Rădoaia

natura.md Sep 28, 2022 02:35 3167 0

Fântâna Rădoaiei

Sat, reşedinţă de comună în raionul Sângerei. Este situat pe o vâlcea de stânga văii Soloneţului, la nord de or. Sângerei. Sat vechi, cu menţiuni documentare din sec. XVI-XVII. Prima atestare documentară datează din anul 1561.

Coordonate geografice: 47º43΄34˝ lat. N, 28º09΄41˝ long. E.

Suprafața satului – 2,93 km². Suprafaţa totală a localității – 41 km².

Gospodării individuale – 1563 (2004), 1786 (2020).

Populaţia – 4832 loc. (1989), 5789 loc. (2004), 5878 loc. (2020).

Biserica Înălţarea Domnului (1885).

Distanţe: 12 km până la Sângerei, 22 km până la Bălţi, 120 km până la Chişinău.

Staţie de cale ferată la Bălţi.

Menţiuni documentare. Într-un suret din 13 noiembrie 1561 se spune: „Cu mila lui dumnezeu, noi Alexandru (Lăpuşneanu) voevod, domn al ţării Moldovei. Înştiinţare facem cu această a noastră carte, tuturor cine va căuta spre dânsa sau cetindu-se va auzi. Adică aceşti adevăraţi, slugile noastri… Flore şi Ilie Pohreb şi Oanţa, i-am miluit pre dănşii cu osăbită a noastră milă de la noi în pământul nostru al Moldovei, cu un loc din pustie în gura văii Dealul Vechiu despre răsărit, ca să-şi facă sat, fiindcă domnia mea am luat de la dânşii alt sat, anume Miceştii supt Redoae şi l-am dat, ca să fii ascultătoriu de Zăvădeni, ca să fie şi de la noi uric cu tot venitul şi fiilor lor şi nepoţilor, strănepoţilor şi la tot neamul lor, cine să va alege mai de-aproape, neclintit nici odinioară, nici în veci”.

Alte mențiuni documentare vechi: 1763 mai 3. Grigore Ioan Calimah, domnul Moldovei, întăreşte mânăstirii Sf. Sava de a stăpâni moşiile Hecine, Rădoaie, Hlinceni ş.a. din ţinutul Soroca ca „să le dijmuiască”. 1817. Câşla Rădoaie, conform catagrafiei din acest an, făcea parte din ocolul „de peste Răut”, ţinutul Soroca. Era situată pe moşia vornicului Constantin Paladi. Erau aici doar 29 de gospodari (capi de familie), 100 fălci de fănaţ, 100 fălci loc de arat, 100 fălci de imaş, 150 fălci de pădure. 1812. Este amintit Paladi Constantin, vornic, moşier la Rădoaia şi Ţipleşti, nobil în 1818-1821. 1824. Satul, cu 37 de familii, făcea parte din ţinutul Iaşi. 1850. Starov Simion Nichita, ctitor al bisericii din Floreşti (1853), este arătat ca moşier la Cucuieţi, Mărculeşti, Varvarovca şi Rădoaia. 1855. Slobozia Rădoaia făcea parte din judeţul Iaşi, avea 605 locuitori.

