Bradul, simbol al vieţii eterne

Bradul, simbol al vieţii eterne

Bradul, cuvânt preluat nealterat din tezaurul cultural al dacilor, este considerat în simbolismul spiritual un arbore sacru, care face legătura între pământ și cer și reprezintă mișcarea ascendentă a vieţii. În credinţa și tradiţia populară românească, mirificul brad simbolizează arborele cosmic, posedă proprietăţi magico-mitice și este, în același timp, leac pentru o sumedenie de boli.

Bradul face parte din familia de conifere. Cele mai cunoscute conifere sunt: bradul, molidul și pinul. Fiind un pom mereu verde, oamenii l-au asociat cu viaţa, trăinicia, siguranţa, prietenia și l-au inclus în toate evenimentele importante ale vieţii. 

La naștere, se obișnuia ca fiecărui copil să i se dăruiască un brad, în natură, care îi devenea „frate” și pe care trebuia să-l îngrijească până la moarte. Se cunoaște foarte puţin faptul că și dacii aveau un cult pentru brad, dar cu înţeles total diferit: bradul era un copac ritual tăiat la nunta sau la moartea cuiva. Obiceiul încă se păstrează în unele regiuni din Oltenia și sudul Banatului. Astfel, în cadrul ritualului de înmormântare bradul reprezenta „nunta” mortului cu divinitatea și natura.

La nuntă, încă există obiceiul împodobirii unui brad cu ornamente din hârtie și fructe, de obicei în curţile casei de la ţară. În jurul bradului se organizează o mică petrecere care are menirea de a le ura casă de piatră celor care se căsătoresc. 

La moarte, în unele zone se practică împodobirea unui brad, dacă persoana e tânără și necăsătorită. În trecut, era plantat un brad sau era pus lângă mormânt chiar bradul „frate” al celui decedat.

Împodobitul bradului este un obicei relativ recent. În prezent, împodobitul bradului este cel mai îndrăgit obicei de Crăciun, datorită simbolurilor care i se asociază: iubire (pentru că este împodobit de întreaga familie), bucurie și fericire (pentru că sub el sunt puse cadourile), magie (se spune că Moș Crăciun nu vine în casele unde nu e brad), viaţă, trăinicie și sănătate (pentru că este mereu verde, chiar și când afară e zăpadă). Practic, bradul a devenit centrul sărbătorilor.

Când și cum se împodobește bradul de Crăciun. Între tradiții și modernism -  Exquis

Tradiţia împodobirii bradului și a casei cu crenguţe de brad este preluată de la triburile germanice pe la jumătatea mileniului trecut.

Bradul, prin forma sa triunghiulară, simbolizează Sfânta Treime, iar podoabele cu care este împodobit semnifică bogăţia și cunoașterea, asemenea pomului sacru din Grădina Edenului în care se găseau fructele cunoașterii (merele). 

Bradul, împodobit în vechime cu fructe, flori, nuci poleite, lumânărele și panglici simboliza pomul vieţii, arborele fertilizator, de bun augur. Simbolul bradului se regăsește în foarte multe piese de artă populară precum covoarele, ștergarele și iile.

Din plastic sau natural, miniatural sau imens, în zilele noastre bradul nu lipsește din aproape nici o casă. În Sfânta seară a Crăciunului, cu o nerăbdare crescută, așteptăm cu mic și mare momentul magic al împodobirii bradului. Beteala, globuleţele colorate ce sclipesc în lumina lumânărilor și a luminiţelor colorate ce dau parcă viaţă bradului, steaua vestitoare a Nașterii Domnului Iisus, cocoţată în vârful bradului, îngerașii care ne îndeamnă să trăim emoţiile Nașterii Pruncului Sfânt, toate ne anunţă Seara cea Mare.

După zilele de Crăciun, bradul rămâne ca decoraţiune de sezon, ca motiv de mândrie (mai ales pentru gospodinele cochete din ziua de azi) sau pentru că nu se îndură să-l arunce prea repede. Oricum, în cele mai multe din casele românilor există obiceiul ca bradul să fie aruncat (ars în foc spre distracţia copiilor) înainte de Bobotează, urmând să primenească locuinţa pentru sărbătoarea Botezului Domnului. În acel moment nostalgia pomului de Crăciun este alungată spre a se face loc Noului An în deplinul sens al cuvântului.

 

Articol publicat în numărul 298