Leova

Răsfoind istoria orașului Leova      

Localitatea urbană din sudul Repubilcii Moldova, situată la 70 km de centrul raional Cahul și 100 km de orașul Chișinău, este atestată, după unele documente din 1495. Surse istorice arată că un târgușor a început să ia ființă în regiunea de șes, pe malul stâng al Prutului. Aici, nu departe erau lacurile Bujor, Potcoava și Prutul. Azi doar cunoscutul râu curge lin și frumos în acest oraș. Pe la 1670 se construiește primul pod peste râul Prut. Mai târziu, la 1781, târgul are construită prima biserică din lemn, apoi vin și celelalte edificii culturale sau spirituale: prima școală cu două clase pentru 50 de băieți și 43 de fete, cinci sinagogi și o altă biserică cu hramul Sfintei Parascheva. La 1900 pe Prut, ajunge la Leova și primul vapor. În sec. al XVI-lea târgul Leova se întindea pe o suprafață de 169 de hectare. Târgul avea 16 străzi nepavate, două piețe iluminate cu felinare. În documente din arhiva Muzeului Etnografic se atestă și alte edificii, precum ar fi organele administrative: primăria, o subprefectură, judecătoria de ocol, un comisariat de poliție, poșta, telegraful, notariatul public, un medic de spital și unul veterinar, o școală medie mixtă, liceul particular evreiesc „Tribut”, alte trei școli primare și una evreiască.      

Clădiri, monumente și frumuseți mai noi ale urbei    

În anii de după căderea regimului comunist a fost deschis Liceul Teoretic „Constantin Spătaru”, iar în 1998 apare primul număr al ziarului independent „Cuvântul liber”. Astăzi, orășelul mai păstrează, prin clădirile renovate, altele în așteptarea unei restabiliri, memoria de altădată. Cinematograful, pitit în umbra unor construcții noi, Muzeul de Etnografie, aflat în sediul unui edificiu cu o arhitectură de două secole în urmă, care atrage atenția, și nu pereții coșcoviți, monumentele, construite prin, sau nu, proiecte câștigate de administrația locală. Cel puțin, cele care sunt pe strada din centrul orașului sunt atrăgătoare – busturile lui Ștefan cel Mare și Alexandru Ioan Cuza din fața Consiliului Raional, monumentul în memoria victimelor regimului totalitar stalinist, complexul memorial al ostașilor căzuți în Al Doilea Război Mondial. Faima orășelului este legat de memoria fraților Petre și Ion Aldea Teodorovici, născuți, copilărind și cu primele studii în muzică făcute aici, iar monumentul lor este poate un simbol al leovenilor. Locuitorii se mândresc și cu Rezervația Naturală „Lebăda albă” cu o suprafață de 30 ha și cu altă rezervație „Osteanova”, pe 112 ha, unice și excepționale prin funcția lor să dea viață unui ecosistem mixt.     

Un vechi monument istoric, de pe timpul războaielor daco-romane este Valul lui Traian, care-și începe cursul din satul Filipeni, trece prin satul Troița și-și continuă drumul spre Cimișlia.    

Pe un panou lung și trainic, pe strada Ștefan cel Mare, construite pe tăblițe de fier, sunt enunțate cele mai importante evenimente din istoria recentă a orașului: anul 2016 - orașul are 10800 de locuitori, 2329 case de locuit, 1800 de apartamente; anul 2010 - orașul s-a înfrățit cu comuna Vetrișoaia, județul Vaslui; anul 2004 - înfrățit cu or. Boldești-Scăieni, jud, Prahova.       

Drumul acasă – drumul amintirilor     

Copilăria și adolescența mea sunt și astăzi și vor fi mereu legate de orașul Leova. Mi-i drag să spun ca la Creangă că orășelul este cunoscut prin cele trei măhălăli sau sectoare – Tighiceanu, Frumușica și partea din vale a Prutului. Podul de flori din 1989 a trecut și prin zona noastră, aproape fiind de centrul orașului. Uralele de bucurie că frații s-au întâlnit după patruzeci de ani au răsunat în toată urbea. Tinerii, care s-au născut și au crescut în perioada anilor ^,90-2000, s-au educat cu cântecele patriotice auzite până pe celălalt mal al râului. Pentru ei România era mai aproape decât capitala R. Moldova. Pe malul Prutului s-au împletit multe povești de dragoste pe viață între fete și băieți de pe ambele maluri, fie că plecau pe la școli, fie că mulți din generațiile anterioare și-au dat seama că țara de peste Prut este a lor și împreună le este menirea.    

Orășelul, în care m-am născut, îmi aduce liniște sufletului, pentru că aici familia patriarhală are o temelie mai adâncă. Părinții mei, Maria și Dumitru Susanu, au avut angajamentul să rămână fideli acestor locuri continuând rădăcinile bunicilor mei, Gheorghe și Maria Susan. Acum drumul meu spre părinți mai are o cărare pe care o bătătoresc adesea – spre părinții soțului, deveniți și ai mei – Maria și Valeriu Cazan. Deci, cuibul părintesc este acum un foișor mai mare, în care încap toate neamurile. 

