Și Ialoveniul va fi un land ca în Europa

Ialoveniul, povestit de oamenii care l-au îndrăgit

Cei zece kilometri, parcurși din capitala republicii până în Ialoveni, nu te obosesc prea mult. Peisajul urban se împletește armonios cu cel rural. Terenuri acoperite cu verdeață, câteva plantații forestiere te însoțesc până la intrare, o coloană de întreprinderi industriale mici și mijlocii fac loc să se deschidă panorama orașului, puțin aglomerată de oameni și mașini. O plimbare pe strada Alexandru cel Bun te lasă în compania unor locuri frumoase să le admiri și să le apreciezi: Primăria, o clădire frumos renovată pe a cărei față strălucește mândrul tricolor, clădirea Consiliului raional, unde autoritatea publică locală are în grijă problemele populației, Casa de Cultură, a cărei fațadă păstrează istoria multor ani de existență a localității, spații comerciale și locative, farmacii, locuri de odihnă – adică, ialovenenii au motive să le admiri orașul și ei să se laude cu locul natal.    

Se știe și se mai întâmplă ca în țara ta să nu poți fi rege. S-a întâmplat ca despre Ialoveni cu deplina lui frumusețe, merite, dezvoltare, probleme sau neajunsuri – toate povestite din respect și cu admirație – să vorbească doi intelectuali deosebiți, care, din perspectiva muncii și a profesiei lor au îndrăgit orașul: Ion Scutaru, șeful Direcției Generale Educație (DGE), și profesoara de limba și literatura română, Nina Dodon, specialist principal, secția Comunicare și Relații cu Publicul. Ialoveniul i-a înfiat, iar în semn de prețuire pentru orașul în care muncesc și locuiesc, acești oameni contribuie în mod altruist la valorificarea lui.  

Alături de ei este o echipă de intelectuali, doamne cu gradația de șefe: Natalia Frunză, adjunct DGE, Oxana Gherman, Secția comunicare și relații cu publicul, Olesea Jechiu, Secția management și politici educaționale, care alcătuiesc instituția DGE, ce au în grijă problemele educației și ale învățământului, iar pentru fiecare urbea este locul pe care și-l dorește să fie cât mai frumos, de aceea activitatea lor zilnică o filtrează prin calitatea muncii lor. Sunt o echipă de oameni frumoși, pentru că îi unesc problemele educației.    

Profesorul de istorie, recent învestit în funcția de șef al DGE, Ion Scutaru povestește că Ialoveniul are toate șansele ca infrastructura să se dezvolte. Competența și generozitatea, conștiința și obligațiile profesionale ale celor din structurile de conducere vor lăsa în urmă o urbe de nerecunoscut, dacă aceste și alte priceperi ale unui conducător sunt puse în funcțiune. Deocamdată, orașul îi atrage pe mulți să locuiască și să muncească aici, oferindu-le din tot (mult/puțin) ce are. Cert este că aici se face recurs la istorie. Busturile domnitorilor Alexandru cel Bun și Ferdinand din fața blocului administrativ al Consiliului Raional sunt dovada unei conștiințe ale celor de la conducere că viitorul nu se poate făuri, respingând trecutul, mai ales rememorând prin aceste personalități istorice două perioade de glorie. Se simte lipsa lui Ștefan cel Mare, la toate nivelurile, spune edilul în educație, de aceea între busturile celor doi domnitori, remarcabili că au dus o politică excelentă pentru binele poporului de atunci, va fi și bustul marelui și sfânt voievod, măcar respectând altruismul dragostei de țară al înaintașului nostru, dacă urmașii lui încă nu reușesc să atingă căile alpine ale străbunilor.      

Un popor educat se datorează școlii de calitate

Prin vocea istoricului Ion Scutaru aflăm că la nivelul conducerii se intenționează lucrul la alcătuirea unui album istoric cu imagini despre istoria învățământului din Ialoveni. Frumoasă și inedită această intenție a evoluției școlilor fără de care nu ar exista imboldul ca localitatea să se dezvolte și să ajungă un adevărat land ca în Europa. Orășelul are, la momentul actual, trei grădinițe, o școală primară, un gimnaziu și două licee remarcabile – Liceul „Petre Ștefănucă” (director Vera Balan) și Liceul „Andrei Vartic” (director Valentina Sacara).      

Școlile din suburbia Chișinăului, în special, aceste două licee din Ialoveni, cu numele personalităților contemporane pe frontispiciul lor, intrinseci cu valoarea și calitatea în cultura românească din Basarabia, pot concura cu oricare alte instituții din republică. Calitatea în educație o poate confirma, pentru că o susține și contribuie la sporirea ei, profesoara Nina Dodon. Specialista știe să confirme, din surse documentate, că începând cu secolul XVIII, în Ialoveni erau deschise trei tipuri de școli: lancasteriene, eparhiale și de zemstvă. Dacă școala cu metodele lancasteriene n-a fost de lungă durată, apoi școlile eparhiale au avut o viață mai lungă în învățământ, salvându-ne totodată de cele de zemstvă cu predare în limba rusă, unde tinerii din familii sărace nici nu aveau acces. Datorită acelor școli eparhiale, cu un sistem de educație moral-spirituală, cu predare în limba română, reiterează Nina Dodon, s-a conservat învățământul autohton. Astăzi, susține Ion Scutaru, școlii de odinioară trebuie să-i ridicăm calitatea. Și asta se poate face prin crearea unui climat favorabil cadrului didactic, așa încât acesta să fie un prestigiu ca altădată, precum era considerat pe vremuri elita societății. „Poate că nu putem încă avea pretenția la un sistem de învățământ japonez, dar să avem un copil, un profesor, un director, o societate educate, să promovezi toate acestea, suntem în stare”, sunt cuvintele unui șef de direcție, care de la înălțimea funcției sale va promova calitatea.     

