Rădiul Florilor de cândva e Floreștiul de astăzi

Pe Răut, spre Florești    

Râul Răut din satul meu de baștină Pistruieni, astăzi raionul Telenești, în care mi-am scăldat copilăria și în ale cărei ape îmi oglindeam perioada narcisiacă a vârstei inocente, mă ducea cu gândul la o localitate care doar era în închipuirea mea – Florești. Auzisem de la localnici că este după stâncile, care îngrădeau satul meu, și credeam că, înot sau, și mai visător, vâslind pe o luntre, pot ajunge să-l văd. Mai târziu, am știut că de acolo curge Răutul, iar mătasea de pe apa râului, unde se scăldau vara copiii din sat, era rezultatul deșeurilor de la câteva întreprinderi din acest orășel. Mătasea cea verde o dam la o parte ca să ne scăldăm în voie, nu ne interesa că poate fi nocivă trupurilor noastre fragede. Când ne luam la întrecere înot, credeam, în naivitatea noastră, că am putea să ajungem să cercetăm dacă anume din orașul cu numele de floare vine poluarea apei.     

O pădure de flori s-a transformat într-un oraș     

Orășelul Florești, cu vechea denumire istorică, Rădiul Florilor, adică o pădure de flori (conform dicționarului rediu (-ii) înseamnă pădurice, crâng), datează din 20 august, 1588, dată sărbătorită oficial. Se mai cunosc două variante, precum cea din 1850, consemnată de cercetătorul istoric V. Nicu, sau din perioada domniei lui Alexandru Lăpușneanul. De fapt, istoria Floreștiului este mult mai veche, iar investigațiile reputatului arheolog V. Marchevici aduc mărturii că așezarea este din paleolitic. Legenda orașului este la fel de veche, de prin sec. al XVII-lea, legată de flori, boieri și boieroaice, ce poate fi găsită în cronica cărturarului Miron Costin, acesta având în proprietate niște moșii de prin părțile locului. „Cică, ar fi trăit cândva, demult tare, aici Varvara, o doamnă foarte bogată și frumoasă care avea în proprietate pământuri întinse pe ambele maluri ale Răutului unde la porunca ei s-au sădit foarte multe flori care au și dat denumirea de Florești pe o parte a râului și de Vărvăreuca pe cealaltă” – aceasta e legenda despre toponimia orașului.   

Probabil, florile aduc locului și valori duhovnicești, pentru că primele instituții construite au fost cele creștine. În 1807, a fost înălțată Biserica Sfântului Nicolae, construită din lemn și acoperită cu stuf. Peste doi ani, este zidită altă biserică din piatră, cu numele Sf. Mitrofan de Voroneț. La 1908 se păstra un fragment de moaște ale lui Ioan de Suceava. În 1862 se deschide școala parohială cu predare în limba rusă, iar după reformele burgheze din Basarabia în 1873 sunt deschise o școală și un spital de zemstvă. Ca urmare a importanței sale pe plan local, în 1879 se înființează Poșta de Zemstvă Florești.   

În sec. al XX-lea, orașul crește și se dezvoltă tehnologic, industrial și cultural. În anul 1905 începe să funcționeze prima linie telefonică. În 1909-1913 la șantierul naval Nicolaev a fost construit podul cel mare peste Răut. Urmează ani de progres cultural când în 1918-1940 apare Școala Primară, una de 7 ani, Gimnaziul „Ion Duca” și Școala Medie Mixtă. În 1928, începe a funcționa Fabrica de fermentare a tutunului.   

Floreștiul de astăzi este o localitate urbană la nord-estul Republicii Moldova, la 131 km de Chișinău, așezat pe malul râului Răut, la intersecția căii ferate Bălți-Râbnița cu șoseaua națională Soroca-Bălți. Malurile stâncoase ale râului formează priveliști frumoase și atractive. În partea de est a orașului (partea veche) este un lac de acumulare pe Răut și un pod construit în 1913. Locurile frumoase din oraș, agreate de locuitori și turiști, sunt parcul central, malurile Răutului, clădirea Gării feroviare, Restaurantul central. Pe străzile 31 August și Ștefan cel Mare sunt amplasate centre comerciale și alte instituții importante. Floreștenii au toate edificiile culturale, economice și de sănătate la îndemână: primărie, consiliu raional, patru licee, Biblioteca „Ion Creangă”, o casă de cultură, 2 grădinițe de copii, o școală de sport, Școala de arte plastice, Școala de muzică „N. Sulac” și un centru de creație pentru tineri.    

În orășelul florilor s-au născut mai mulți oameni care au dus valorile, educate în școală și în familie, dincolo de Răutul curgător de apă limpede: actorul de teatru și film Victor Soțchi Voinicescu; frații Ciobanu – scriitorul și publicistul Vitalie Ciobanu și regretatul actor Vlad Ciobanu; Adrian Prodan, jurnalist și prezentator TV.   

