Borceag
natura.md
Iul 25, 2023 04:53
1021
0
Sat, reședinţă de comună în raionul Cahul. Este situat la nord-est de orașul Cahul. Atestat cartografic în 1770. Coordonate geografice: 46o 03' 29'' lat. N, 28o 31' 24'' long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării – 75 m. Suprafaţa satului – 2, 28 km2, perimetrul localității – 12, 48 km. Gospodării individuale – 470 (2004). Populaţia – 1602 loc. (2004), 1573 loc. (2014). Structura etnică (2004): 91,51 % români, 4,26 % găgăuzi, 1,62 % bulgari, 1,19 % ucraineni, 1,17 % ruși ș.a. Biserica Nașterea Maicii Domnului (sf. sec. XIX). Distanțe: 30 km până la Cahul, 145 km până la Chișinău. Staţie de cale ferată la Cahul (30 km). Cod poștal: MD-7415.
Cadrul geografic. Zona de așezare a satului se află în partea de sud-vest a Depresiunii Ialpugului. Relief de coline cu înălțimi deluroase de până la 200 m și de câmpie la cotele de 40-45 m. Rețeaua hidrografică o alcătuiesc pâraiele cu apele ce se varsă în râul Ialpug și în afluentul său de dreapta Ialpugel. Vegetație preponderent de câmpie, pădurile și plantațiile forestiere sunt rare. Se cultivă cereale, plante tehnice, furajere și legumicole. Podgoriile de vii și livezile sunt deosebit de productive.
Menţiuni documentare. Satul este notat pe harta topografică din 1770. Recensământul din 1817 indică pentru satul Borceag din ținutul Greceni, ocolul Cahulului, 45 de gospodării țărănești, moșia aparținând spătarului Ioan Sturza, având suprafața de 2300 fălci, dintre care 1770 fălci de pământ lucrător, 600 fălci de pășune și fâneață și 30 fălci sub vatra satului. Localnicii posedau 5 mori de vânt, 2 de apă și una cu tracțiune de cai.
Mărturiile documentare din sec. al XIX-lea sunt frecvente: 1835. Borceag, sat în Bugeac, ocolul Cahul, 62 de case, 212 loc., 5789 desetine de pământ arabil; 1853. Sat pe Ialpugel, 347 loc; 1864. Borceag, comună în jud. Cahul, plasa Coștangalia, având în componența sa satele Borceag, Albota de Sus, Albota de Jos, Ciucur Meșeni și Bisericuța, cu un număr total de 255 familii. 1878. Sat în jud. Ismail, 80 de case, 493 loc., 6234 desetine de pământ, 248 vite cornute mari, 345 de cai, 6000 de oi; școală publică, 5 mori, grădini, livezi; 1890. Se construiește o fabrică de vin și un beci cu o lungime de aproximativ 1000 m (proprietar Zaporojcencu).
Mențiuni documentare din sec. al XX-lea: 1905. Borceag, sat în jud. Ismail, 72 case, 517 locuitori, ţărani români, 152 de vite, 48 de cai, 270 de oi; 1918. Borceag, sat în jud. Cahul, 246 locuitori au fost împroprietăriţi cu 1242 ha 8500 metri pătrați de pământ la reforma agrară din 1918-1924; 1925. Borceag, comună rurală în jud. Cahul, 1715 locuitori, primărie, școală primară, mare depozit de vin, 3 băcănii; meseriași: cizmari, croitori, fierari, tâmplari; agricultori înstăriţi: D. Dăscălescu (31 ha pământ arabil, 2 ha vie), A. Caţavela (30 ha pământ arabil, 2 ha vie), P. Neamţu (32 ha pământ arabil, 2 ha vie) ș.a., grădini, livezi; 1926.
Proprietari de moșie la Borceag: Iancu Sturza, spătar (încep. sec. al XIX-lea), Vladimir Zaporojcencu, distins viticultor în sudul Basarabiei, primar al Bolgradului (1926), deputat și senator român, președinte al Sindicatului Viticultorilor din jud. Cahul, ctitor al bisericii din Borceag; 1930. Borceag, comună rurală în jud. Cahul, plasa. Traian, 1273 de locuitori, dintre care 1156 români, 78 ruși, 25 bulgari, 6 evrei, 4 găgăuzi, 1 ceh, 1 sârb (1930).
