Pe potecile rezervaţiei „Plaiul Fagului”
Dacă ar fi să aleg între munți și mare, aș alege, fără prea multe gânduri, munții. Formele acestea de relief abrupte, sălbatice, cu pădurile lor răcoroase, cu înălțimile de glorii, cu pantele periculoase de unde se desprind pietre rebele, cu cerul suspendat la doar un deget distanță – toate mă atrag teribil și mă fac să mă uit disprețuitor spre terenurile joase unde marea mustește mestecând alene nisipul.
Mereu mi-au plăcut și am adorat munții și de mică am trăit cu regretul că nu-i avem aproape. Din toate drumețiile făcute peste hotare în terenuri muntoase, am adus cu mine amintiri și imagini în care vârfuri semețe se pierd în ceață, molizi înalți și subțiri cresc încăpățânat din piatră, iar jos se întind pe mii de kilometri peisaje de a căror frumusețe nu ești conștient decât atunci când cucerești muntele.
În Republica Moldova există câteva locuri, de altfel foarte puține, al căror farmec amintește de peisajul montan atât de special pentru mine. De exemplu, canionul Nistrului, mai ales pe la Mereșeuca și Holoșnița, cu pantele abrupte și grotele preistorice, se aseamănă cu dulcea poveste a muntelui. La vest, aproape de râul Prut, un alt loc cu înălțimi captivante îi cheamă pe neobosiții căutători de frumos: dealurile înalte ale rezervației „Plaiul Fagului”.
De multe ori am trecut încolo și încoace prin Podișul Central al Codrilor, care adăpostește această rezervație. Relieful foarte fragmentat al acestei regiuni, cu pante abrupte și repezi, acoperit de copaci de la vârfurile dealurile până jos la poale, oferă întregului loc un caracter muntos, iar satele pitorești din inima podișului – Rădenii Vechi, Milești, Bălănești – par desprinse dintr-un peisaj cvasi-elvețian unde Soarele răsare după pantele foarte înclinate. Aici, în 1992, a fost fondată Rezervația Științifică „Plaiul Fagului”, pe o suprafață de 5642 ha, dintre care fondul forestier constituie 4639 ha. Caracterul unic al zonei era cunoscut și documentat încă din 1975, când suprafața rezervației de astăzi a trecut sub protecția statului, iar un an mai târziu acest masiv din pădure a trecut în categoria rezervație forestieră și cinegenetică.
Numele dulce, pitoresc și neaoș pe care l-a primit rezervația se datorează prezenței acestui foios – Fagus sylvatica - ce cândva era răspândit prin Codrii noștri. Astăzi, fagul european are în rezervație o pondere de 5% (265,9) ha, fiind întrecut de carpen, gorun, frasin și stejar pedunculat. Acest amestec de specii de foioase arată teribil de frumos în orice anotimp al anului, dar în special acum, toamna, când fiecare copac îmbracă veșminte de culori diferite, pădurea se transformă de la un capăt la altul într-o sărbătoare cromatică: o explozie de galben de toate nuanțele, presărat ici acolo de ruginiul și bordo-ul tufișurilor și de câte o pată verzuie care speră să nu fie observată de ochii ageri ai toamnei. Printre copacii foșnitori ai rezervației cresc aproximativ 82 de specii de plante rare pentru flora Republicii Moldova: lopățeaua (Lunaria rediviva), ortilia (Orthilia secunda), perișorul (Pyrola rotundifolia), mălinul (Padus avium), lăptucul oii (Telekia speciosa) și multe altele a căror prezență a fost documentată numai pe teritoriul rezervației. Din acest motiv, „Plaiul Fagului” reprezintă o zonă cu un regim strict de protecție, care presupune limitarea și controlul accesului publicului larg în anumite sectoare ale acestei arii protejate.
Totuși, rezervația poate fi vizitată de turiștii iubitori de natură și dornici să învețe cât mai multe despre lumea care-i înconjoară. Pentru ei și pentru mulți alții care doresc să-și cunoască țara mai bine, să obțină informații de calitate despre locul vizitat și să afle modalități de a-și îmbogăți experiența de eco-turist, a fost înființat un Centru de Informare și Educație Ecologică, a cărui deschidere oficială a avut loc zilele trecute, la 12 octombrie 2018. Reconstrucția clădirii care adăpostește acest centru a fost realizată în cadrul proiectului „Dezvoltarea turismului rural pe teritoriul raionului Ungheni prin utilizarea durabilă a resurselor naturale”, finanțat de Programul Polska Pomoc, Polonia. Procesul a fost demarat în luna în iunie 2017 şi a costat 5 milioane de lei, iar la acest mijloc de octombrie însorit și-a deschis larg porțile pentru toți cei care vor să cunoască mai multe despre potențialul turistic al rezervației, despre habitatele, flora și fauna acesteia, ciclul de viață a unei păduri și multe alte subiecte care trezesc curiozitatea vizitatorilor. Centrul are amenajată o sala pentru activități de informare, conferințe şi o mini-expoziţie a speciilor de plante, insecte şi animale care locuiesc în rezervație, inclusiv cele înscrise în Cartea Roșie, birou administrativ şi 12 locuri de cazare.
În timpul călătoriilor noastre prin țară, cu echipa de ornitologi și birdwatcheri amatori, ne-am oprit de multe ori prin diverse zone ale rezervației pentru a admira peisajele și a urmări păsările sălbatice de aici. De fiecare dată când am trecut prin zonă am rămas încântați de frumusețea dealurilor împădurite ce se perindă unul după altul. Aici e locul unde am putut observa cu toată încântarea siluete de păsări răpitoare ridicându-se deasupra dealurilor în căutare de vânat: acvila țipătoare mică (Clanga pomarina), șerparul (Circaetus gallicus) sau șorecarul comun (Buteo buteo). Aici mergem primăvara foarte devreme în căutarea ciocănitorii negre (Dryocopus martius), iar vara ne amuzăm să găsim prin tufișurile spinoase victimele sfrânciocului mare (Lanius excubitor) care își pune la păstrat insectele vânate. Chiar și dacă nimerim o zi mai ghinionistă când nu vedem aceste specii, ascultăm ciripitul păsărilor ascunse prin tufișuri și crengi dese. Cei care nu sunt pasionați de păsări își vor găsi cu siguranță alte subiecte care merită cercetate și savurate pe potecile rezervației, căci e imposibil să te plictisești atunci când te afli în această vastă sală de clasă a Naturii!
Vă urez multe momente frumoase în mijlocul rezervației, și nu uitați să bateți la ușa proaspătului centru de informare, pentru a porni la drum cu o desagă plină de sfaturi prețioase!
Silvia URSUL
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 320
Susține Natura.md: Devino Patron!