Tradiții și obiceiuri de Crăciun

Tradiții și obiceiuri de Crăciun
Foto simbol. Sursă: www.viata-libera.ro

Ziua Crăciunului se bucură de o pregătire specială încă din ziua premergătoare acestei sărbători, numită Ajunul Crăciunului, pe 6 ianuarie (stil vechi). La sate, îndeosebi, sunt păstrate mult mai bine tradițiile acesteia.

În Ajunul Crăciunului pe stil vechi, se pregătesc covrigi, colaci, colăcei. Colacii sunt pregătiți pentru colindătorii care vor veni să ureze pe la casele gospodarilor - flăcăii, rudele. Covrigii sunt dați colindătorilor copii, colăceii sunt pentru colindătorii mai numeroși. De asemenea, se pregătesc turte, care se mai numesc și „scutecele Maicii Domnului”, amintind de cele care au fost folosite la nașterea Mântuitorului. Acestea sunt stropite din timp cu apă călduță și presărate cu zahăr pudră, amestecat cu nucă sau cu semințe de cânepă.

În seara de Ajun, stăpâna casei merge în „casa mare”, așează pe masa de sub icoană o sticlă cu vin roșu, la dreapta sticlei farfuria cu turte, o altă farfurie cu bob, prune uscate fierte, iar în cele patru colțuri ale mesei - câte un colac. Între cei din partea dreaptă se pune câte un fuior de cânepă despre care, spun unii, că ar fi barba lui Moș Crăciun, potrivit volumului „Cartea de Crăciun” de Sorin Lavric, Editura Humanitas, 1997.

Împodobirea mesei din seara de Ajun diferă de la o zonă la alta, dar are în comun faptul că toate bucatele sunt de post. Nimeni dintre cei ai casei nu gustă din felurile de mâncare și nu cinstește un pahar cu vin până ce preotul nu binecuvântează masa. La plecare, părintele ia banii de sub fața de masă, doi colăcei și o parte din vinul din sticlă. Sfințirea mesei de Ajun și vestirea Nașterii Domnului este o datină veche îndeplinită de preoți și însoțitorii acestuia.

În popor se spune că Ajunul Crăciunului presupune un post aspru. E indicat chiar să se postească până se ivește prima stea pe cer, care amintește de steaua observată de magii de la Răsărit. Până atunci nu trebuie să se mănânce nimic și astfel omul va fi sănătos, va avea mult noroc și va fi mai demn pentru Sfânta Împărtășanie. 

În seara lui Ajun, stăpânii caselor au datoria să adune de prin sat toate lucrurile împrumutate pentru că locul lor este acasă. De asemenea, fetele nemăritate roagă mamele să-l determine pe preot să zăbovească un timp pe laiță și să mănânce câte ceva, ca astfel pețitorii lor să nu întârzie.

Femeia care se ocupă de colacii pentru Crăciun se duce în grădină sau în livadă și cu mâinile pline de aluat spune: „Măr, astfel rodnic să fii cum stă aluatul pe mâinile mele”. Alte gospodine, după ce dau pâinea în cuptor, nu uită imediat să spună: „Cum e cuptorul, lopata plină de pâine, așa să fie copacii, pomii plini de poame”.

În unele regiuni, în pregătirea Ajunului Crăciunului sunt implicați și copiii de toate vârstele, care, cu mult timp înainte, s-au pregătit pentru a umbla cu colindatul. 

Majoritatea localităților din Republica Moldova sărbătoresc încă Crăciunul pe 7 ianuarie. 

 

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 345