Devino Patron!

Duminica Mare, la Domulgeni, pe mal de Răut

Drumuri, istorii, povești, destine… Un noroc, un mare noroc e să cutreieri acest pământ binecuvântat de Cel de Sus cu de toate, să asculţi vorbe frumoase despre oameni și locuri și să răsfoiești file pline de evenimente și fapte.

Duminica Mare, la Domulgeni, pe mal de Răut
Duminica Mare la Domulgeni. Foto: Dinu Rusu

Satele noastre impresionează în orice anotimp al anului – fie prin peisaje deosebite, fie prin tradiţii și obiceiuri interesante, fie prin gospodarii desăvârșiţi pe care-i are. De Duminica Mare, am fost provocaţi să ne întoarcem la istorie, să vedem cât de bine ne stă în portul neamului, să înţelegem povestea firului lucrat cu migală și suflet, să ascultăm cântecele neamului, să admirăm jocul  acestui pământ. 

Pe mal de Răut, la Domulgeni, Florești, la Festivalul Turistic Naţional „Duminica Mare” am găsit un expozeu al vieţii de la ţară, plină de farmec, de culori, de arome, de sunete. Evenimentul s-a dovedit a fi mai mult decât cultural și turistic – a fost o lecţie a neamului, o lecţie a comunităţii care își deschide inima pentru toţi, de măreaţa sărbătoare Duminica Mare.

Casele de la Domulgeni – prin camere împrăștiate florile de corovatic, pe la porţi - frunze de nuc, tei sau vișin, pe mal de Răut - minunatul Festival „Duminica Mare”. Aici și-au dat întâlnire cei care pun la loc de cinste tradiţiile și valorile neamului. Oaspeţii au fost primiţi așa cum se cuvine – cu bucatele alese și cuvintele frumoase. Oamenii locului sunt renumiţi prin modalitatea de preparare a bucatelor din carne. Aici găsim și cele mai gustoase plăcinte și sărmăluţe.

Hora strămoșească. Foto: Dinu Rusu

 

Cine ajunge la Festivalul de la Domulgeni înţelege că în spaţiul rural tradiţiile mai sunt păstrate și avem cu ce ne mândri. Este a opta ediţie, iar lada de zestre e deschisă cu aceeași dragoste. Succesul e asigurat datorită partenerilor, localnicilor, vizitatorilor, susţine iniţiatoarea evenimentului-sărbătoare, președinta Asociaţiei Naţionale de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC), Svetlana Lazăr. Potrivit ei, din 2016, localitatea Domulgeni este înscrisă pe traseul turistic de patrimoniu internaţional „Pomul Vieţii”, elaborat de ANTREC- Moldova. 

La Domulgeni a fost și o sărbătoare a portului popular, artiștii locului și oaspeţii de onoare purtând cu mândrie bijuterii vestimentare de toată splendoarea. O frumoasă expoziţie cu ii, cămăși tradiţionale, brâie, covoare a întregit atmosfera de la Domulgeni. Le-am furat cu ochiul, am încercat să le descopăr poveștile, tainele firelor aranjate ca într-un veritabil tablou. Artistul, meșterul, este, însă, cel care mai bine poate spune cum pânzele și aţele ajung adevărate comori în lada de zestre a neamului.

Meșteriţa Maria Ciobanu de la Cătranâc, Fălești este cea care lucrează cu multă dăruire la portul popular. Vorbește cu mari emoţii despre părinţi și bunici și ori de câte ori i se ivește ocazia spune cu mândrie: „Dragostea pentru tot și toate vine de-acasă”. A schimba o vorbă cu meșteriţa Maria Ciobanu înseamnă a trăi o sărbătoare. Creatoarea de valori și comori e printre oamenii care își doresc să nu se piardă sufletul satului, printre oamenii care iubesc neamul.

Maria Ciobanu, meșteritță populară. Foto: Dinu Rusu

 

O ascult și înţeleg că fiecare ie, fiecare catrinţă, cămașă are un traseu sentimental, adică are o poveste. Maria Ciobanu a preluat frumos meseria de la alţi meșteri, a ascultat sfaturile preţioase ale etnografului Varvara Buzilă. Astfel, încetul cu încetul a descoperit frumuseţea, dar și încărcătura energetică pe care o au iile, catrinţele, cămășile populare. 

După ce am admirat și alte perle vestimentare și decor, aduse de meșteri din diferite zone ale Moldovei, am gustat și din bucatele alese. Un gust al copilăriei am regăsit în cerbușca pregătită sub îndrumarea Tatianei Popa de la Muzeul „Casa Părintească” din Palanca, raionul Călărași.

M-am rupt de toate, însă, pentru ca să halăduiesc și pe mal de Răut, dar și să-i cuceresc „înălţimile”. Dacă privești Domulgeniul de pe stâncile milenare ce străjuiesc Răutul, ai impresia că e un muzeu în care încape tot ce înseamnă un sat basarabean. E fascinant să vezi cum mai răsar căsuţele mici, iar printre ele stă biserica. Parte din istorie, biserica Sfântul Ierarh Nicolae, a fost înălţată la 1862. Atunci când ateii sovietici au dorit să închidă lăcașul, la 1952, oamenii locului au ieșit cu topoare și furci pentru a o apăra. Astfel, și-n anii dezmăţului urss-ist a funcţionat biserica de la Domulgeni.

Râul Răut la Domulgeni. Foto: Dinu Rusu

Deși e atestat documentar la 1611, rădăcinile îi sunt mult mai adânci, dovadă fiind vestigiile paleolitice care arată că primii oameni s-au stabilit aici acum mai bine de 14 mii de ani. Muzeul satului ocupă un loc aparte în peisaj. O mulţime de vestigii ale trecutului pot fi văzute aici. Acesta a fost deschis în 2010, de Rusalii, la prima ediţie a Festivalului Turistic Naţional „Duminica Mare”. Potrivit responsabilei de muzeu, Daniela Cotorobai, edificiul a fost construit acum aproape 200 de ani, iar de-a lungul a două secole a fost casă de locuit în care și-au dus traiul multe generaţii, care au păstrat comorile și valorile neamului. Domulgeniul are acel ceva care te îndeamnă să revii (de Duminica Mare eram pentru a doua oară în această localitate de pe mal de Răut), să admiri, să stai tăcut pe vârf de stâncă în faţa orizontului plin de culori, forme și arome. Privindu-le, te lași dus de val și vrei și tu să fii parte de poveste, una în care Marele Creator le-a orânduit pe toate cu multă dragoste și pricepere.

Orice călătorie ne oferă șansa de a cunoaște mult mai multe - locuri, oameni, tradiţii, destine. A porni în căutarea a ceva interesant este un exerciţiu al raţiunii, a reveni în același loc e o călătorie pentru amintiri frumoase.

 

Dinu RUSU

Articol publicat în numărul 316

Susține Natura.md: Devino Patron!