NEPĂSAREA SE RĂZBUNĂ
natura.md
Iul 21, 2024 02:11
470
0
S-ar putea ca mercurul din termometre să fiarbă zile la rând, fără să deranjeze prea multă lume. Adeseori, dacă nu totdeauna, oamenii moderni refuză să înțeleagă avertismentele și frământările Naturii-Mame, iar dacă au norocul să scape cu bine în urma cataclismelor, ei uită de viitoarele pericole și nu-și prea schimbă comportamentul colectiv, agresiv și distructiv, față de mediul înconjurător, față de ape, aer, păduri sau soluri.
Pe timpuri, în copilăria omenirii, pentru comunitățile analfabete Natura-Mamă însemna viață, belșug, viitor și, totodată, Zeiță supremă, în fața căreia oamenii se închinau cu mare evlavie, îi aduceau jertfe și, în comun, rosteau rugăciuni, elogiau Soarele, Pământul, Apa, Pădurea, Animalele. Desigur, „atotștiutorul” individ modern, zâmbește sau râde de primitivii care, în căutare de hrană, goneau cu urlete mamuții uriași până îi doborau, fără să știe că pot găsi alimente pe săturate și tone de carne de-a gata în supermarketurile din secolul XXI. Da, o fi o diferență enormă între analfabetul din peșteră și cel din „Mercedes” – primul se închina Naturii și cunoștea cum și de unde să-și dobândească singur hrana, al doilea se consideră stăpânul Naturii, habar nu are cine crește grâul și face pâinea, iar dacă ar pierde telefonul și s-ar închide supermarketurile, pur și simplu, ar pieri de foame.
Arșițele nebune de peste 40 de grade Celsius încă nu sunt înțelese ca o consecință directă a batjocurii îndelungate a populației Terrei față de Natura-Mamă. Nu exagerăm cu nimic când afirmăm că din cele peste opt miliarde de locuitori ai planetei, majoritatea absolută poluează masiv ecosistemele și distrug în mod egoist și iresponsabil resursele naturale, fără să le pese sau să conștientizeze că pun în pericol sănătatea, viața și viitorul speciei umane. Indiferent de sumedenia de legi și restricții severe din diferite țări, corporațiile transnaționale urmăresc, mai întâi, profitul, apoi prevederile protecției mediului înconjurător; hoarde întregi de braconieri mai continuă să ucidă nemilos animalele sălbatice și să pună în pericol de dispariție sute și mii de specii; sute de milioane de tone de deșeuri mai sunt aruncate sau deversate în oceanul planetar fără să se vadă finalul demenței colective. La nivel global, anual se defrișează peste șase milioane de hectare de pădure, iar degradarea vertiginoasă a solurilor finalizează cu apariția pustiurilor imense, lipsite de viață. Dar în ce hal au ajuns fluviile, râurile și lacurile, care alimentează sistemele de irigare în regiunile secetoase și asigură cu apă potabilă populația planetei? Când mă văd nevoit să aduc cifre documentate și să apelez la argumente incontestabile, o fac nu cu scopul de a speria lumea, ci pentru a responsabiliza cetățenii și a-i înrola treptat în nobila armată a apărătorilor Naturii. Totuși, deși e mare zăpușeală, să găsim o gură de oxigen și să tragem cu coada ochiului în grădina noastră, să vedem ce a rămas verde și ce s-a uscat…
Voi evita să mă refer la puzderia de probleme de mediu apărute în anii ocupației sovieto-rusești, care au mutilat grav înfățișarea geografică, peisagistică și ecologică a R.Moldova. Ceea ce ar fi necesar să înțeleagă fiecare locuitor, indiferent de etnie, e că după august 1944, Moscova a transformat RSSM într-un amplu poligon experimental, iar celor 4,5 milioane de băștinași li s-a rezervat rolul de cobai, cu întreaga gamă de consecințe dezastruoase. Și nu e vorba doar de distrugerea premeditată a ecosistemelor vitale, de dispariția a zeci și sute de specii din flora și fauna moldovenească incluse în Cartea Roșie, de degradarea masivă a solurilor și moartea rețelei hidrografice a râurilor mici… E vorba, în primul rând, de faptul că în 40-50 de ani populația și-a pierdut respectul, dragostea și cultul față de Natură, a devenit egoistă, barbară sau nepăsătoare față de puținele păduri, de izvoare, de apele curgătoare, de fertilitatea solurilor, de tot ce a însemnat de-a lungul secolelor atitudinea evlavioasă față de pământul matern și hrănitor. Omul nou – „homo sovieticus” – individul fără suflet și fără Dumnezeu a format avangarda celor care au umplut grădina seculară cu otrăvuri și au schilodit chipul Moldovei până la nerecunoaștere. El a scârnăvit și continuă să scârnăvească Natura, vatra părintească, istoria, limba, identitatea românească, moșia milenară și grădina pe care a transformat-o în pârloagă și semi-pustiu. Acest hidos „homo sovieticus”, clonat în sute de mii de exemplare, de peste trei decenii ține încătușată o societate întreagă, nu-i dă voie să se dezvolte civilizat, nu o lasă să fie liberă și să se reîntoarcă Acasă.
Încerc, a câta oară? să trag clopotele înainte să intre năpasta în casele moldovenilor. Căldurile de peste 40 de grade Celsius sunt preludiul la schimbările climatice, care vor cuprinde în viitorul nu prea îndepărtat regiunea noastră și continentul european. Temperaturile vor crește an de an, fără să țină cont de mofturile oamenilor, de bogăția sau sărăcia țărilor. Arșițele și secetele de mâine vor fi mult mai cumplite, transformând în deșerturi pământurile roditoare de astăzi. Se vor salva popoarele, care știu să-și apere Natura, să fie agere, înțelepte și unite în fața nenorocirilor. „Paparudele” impresionează ca spectacol, dar nu pot fi miza sau soluția. Se va usca tot ce e verde și va muri tot ce e viu pe pământul Basarabiei, dacă băștinașii nu-și vor reînvia cultul față de Natura-Mamă, nu vor ceda terenurile neproductive pentru împădurire. Repet ce spun și scriu de patru decenii: șansa de a supraviețui a ecosistemului natural de la Est de Prut este de a mări suprafețele împădurite până la 20-25% din teritoriu. „Programul național de extindere și reabilitare a pădurilor pentru perioada 2023-2032” ar fi colacul de salvare și puntea de legătură cu viitorul, dacă obiectivul anunțat de 145 mii de hectare va deveni o realitate, nu un slogan.
Vara, când mercurul fierbe în termometre și temperaturile trec de 40 de grade, zadarnic vă revoltați că nu găsiți o umbră tămăduitoare. Amintiți-vă câți arbori ați plantat în viață, de câte ori ați spus „mulțumesc”, când ați intrat în „templul verde” și, de câte ați reacționat, auzind plânsetul pădurii lovite de topor?
Autor: Alecu RENIȚĂ
Articol publicat în revista NATURA, nr. 387
Susține Natura.md: Devino Patron!