Informații documentare de mai târziu: 1859. Localitatea avea 87 de gospodării, 656 de locuitori (362 bărbaţi şi 244 femei), o biserică ortodoxă. Făcea parte din plasa Slobozia-Bălţi, jud. Iaşi. 1867. Rădoaia aparţinea moşieresei Starova, care deţinea 2.069 desetine de pământ, dintre care 1.770 stânjeni pătraţi de pământ arabil. 1870. Sat economic îndestulat. Avea 143 case, 707 locuitori (357 bărbaţi şi 350 femei), 60 cai, 860 vite cornute mari, 1045 oi şi capre. 1891. În sat a fost deschisă şcoala ministerială de o clasă, cu un învăţător şi 34 elevi. 1898. O parte de moşie aparţinea moştenitorilor proprietăresei Starov. Aceştia deţineau 599 desetine de pământ. Ţăranii posedau 1197 desetine. 1904. Sat mare în judeţul Bălţi, aşezat pe valea Soloneţului, la hotarul dintre judeţele Bălţi şi Soroca. Făcea parte din volostea Slobozia-Bălţi. Avea 198 case, cu o populaţie de 1200 suflete, 414 vite mari și 390 de oi. Ţăranii posedau 1197 des. de pământ. Proprietarul, moştenitor al familiei Starova, stăpânea 599 des. de pământ. 1922. Funcţiona Biserica Înălţarea Domnului, zidită în 1885 din piatră. Satul avea 411 gospodari înstăriți. Preot paroh – Gheorghe Dimitriu, de 37 de ani, absolvent al Seminarului Teologic din Chișinău. Cântăreţ – Teodor Onofraş, de 23 de ani. 1923. Clădiri locuite – 408, menage – 423, locuitori – 1417 (685 bărbaţi şi 732 femei), cooperativă de consum, cooperativă agricolă, şcoală primară mixtă, biserică ortodoxă, poştă rurală, primărie. 1930. Populaţia statornică – 2010 locuitori, gospodării – 468. 1941. Clădiri – 625, locuitori – 2542.

Ar putea fi o imagine cu cer şi drum

Obiective edilitare, economice, sociale și culturale. Pe parcursul anilor, aici au activat 20 de agenți economici, întreprinderi şi gospodării agricole: SRL „Rădoianca”, SRL ,,Florplus-Agro”, SRL ,,Agro-Pomiplus”, CAP „Colina Agrară” ş.a. Satul avea spital, policlinică, farmacie, grădiniţă de copii, casă de cultură, bibliotecă, oficiu de telecomunicații, magazine, stadion. De menționat sunt și alte instituții și organizații: Liceul teoretic „Ion Creangă”, Muzeul etnografic și de isorie, Centrul de caritate pentru bătrâni „Concordia”, Tabăra de odihnă pentru copii „Generaţia nouă”.

Personalităţi:

Ștefan Pirogan (1898-1944), om politic și de stat. Între anii 1923-1934 a fost de trei ori primar al municipiului Bălți. A participat la Primul Război Mondial și a luat parte la evenimentele Unirii din 1918. A fost membru al Partidului Național Țărănesc. La 13 iunie 1941, după ocuparea Basarabiei de URSS, Ștefan Pirogan a fost arestat de către sovietici și întemnițat într-un lagăr din Munții Ural, unde a decedat în 1944 la vârstă de 52 de ani.

Vadim Pirogan (1921- 2007), fiul lui Ștefan Pirogan, scriitor, publicist. Deținut politic, a stat închis timp de 5 ani în lagărul Taișet-Bratsk din Siberia. În 1946 se întoarce la Bălți, se înscrie la Institutul Pedagogic din Bălți, dar, urmărit din nou de NKVD, părăsește Basarabia, stabilindu-se la Lvov, unde lucrează 20 de ani ca șofer. În 1958 este reabilitat în drepturi. Termină Politehnica în 1968 și lucrează în parcul de autobuze din Lvov ca inginer mecanic, apoi inginer principal. În 1989 se întoarce în Basarabia, la Chișinău, luând parte la mișcarea de eliberare națională. În 1993 își editează trilogia "Cu gândul la tine, Basarabia mea", în care descrie tragedia românilor din Basarabia sub ocupația sovietică. În 2002 înființează la Chișinău „Muzeul Memoriei Neamului", cu materiale despre tragedia românilor din Basarabia. A fost fondatorul și președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici și a Veteranilor Armatei Române din Republica Moldova. A deținut funcția de vicepreședintele a Asociației Pro Basarabia și Bucovina.

Originari din Rădoaia sunt Veaceslav Pânzaru (1930), doctor în drept, conferenţiar universitar, autor de lucrări ştiinţifice (monografii, cursuri universitare), Leonid Onofraş (n. 1931), cercetător ştiinţific, doctor în biologie, autor de studii ştiinţifice, distins cu Medalia Meritul Civic (1999) şi Medalia Dimitrie Cantemir (2006).