Basarabia de altădată: Un târg veneţian
natura.md
Ian 26, 2023 09:25
2209
0
Ca să ajungi la Vâlcov, te îmbarci pe vaporul, care îşi ridică ancora la Galaţi. Parcurgi apa imperială a Dunării albastre şi procesiunile de sălcii se leagănă ceremonios pe amândouă ţărmurile. Lotcile pescarilor alunecă pe apa încreţită şi foşnitoare şi vântul umflă prapurile pânzei, care palpită.
De la Reni apare Basarabia, malul se ondulează la o linie de ceaţă şi se pierde în zarea fluviului. Dunărea e solemnă. Freamătul ei scade mereu şi sălcii tutelare, flexibile se reflectează în apa tulbure, pe care o strecoară cu năvodul un pescar. Kilometri de solitudine se întind pe fluviu. Dunărea e pustie, ţărmurile au încremenit și numai câte o dată întâlneşti un cargobot grecesc, care se îndreaptă spre Sulina. Orele curg molcom pe puntea vaporului. Dunărea e infinită, monotonă şi letargică.
Basarabia se distinge precisă la orizont. E Ismailul, care profilează ziduri vechi de cetate turcească și turnuri ortodoxe, verzi ca o invazie de lăcuste… Am intrat în deltă. Vaporul alunecă, dansează pe braţul Chilia, care se strecoară printre pereţii verzi de sălcii şi printre ostroave. Nori de gâşte sălbatice se formează deasupra vaporului, care fumează prin coşul oblic. Pe malul de baltă se ivesc colibe de pescari, cirezi de bivoli aduşi la imaş şi apa Dunării e prinsă în coteţe de pescuit, acoperite cu rogojină.
Vâlcov. Din turla verde şi rotundă a bisericii lipoveneşti un clopot sună lung şi metalic ora şapte seara. Crepuscul. Dunărea e incendiată. Soarele ce sinucide, prăbuşindu-se în bătrânul Istru. Sirena vaporului şuieră. Ne ciocnim de pontonul de lemn, se pune pasarela şi debarcăm. Baioneta unui grănicer înţeapă aerul. Un domn în civil îmi cere legitimaţiile. Dincolo, în faţa pontonului s-au îngrămădit lipoveni bărbaţi, copii îmbrăcaţi în cazacă şi femei cu părul legat în tulpane. Este primirea, care se face în port sosirii vesperale a vaporului. Dar o deziluzie pentru ei: sunt singurul pasager.
De la Ismail toţi călătorii ne-au abandonat. Am rămas numai ei pe puntea vaporului. Vâlcovul se scaldă în seară. Foşnetul Dunării, concertul broaştelor, bolboroseala vântului, care piaptănă sălciile, aerul de baltă, totul se întâlneşte într-o singură senzaţie. Am dormit adânc într-o odaie lipovenească cu dantele la ferestre şi cu icoana sfântului Gheorghe împungând balaurul la căpătâi. Dimineaţa am ieşit în curtea unde fierbea samovarul. Câţiva meri, câţiva salcâmi.Femeia gazdei mele îmi întinde ceaşca de ceai, după ce a aruncat în ea şi zahărul respectiv… Desert la ceai îmi serveşte ridichi.
Verusea, fata gazdei, circulă graţios prin curte. E o adolescentă, căreia tulpanul şi papucii îi dau un aspect de maturitate. Lângă șopron zac doi delfini. Sunt porci de mare, rătăciţi şi capturaţi de pescarii lipoveni. Acum a venit să mă ia echipajul. Afară, pe canalul subţire mă aşteaptă o lotcă şi doi barcagii de 15 ani, care sunt tocmiţi să mă plimbe prin Vâlcov. Patinăm prin canaluri, Vâlcovul e o Veneţie rurală, cu case de stuf şi berze pe acoperiş. Trecem pe sub podul cel mare, răsturnat ca o cobiliţă. Pe mal zac întoarse pe dos lotcile cătrănite. Canalul se lărgeşte, intrăm în Dunăre. Trecem pe lângă ponton şi pătrundem pe canalul Belgorodschi, unde se desenează cenuşii cherhanalele de lemn. Mirosul sărat al peştelui şi al mării se ridică şi ne loveşte. La pichetul de grăniceri santinela străbate caldarâmul de lemn, care răsună sub bocancii lui. Cherhanalele sunt largi, scunde şi misterioase. Lăzi de peşte stau înghesuite afară. Înăuntru, cutii cu icre se rânduie frumos în rafturi. Cherhanalele sunt palatul Vâlcovului. Acolo se împarte pescuitul, sunt certuri şi judecăţi. Parfumul de morun se înalţă tot mai stăruitor.
Vâlcovul doarme şi pare izolat, părăsit. E o insulă cu femei şi cu copii, căci bărbaţii au plecat în zori cu bărcile. Unii se vor întoarce seara, dar cei mai mulţi vor rămâne în colibele de trestii de pe ostroave. Dar Vâlcovul e o frescă infinită de aspecte şi de peisaje exotice. Le voi evoca în cadrul unui reportaj viitor, când voi continua să descriu priveliştile Basarabiei de la Dunăre.
Alexandru ROBOT, 1937
Articol publicat în Revista NATURA în nuărul 371
Susține Natura.md: Devino Patron!
