De ce să creștem jurnaliști de mediu sau cât ne costă că nu știm ce aer respirăm
natura.md
Iun 22, 2023 03:55
1058
0
Dacă mă dor dinții merg la stomatolog, nu la cardiolog – astea-s vorbele unui deputat „modern” adresate subsemnatei și lui Alecu Reniță, președintele Mișcării Ecologiste din Moldova, în momentul în care, în calitate de jurnaliști de mediu și membri ai societății civile. . de mediu, ne-am expus poziția la o consultare publică în Parlament, în februarie 2022.
Tot atunci, a urmat și o amenințare că va fi verificat modul în care au fost cheltuiți anterior banii prin proiectele de informare. Am readus acest moment pentru că, de fapt, este ca o foaie de turnesol și arată atitudinea multor demnitari și factori de față de jurnaliști, în cazul dat, de mediu, care spun lucruri incomode sau, mai mult, au și rolul de lider. în societatea civilă. Modul de a reduce la tăcere e autoritar și rudimentar, fiind folosit postul și instituția de stat: de la intimidări sau amenințări, la excludere din circuitele informaționale și din spațiul public.
Metodele au fost aplicate în diferite timpuri și recidiv și la demnitari cu pretenții „europene”, astfel că nimic nu e nou sub soare. Îmi amintesc când am publicat în revista NATURA sau anchetă jurnalistică despre debandada admisă prin arenda pentru pescuit industrial în Nistru. Au fost timpuri de hoție și privatizare camuflată, când nu doar pădurile se dădeau în arendă (!).
Fostul vice-director la „Moldsilva”, regretatul ecologist și savant Alexei Palancean, după ce mi-a oferit informații despre schemele admise de cele implicate în procesul de arendare a Nistrului, a fost amenințat cu lichidarea fizică. Pe durata campaniei de presă dedicată arendei pădurilor, derulată de revista NATURA și Mișcarea Ecologistă din Moldova în 2012-2017, intimidările la adresa redacției au venit din diferite zone obscure, inclusiv sub pretextul controalelor financiare.
Foarte rare au fost cazurile când în urma materialelor documentate despre fărădelegile comise împotriva mediului înconjurător, autorii și redacția să fi rămas în afara amenințărilor directe și a intimidărilor pentru simplul motiv că îndrăzneau să spună lucrurilor și persoanelor pe nume. Din îndepărtatul 2003, când am intrat în rândul jurnaliștilor de mediu prin campania dedicată salvării Peșterii Emil Racoviță de la Criva, îmi amintesc cum sub presiunea campaniei mediatice (echipei revistei Natura și Mișcării Ecologiste li se alăturaseră jurnaliști notorii) a fost stopată licența companiei Criva-Knauf pentru o perioadă de câteva luni.
Însă la reluarea activității (în detrimentul naturii), ei au fost doar impuși să schimbe tipul și puterea trotilului folosit pentru exploatarea zăcământului de ghips, lucru care continuă până astăzi. Juristul de mediu care a fost alături de jurnaliști, Victor Strătilă, a fost purtat prin săli de judecată pentru „prejudi cierea” imaginii companiei care până astăzi prejudiciază deschis mediul.
Nu demult scriam despre ilegalitățile din Rezervația Orheiul Vechi, dar am primit apeluri că „sunt băieți buni” și „au investit”, astfel că am face bine să-i lăsăm în pace. Și nu doar noi avem aceste istorii. Când colegii noștri de la TV8 au făcut, recent, un material despre problemele râului Bâc, primarul de Chișinău i-a bănuit că au interes să vadă problemele, nu și realizările. Ce vreau să spun cu toate astea? Avem atât de multe probleme, inclusiv de mediu, ascunse sub preș, încât atunci când „îndrăznim” să le scoatem de acolo, deodată devenim incomozi și „periculoși”.
Când, de fapt, prin aducerea problemelor în atenția opiniei publice, noi amplificăm vocea neauzită a cetățenilor, punem presiune pe autorități pentru a acționa, a decide și a aplica politicile de protecție a mediului. De asta trebuie să fim mai mulți și mai atenți cu tot ce se întâmplă în jurul nostru. Să fim mai mulți cei care solicităm informații despre calitatea aerului, mai mulți cei care cerem date despre importurile sau exporturile de pesticide, deșeuri sau OMG, mai mulți cei care verificăm legăturile dintre funcționari, demnitari și firme care obțin autorizații de construcție în parcuri, în zonele protejate, pe malul râurilor ș.a., mai mulți cei care punem lupa pe probe de apă de la Telenești sau Ciuciuleni, sau cercetăm speranța de viață a celor care respiră aerul poluat de la Râbnița.
În R. Moldova există o foarte bogată tradiție a jurnalismului de mediu, iar publiciștii și scriitorii s-au aflat mereu în avangardă, asumându-și responsabilitatea și riscul de a apăra natura, deseori, în mare singurătate. Avem fapte și lecții de demnitate și verticalitate din partea jurnaliștilor de mediu și avem datoria să preluăm ștafeta, să continuăm să vorbim deschis și corect despre abuzurile comise împotriva resurselor naturale, dar și despre bunele modele de guvernare ecologică, verificate în spațiul european și occidental, pe care le vrem transpuse acasă.
O peniță o frângi ușor, dar un mănunchi de penițe îl rupi greu sau deloc. De aceea, la Asociația Jurnaliștilor de Mediu și Turism Ecologic, am pornit să creștem noi generații de jurnaliști care să fie atașați de protecția mediului. La Școala de Jurnalism din Moldova există deja de un deceniu un modul de instruire, de câteva zile, dedicat jurnalismului de mediu, la care am onoarea să fiu instructoare mai mult de jumătate din această perioadă.
Din toamna anului 2022, cu sprijinul Ambasadei Suediei, Asociația Jurnaliștilor de Mediu a pornit un curs facultativ la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicații a Universității de Stat din Moldova. 12 studente din anii 1-3 au parcurs deja 20 de ore universitare de cursuri teoretice și practice dedicate protecției mediului și au scris 40 de materiale jurnalistice publicate pe Ecopresa. Este un rezultat al muncii comune și colaborării cu experți, ieșiri în teren, solicitări de informații.
Cred că investiția în jurnalismul de mediu va aduce roade – de la oamenii mai informați și mai determinat să apere mediul sau să solicite date pri- vind calitatea mediului, autoritățile care nu vor avea altă soluție decât să pună mediul în topul priorităților. Cu jurnaliști interesați de mediu și care înțeleg complexitatea problemelor, vom ști și cât nu costă indiferența că respirăm aer poluat. Sunt convinsă că jurnaliștii de mediu au un rol esențial nu numai de a informa, dar, mai ales, de a educa și cultiva, prin cuvânt și imagine, dragostea față de natura-mamă fără de care suntem pierduți.
Autor: Lilia CURCHI
Susține Natura.md: Devino Patron!