Cultura în Leova vine dintr-o casă cu multă lumină    

O revenire în orășelul meu drag mă face să descopăr lucruri și locuri, mult mai frumoase: străzile curate și lipsite de forfotă este un semn că oamenii își caută de nevoile lor și n-au timp de pierdut. O privire mai atentă la monumentele din jur, chiar dacă orice colțișor îl știi pe de rost, te face să constați că Leova renaște zi de zi. O regenerare a vieții cu îndreptare spre frumos se face la Casa de Cultură din Leova, construită încă în 1967. Strada pietonală din fața ei, și ea nou-apărută, este o mândrie a orășenilor, că un drum bine pietruit, frumos amenajat, duce într-acolo de unde frumosul te împiedică să te gândești la rău.   

Căminul cultural are un manager cu pregătire în domeniu – Aliona Crețu, directoare a Casei de Cultură „P. și I. Aldea Teodorovici”. Leoveancă prin generații, A. Crețu adună aici, din 2017, de când este în funcție, frumusețea cu folos a artei prin dans, teatru, pictură, cântec și voie bună de la mic la mare. Programul activităților este format din cinci colective, patru din ele cu titlu onorific de model atestat de Ministerul Culturii. Ansamblurile artistice sunt frecventate și în ele își etalează sau cultivă talentul artiști în devenire de la 4 ani sau consacrați de la 70 și mai mult de ani. La palatul de cultură funcționează ansamblurile de dans „Pruteanca”, de folclor pentru copii „Opincuța” (25 de copii cu vârsta de la 4 la 18 ani), de folclor pentru adulți „Băștinașii” (seniori de 70-75 de ani), fanfara, care e un grup unic în zona de sud, și un club de dans sportiv (70 de copii). În fiecare zi, spune doamna directoare A. Crețu, forfota în sălile calde și frumos amenajate în căminul cultural constituie pregătiri pentru concursuri, festivaluri ale leovenilor. De festivalul iei  Diplomele, cupele și multe trofee adunate de artiști sunt un semn că frații Teodorovici au lăsat la baștină crezul că aici pe pământ prin artă ne mai salvăm viața.   

Ar fi o nedreptate dacă la Leova, confirmă Aliona Crețu, frumosul nu ar fi o preocupare a localnicilor. Casa de Cultură are suficiente condiții de muncă. În 2008, clădirea a fost renovată, iar anul trecut, printr-un proiect sponsorizat de Ambasada Suediei și PNUD s-a reușit conectarea la sistemul fotovoltaic care oferă căldura necesară condițiilor de muncă.      

Stejarul străjuiește biblioteca sau poate invers 

Localnicii din Leova nu ar avea motive ca revenirea la baștină să nu le amintească de o istorie seculară și frumoasă. Biblioteca Raională „Valeriu Matei”, originar din Cazangic, Leova, care a donat multe cărți bibliotecii, are în spatele ei un stejar de mai bine de două secole. arborele este un monument al naturii și al orașului, iar rădăcinile-i cresc aici de 213 ani. Copacul e falnic și când nu are pe el veșmânt de frunze, rămuros, cu o tulpină de abia o cuprind zece brațe de copii. Și biblioteca (directoare Zina Boișteanu) are un număr impresionant de cărți. Cu acest imperiu al cărții au crescut sute de tineri leoveni, aici, în fondul de carte bogat, găsindu-se cărți rare. Cititorii sunt și utilizatorii bibliotecii, ei se întrunesc în cluburi de lectură, cercuri de interese pe vârste, lansări de carte etc. 

De un secol, stejarul crește în spatele bibliotecii, iar lăcașul cărții are un sprijin bun când e vorba de apărare. Nu se știe cine pe cine străjuiește, cert este că ambele îndeamnă localnicii să-și iubească orășelul.       

În loc de prolog – cinste și onoare baștinei mele, Leova    

O revenire acasă este și un prilej să trec pe la școala unde m-am format. În Leova sunt două licee „Constantin Spătaru” (după numele arhitectului, o personalitate cu origini de aici) și „Mihai Eminescu, o școală profesională și una de sport, trei grădinițe. 

Ceea ce mă obligă conștiința este să-mi respect profesorii din școala unde m-am format, Liceul Teoretic „C. Spătaru”, al cărui director este Dorin Marin. Datorită dascălilor mei, Alexandru Gospodinov, profesor de matematică, Vasile Ciobanu, profesor de chimie, Zinaida Croitoru, profesoara cu responsabilitatea educației în liceu, Natalia Cernea, profesoară de informatică, un bun manager de proiecte, mi-am desfăcut aripile pentru zborul vieții, dar nu am uitat că Leova este baștina mea.    

Orașul este oricând în așteptarea vizitatorilor. Intersecția străzilor principale Independenței, Unirii, Ștefan cel Mare și Mihai Eminescu sunt crucea pe care stă astăzi Leova ca aceștia, venind în ospeție sau stabilindu-se cu traiul, să-i aprecieze ce are mai bun.    

Irina CAZAN, 
profesoară, LT „Nicolae Sulac”, Chișinău,  
originară din or. Leova 

Susține Natura.md: Devino Patron!