O plimbare prin istorie de la Costin până în alte veacuri      

Intersecția străzilor Alexandru cel Bun cu Ștefan cel Mare în Ialoveni nu ar fi deloc întâmplătoare. Domnitorii își dau întâlnire ca să amintească localnicilor, dar și întregului popor, că istoria nu trebuie neglijată, ci învățată. E de dorit la timp, încă din școală. Poate că acest obiectiv, fără să pretindă că ar concura cu vreun cadru didactic sau ar epata pe cineva, și l-a pus Petru Costin, încă de mic fiind colecționar de obiecte care fac istorie, iar toate acestea a reușit să le expună într-o colecție personală, inaugurând Galeria Colecțiilor „Petru Costin” a Consiliului Raional Ialoveni. Așadar, orășelul, aflat în coasta capitalei, poate fi memorat dacă vizitezi acest muzeu inedit, în a cărui istorie se înscrie și muzeul Serviciului Vamal, inaugurat în 2021 cu sprijinul fraților din Alba Iulia, acolo unde autorul a prezentat șapte expoziții, și a consiliului local.    

„Să arătăm lumii că avem o istorie”  

În incinta unei școli, care și-a sistat activitatea, colecțiile personale, într-un număr impunător de mare, constituie o varietate de obiecte. De la primii pași simți că trecutul te ține minte și în fața drapelului Regelui Mihai duci mâna la tâmplă în semn de onoare. Pe un alt perete stau unite drapelul Republicii Moldova și al României. De altfel colecția de drapele reconstituite este foarte mare. Tot la intrare, cuvintele poetului Nicolae Dabija „să arătăm lumii că avem o istorie” au fost un imbold ca tricolorul românesc să călătorească prin multe țări, însoțind sutele de expoziții, peste 300, pe care le-a făcut muzeograful vamei. Istoria seculară își dă mâna cu istoria actuală, prezente aici fiind busturile lui Mihai Viteazul, sculptat drept mulțumire prietenilor din Alba Iulia, cu care colaborează Petru Costin, și a poetului contemporan Grigore Vieru.     

Galeria uimește prin cele 3200 de potcoave, așezate pe un perete imens, deseori expuse în sutele de prezentări peste hotare. Cele 100 de obiecte, astăzi doar amintesc de muncile agricole ale strămoșilor, dar și de viața lor prea istovitoare ca să-i excluzi din memoria colectivă. O altă expoziție o constituie tehnica audio și video de la sfârșitul secolului al XIX-lea – peste 850 de modele – devenită relicvă, astăzi un televizor sau calculator cu butoane sau coadă este ceva vetust. Aici colecționarul are păstrat un telefon din 1914. Dacă astăzi generația IT-istă nu mai privește nici din curiozitate filme de epocă, un gramofon în colecția lui Petru Costin, învârtind o placă neagră, scoate sunetul melodiilor de odinioară. Peste 700 de uniforme din lume ale 56 de militari, de la căpitan până la general, păzite cu strășnicie de sabia lui Ștefan cel Mare, confirmă că țara noastră, concentrată într-o expoziție muzeală la Ialoveni, are o istorie ce trebuie văzută și de alții. Din galeria lui P. Costin poți zbura în cosmos doar cât te uiți un minut în oglindă cu chipiul de cosmonaut al lui Dumitru Prunariu. Ambii și-au dat mâna în cadrul unei expoziții, iar numele singurului cosmonaut român este la loc de cinste în Ialoveni.    

Ultimul etaj al clădirii străjuiește o galerie de icoane vechi și obiecte bisericești, aflate în liniștea și siguranța unei capele. Iconostasul, salvat de un incendiu, a fost găsit de colecționar și restaurat, iar acum bisericuța poate fi considerată singura expoziție din lume, prezentă într-o galerie cât un patrimoniu național.    

Galeria Colecțiilor „Petru Costin” de pe strada Ștefan cel Mare din Ialoveni s-a mutat de nenumărate ori în multe colțuri ale lumii, dar ca un Charles Harold, copilul din peregrinările lui Byron, dragostea de locurile natale a potolit curiozitățile tinereții și l-a întors înapoi acasă. Acest tezaur personal, adunat într-o viață de om, a fost expus în multe țări: România, Ungaria, Țările Baltice, Italia. În România, prin galeria lui P. Costin și-au plimbat pașii președinții Academiei Române și ai R. Moldova, Eugen Simion, Ioan Aurel Pop și Gheorghe Duca. Academia Ungariei, în semn de apreciere pentru o colecție atât de opulentă de obiecte ale patrimoniului național, i-a oferit colecționarului Ordinul Crucea de Aur și Argint, primind această distincție chiar de la președintele ungur. Peste șase sute de mii de mulțumiri din lume a strâns P. Costin în cartea de onoare, o răsplată care valorează mai mult decât toți banii.         

O bucurie a întregii comunități, dacă mai este conectată la valori și le mai perpetuează, este și atunci când numele semenului îl citești în cartea recordurilor. Pentru omul care a mers cu tricolorul arborat în fruntea unei expoziții, cartea Guinness i-a oferit o dublă recunoaștere că investițiile sale de-o viață și dragostea ca patrimoniul țării sale să fie păstrat pentru urmași, dar și pentru pasiunea ca toate acestea să treacă prin mâinile și inima fiecărui cetățean român. E o dovadă că munca căreia i te dedici nu poate fi răscumpărată.    

Silvia STRĂTILĂ 
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 367

Susține Natura.md: Devino Patron!