„Mass-media este o mare putere, dar nu știm să ne-o asumăm…”

– Doamnă Valentina Ursu, știu că toată viața v-ați dedicat-o ziaristicii și toți acei care vă cunosc, vă ascultă sau vă citesc, inclusiv colegii de breaslă, vă consideră un exemplu de ziarist care respectă cu strictețe deontologia profesională. De fapt, ce înseamnă pentru Dumneavoastră profesia de ziarist și ce vă face să-i fiți dedicată în întregime?

– Jurnalismul e mai mult decât o profesie, este o vocație. Nu are doar opt ore de muncă, jurnalistul e mereu conectat la realitate, la starea de a afla lucruri, de a face legături, de a descoperi oameni noi pentru interviurile sau emisiunile sale. Un jurnalist învață tot timpul, din orice, învață să se promoveze, să se reinventeze, să se adapteze la piața în continuă schimbare.

Spuneam că jurnalismul e o profesie vocațională și asta pot să o repet cu fermitate după cei 30 de ani munciți în acest domeniu. Pentru mine, Radioul înseamnă totul! În Radio am cunoscut oameni foarte importanți și în Radio am învățat că trebuie să te măsori cu centimetrul înainte să vorbești.

Valentina Ursu. Fotografie din arhiva personală

– La propunerea UNESCO, în anul 1993, Adunarea Generală a ONU a declarat ziua de 3 mai Ziua Mondială a Libertăţii Presei. S-a încetățenit la noi această sărbătoare? În general, există în Republica Moldova o fraternitate profesională pe care ziariștii să o manifeste plenar în cadrul zilelor în care sărbătorim libertatea presei?

– Deși mass-media din R. Moldova este diversă, breasla rămâne extrem de polarizată, fiind influențată excesiv de politicieni și oligarhi. Centrul pentru Jurnalism Independent a încercat și îi reușește, în mare măsură, să încetățenească această sărbătoare. Doar că breasla noastră este bântuită de conformism.

În lipsa unei organizații (pe timpuri, era Uniunea Jurnaliștilor), lucrurile au luat-o razna. Mai mulți colegi au bătut alarma că în condițiile în care o bună parte din mass-media este scindată pe criterii politice, în funcție de culoarea politică a mogulilor, și participă activ în războaiele mediatice ale acestora, nu putem vorbi despre apariția solidarității de breaslă. Clasa politică a favorizat menținerea în presă a unor lumi paralele, unele constituite din media afiliate politic și care reflectă realitățile anume așa cum le văd patronii lor politici. De cealaltă parte, este puțină presă independentă care încearcă să reflecte realitatea într-un mod cât mai echidistant și imparțial posibil. Balanța înclină însă în favoarea presei afiliate, întrucât cele mai importante posturi TV sunt stăpânite de politicieni, direct sau prin interpuși.

De aici și această lipsă a solidarității profesionale, inclusiv în cadrul zilelor în care sărbătorim libertatea presei. Sper să trăiesc acele zile în care jurnaliștii, indiferent de instituția unde activează, să fie solidari atunci când le sunt încălcate drepturile, mai ales atunci când e vorba despre o problemă comună.

Valentina Ursu. Fotografie din arhiva personală

– După obținerea Independenței, o bună parte dintre ziariștii din Republica Moldova au stat pe baricade, au ieșit pe străzi la demonstrații, colective întregi de presă au făcut greva foamei, mulți colegi de-ai noștri au fost amenințați, intimidați sau chiar concediați din cauză că și-au făcut  instit
datoria și au promovat adevărul. Prin acțiunile lor, acești ziariști doreau să obțină libertatea de exprimare, să creeze o presă liberă. Azi, generațiile tinere de ziariști nu mai dau dovadă de asemenea entuziasm, deși societatea noastră este în criză mare de presă liberă. De ce, oare, a dispărut entuziasmul manifestat de generația noastră de ziariști?

– În primul rând, nici presa din zilele noastre nu mai este cea care era odinioară. Țin minte că era o obligație să ne conducem după Codul deontologic al jurnalistului. Etica, obiectivitatea și imparțialitatea ar trebui să stea la baza unui jurnalism corect și echidistant. Totuși, cu părere de rău, astăzi nu se mai ține cont, în mare parte, de aceste criterii.

După cum am remarcat mai sus, mass-media a pierdut teren din încrederea oferită de cetățeni, tocmai pentru că au apărut jurnaliști sau posturi TV/radio afiliate unui sau altui partid politic. De aceea, entuziasmul ziariștilor de astăzi a scăzut din intensitate și nici profesia nu mai este respectată sau apreciată la justa-i valoare, cu toate pericolele și provocările ce le implică; nici jurnaliștii nu mai sunt atât de mulți dedicați profesiei.

În același timp, atestăm și un pericol global la adresa jurnaliștilor care își fac onest meseria, iar aici, evident, ar putea fi o cauză a pierderii entuziasmului de a te înrola în această armată a jurnaliștilor.

Valentina Ursu. Fotografie din arhiva personală

– Cunoaștem că societățile democratice depind, în special, de o presă liberă, obiectivă și responsabilă. Din păcate, presa noastră a degradat împreună cu întreaga societate. Puțini sunt ziariștii care au rămas pe baricadele presei libere, ceilalți și-au călcat pe propria moralitate, devenind un soi de lichele ale unor grupări politice criminale. Vedem cum aceștia au făcut pactcu diavolul și promovează fără nicio mustrare de conștiință bădărănismul politic antinațional și criminal. Ce i-o fi motivând pe ei să activeze astfel încât pătează demnitatea profesiei de jurnalist?

