la Horodiște până la Brânzeni și Corjeuţi. Pentru dânșii cele mai frumoase locuri din nord-vestul R.Moldova sunt ca o pradă ușoară, ca un sac de bani pe care îl
pot lua fără de muncă de la un stat nepăsător faţă de monumentele sale reprezentative. A venit timpul să le strigăm în faţă – opriţi-vă, nesimţiţilor! Încetaţi să distrugeţi bijuteriile naturale care strălucesc pe chipul Moldovei. Comunităţile locale ar trebui să se ridice în apărarea locurilor frumoase de pe moșia satului lor, să nu permită profitorilor și milionarilor cu 4 clase să le profaneze, să le urâţească.
Foto: Alecu Reniță
Să devenim cetăţeni responsabili, să ne unim, să nu le dăm voie să ne fure ce avem mai drag sufletului, să distrugă sau să mutileze cele mai frumoase peisaje, iar cei de la Academia de Știinţe, Institutul de Ecologie și Geografie și Ministerul Mediului să se grăbească să apere patrimoniul natural, incluzând monumentele, peisajele, locurile reprezentative în categoria obiectivelor ocrotite de stat.
Împreună putem opri degradarea sau distrugerea Toltrelor Prutului, împreună cu autorităţile le putem include în circuitul ecoturistic, întru binele naturii și dezvoltarea a zeci de localităţi din nord-vestul Republicii Moldova.
Susține Natura.md: Devino Patron!