„Dicționarul statistic al Moldovei” din 1994 include datele informative: Borceag, sat în raionul Taraclia, 549 de gospodării individuale, 1568 de locuitori, gospodăria agricolă colectivă „Biruința”, terenuri agricole în sectorul obștesc – 1847 ha (arabil – 629 ha, vii – 514 ha, livezi – 60 ha), terenuri agricole în sectorul individual – 191 ha; dotări tehnico-edilitare: instalații de apeduct – 132, instalații de alimentare cu gaz lichefiat – 521, fântâni – 135, drumuri cu îmbrăcăminte rigidă – 8 km; punct medical, școală de cultură generală, grădiniță de copii, bibliotecă, casă de cultură, oficiu poștal.
Informații de actualitate: 1573 de locuitori, organizații și întreprinderi agroindustriale, gospodării agricole particulare; centrul medicilor de familie, farmacie, Gimnaziul „Ion Creangă”, grădiniță de copii, bibliotecă, cămin cultural, centrul pentru vârstnici „Borceag”, unități de prestări servicii, oficiu de telecomunicații, cafenea, magazine.
Onomastica: Borceag, toponim antroponimic, la origine numele unui proprietar de pământuri din partea locului. În anul 1950 i s-a atribuit denumirea simbolică Biruinţa, ca în 1989 să se revină la numele tradiţional Borceag. Nume de locuri din hotarul satului: Crama Veche, Cunducul, Dealul Sofiei, Hârtopul, Ialpugelul, Ialpugul, Imașul, Livada, Măiacul, Pădurea Borceagului, Pădurea Liceului, Pe-a Cardașului, Podul Ialpugului, Satul Nou, Șesul, Șușmeaua din Hârtop, Trândaful, Valea Borceagului.
Nume de familie frecvente în localitate: Angheluță, Arnăut, Balan, Bandalac, Blașcu, Bogdan, Burlea, Butnaru, Căldare, Cațavelea, Cealâcu, Chiriac, Comerzan, Cozma, Drăgoi, Florescu, Lungu, Mihelea, Moraru, Neamțu, Neculcea, Pănuță, Pânzaru, Platon, Rusu, Solomon, Tripac, Văluță.
În localitate a fost înregistrată expresia ideomatică s-a dus pe copcă. Această expresie a luat fiinţă în mediul de viaţă al pescarilor. Copca e o gaură făcută în gheaţă, pentru a pescui într-un râu, lac sau iaz. Expresia s-a dus pe copcă reprezenta la început o construcţie obișnuită din limbajul pescarilor, desemnând acţiunea ca atare – căderea în copcă și dispariţia sub gheaţă a unui obiect sau fiinţe.
Cu timpul, prin extensiunea sensului și generalizare semantica, idioma a ajuns să însemne orice dispariţie, sfârșit, final, inclusiv pieire, moarte. Expresia poate fi întâlnită și în operele scriitorilor contemporani: „Dacă o să dispară din noi fiorul misterului, ne- am dus pe copcă” (A. Marinat, „Mesagerii”). „Tot strângi, tot faci! Și totul are să se ducă pe copcă” (N. Costenco, „Severograd”). Creaţiile ideomatice, de o deosebită valoare artistică, au pierdut legătura cu realităţile concrete de altădată, însă au rămas în tezaurul limbii ca mărturii istorice.
Monumente istorice și naturale. Vestigii arheologice care probează o viață umană activă în epocile preistorice. Reminiscențe de cultură materială autohtonă cu vechime de milenii. Vetre de așezări umane existente în diferite perioade ale istoriei. Rezervația naturală „Pădurea Liceului”. Peisaje pitorești, zone de odihnă și agrement.
Autor: prof. Anatol EREMIA,
specialist în onomastică
Articol publicat în revista NATURA, nr. 377
Susține Natura.md: Devino Patron!