După 50 de ani, spre Florești    

Orășelul Florești este în lista localităților care trebuie și merită să fie vizitate și descoperite cu ochii realității și ai maturității. Am pornit spre orășelul din nordul R. Moldova într-o zi de iarnă, cu un soare blând de decembrie. La două ore de mers cu mașina din Chișinău, 131 km străbătuți ca să vezi orașul florilor, după cum ți-l închipui din denumirea lui, stâncile, singuratice și triste în anotimp hibernal, fără flori și buruieni, sunt cartea de vizită a orășelului nordic. Urmează o călătorie la pas, scurtă, cu jurnalistul Ion Căinăreanu, floreșteanul care a ales să trăiască în localitatea care-i mai aproape de suflet și nume – Gura Căinarului. El este un prieten al NATURII, cu ani în urmă, penița lui admira frumusețile Moldovei și le aducea în paginile revistei noastre. Acum este ghidul și însoțitorul cel mai bun, pentru că știe bine orășelul și mă duce spre locurile unde natura umană demonstrează că Floreștiul este înfloritor datorită locuitorilor săi.  

Muzeul de Istorie și Etnografie Florești  

Din obiectivul călătoriei unui intelectual nu cred că poate lipsi vizita la un muzeu. Ne îndreptăm cu dl I. Căinăreanu spre Muzeul de Istorie și Etnografie, aflat în vecinătatea Casei de Cultură. Aici, patru doamne, Ina Litra, șefa Direcției Cultură, Turism, Tineret și Sport, Ana Cușnir, directoarea Muzeului de Istorie și Etnografie, muzeografa Irina Șarban și Alina Leșan, specialist principal în domeniul biblioteci, muzee și patrimoniu în cadrul direcției raionale, pregătite oricând să arate și să vorbească despre orașul lor drag, ne așteaptă să ne transmită splendorile orașului, începând cu un periplu în istoria lui. Aflăm că cele două clădiri sunt cele mai vechi din oraș, iar pereții muzeului s-au înălțat în anii 1939-1940. Înainte ca muzeul să adune peste 12 mii de exponate, clădirea a găzduit mai multe sisteme de guvernare: pretura românească, sovietul raional, comitetul executiv al sovietului raional de deputaţi ai oamenilor muncii, apoi biblioteca pentru copii.    

Muzeul a fost fondat la inițiativa profesorului de matematică, Vasile Moldovanu, un tânăr, care conducea un cerc de tineri cercetători ai ţinutului natal. Pe parcursul anilor, el şi discipolii săi adunaseră multe obiecte vechi, care trebuiau expuse. Entuziastul și insistentul Vasile Moldovanu a reușit să deschidă muzeul mult râvnit în 1979, organizând o sărbătoare solemnă, în ajunul evenimentului istoric al operaţiunii militare Iaşi-Chişinău. Astăzi, vizitatorii pot vedea în cele 7 săli, o galerie de intrare, biblioteca mică, obiecte vechi ce povestesc despre îndeletnicirile înaintașilor. Atrage atenția o scoarță confecționată în 1781. Călătoria, însoțită de doamnele Ana Cușnir și Irina Șarban, prin sălile muzeului, precum în cele de arheologie, memorie, port popular, Casa Mare, potolesc curiozitatea ce nu știai despre Florești.    

Aici au loc vernisaje sau expoziții personale. Câteva titluri expuse ar putea solicita o revenire să fie găzduite: „Tezaur pentru urmaşi”, Zilele patrimoniului cultural educativ ,,Independenţa în imagini” etc.

Astăzi director al muzeului este Ana Cușnir (interimar), ea fiind succesoarea Elidiei Murafa (1994-2023), lui Vasile Moldovanu (1979-1990), Mihai Prisăcaru (1990-1994). 

Biblioteca „Ion Creangă” Florești    

La bibliotecă am intrat inopinat și am găsit o atmosferă de lucru obișnuită – cititorii ieșeau cu cărțile subsuoară, iar bibliotecarele sfidau rutina zilnică printre rafturile de cărți. Binevoitoare și cunoscătoare a activității bibliotecii este directoarea Mariana Antoci, pe post de interimar, care ne povestește cu drag istoria acestui locaș de cult: „Biblioteca a fost fondată în 1945, la 10 mai. Cititorii sunt deserviți în Sala de lectură unde au loc diverse activități și interacțiuni cu ei. Prin intermediul serviciului de relații cu publicul sunt implementate servicii noi pentru dezvoltarea competențelor utilizatorilor. Din 2023 au fost create servicii ca educația digitală, Clubul seniorilor „Inimi tinere”, Clubul de creație a tinerilor „Fantezia”. Din 2024 vor funcționa noi servicii ca educația mediatică sau e-guvernare. Biblioteca are două filiale – Biblioteca pentru copii și Cartea românească. Fondul bibliotecii depășește 78 mii de cărți”. Cititori sunt în Florești, tineri sau seniori, iar pentru o precizare, M. Antoci ne dă numărul exact de utilizatori din registrele bibliotecii - 3 mii (cititor unic) pe an sau 5537 de intrări în biblioteca pentru copii. 

Cu un asemenea ritm și apropiere de carte, Ion Creangă, patronul spiritual al bibliotecii din Florești, ar introduce un fragment în „Amintirile” sale, preluat de la boierul cărturar, Miron Costin, proprietar de moșii din Florești: „nasc și la Moldova oameni”.   

Autor: Silvia STRĂTILĂ,     

Articol publicat în revista NATURA, nr. 383    

Susține Natura.md: Devino Patron!