– Ai punctat bine că societățile democratice depind de o presă liberă, obiectivă și responsabilă. Anul trecut, pe platforma „Reporteri fără frontiere” în clasamentul țărilor în ceea ce privește respectarea libertății presei, din cele 180 de țări incluse în top, Republica Moldova se afla pe locul 91, cu o poziție mai jos față de Peru și cu o poziție mai bună față de Macedonia de Nord. Ce să mai comentez? Nu cred că în cei 30 de ani de la proclamarea Independenței a existat vreo guvernare care să se fi preocupat de consolidarea durabilă a presei libere, ca element vital pentru un stat ca Republica Moldova cu o democrație în devenire.

S-a observat că jurnalismul nostru a început să degradeze constant. Internetul rămâne, pe moment, un spațiu al libertății care trebuie păstrat neapărat.

– Dacă, pe parcursul a 30 ani de la obținerea Independenței, toți jurnaliștii ar fi manifestat o fraternitate profesională, respectând etica jurnalistică și promovând adevărul, cred că astăzi am fi avut o cu totul altă clasă politică și o cu totul altă societate. Regretabil e că și breasla noastră a avut mereu un fel de diacovi, moțpani, voronini, plahotniuci, dodono-șori, taubere, bătrânci sau furculițe de presă. Iată, se apropie campania electorală pentru alegerile parlamentare anticipate și o să vedeți cum ei vor ieși, fără rușine, la rampa holdingurilor mediatice ale lui Plahotniuc, Dodon sau Șor, tulburând societatea și mințind lumea, precum stăpânii lor. În timpuri de cotitură pentru soarta republicii, ce ar trebui să facem pentru a-i readuce pe aceștia în albia corectitudinii profesionale?

– Poate o să par pesimistă, dar corectitudinea depinde, întâi de toate, de cât de jurnalist se consideră fiecare în parte. Apoi, de Consiliul Audiovizualului depinde ca, din punct de vedere legal, moral și etic, jurnaliștii să-și execute profesia corect.

Și, nu în ultimul rând, e și de datoria cetățenilor să se informeze pe cont propriu, ca mai apoi să înțeleagă ce informație le este distribuită de către cei care slujesc anumitor regimuri. Ca o concluzie: e nevoie și de popor, și de aplicarea legii, dar și de voința jurnaliștilor pentru ca aceștia să revină în albia corectitudinii profesionale, și nu doar la alegeri, dar pentru totdeauna.

Valentina Ursu. Fotografie din arhiva personală

– În același context, nu pot să nu vă întreb despre rolul Televiziunii publice Moldova 1, care este plătită din banii contribuabililor și este unul dintre cei mai importanți formatori de opinie însocietatea noastră. Ați lucrat acolo. În 2004, ați participat alături de colegii jurnaliști la greve pentru a apăra libertatea de exprimare la acest post de televiziune. Au trecut anii, dar la TV Moldova 1 – s-a văzut și în ultimul timp – confrații noștri jurnaliști continuă să facă sluj unor grupări politice. Sincer, mi-e jale de ei. Cum și cine ar putea schimba lucrurile acolo? Nu credeți că, în general, e necesară o strategie de reformare a sistemului mass-media din Republica Moldova?

– În 2004 am protestat în Dealul Schinoasei. Compania „Teleradio-Moldova” trecea printr-un proces confuz și dificil de transformare, dintr-o instituţie de stat, în una publică a audiovizualului. Acel proces a început ca urmare a protestelor din 2002, când circa 400 de angajaţi ai Companiei,
s-au reunit într-un Comitet de grevă împotriva cenzurii instaurate la Televiziunea și Radioul  naţionale.

În urma acelor proteste, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat două rezoluții cu privire la funcţionarea instituţiilor democratice în Republica Moldova, prin care cerea să fie schimbat statutul Companiei de stat „Teleradio-Moldova” în organism public independent. Procedura aleasă de PCRM, de guvernanţii de atunci, nu a fost cea de reorganizare a Companiei de Stat în una publică, ci de lichidare a acesteia și înfiinţarea Companiei publice cu desfășurarea unui concurs pentru ocuparea posturilor vacante la Compania publică.

Tocmai modalitatea de re-selectare a personalului a stârnit valul de proteste în rândul jurnaliștilor. Noi am calificat procesul de reangajare ca fiind unul ilegal, abuziv, cu scop de „epurare a jurnaliștilor neloiali acelei guvernări comuniste”. A fost un proces de transformare plin de asperităţi. De atunci, au trecut 17 ani, dar consumatorul de informaţie mai așteaptă și astăzi ca această instituţie să devină cu adevărat una publică.

Lucrurile pot fi schimbate, în primul rând, de colegii de acolo, de contribuabili, de societatea civilă, dar, nu în ultimul rând, de aleșii poporului din Parlament.

Valentina Ursu. Fotografie din arhiva personală

– Online-ul și rețelele de socializare au diminuat din însemnătatea mass-media. Deocamdată, doar televiziunile pot să-și realizeze plenar rolul lor de informator și de formator, dar presa scrisă a ajuns într-o stare deplorabilă, asta - nu numai din cauza că lumea citește mai puțin, ci și din cauza prețurilor mari la hârtie, tipografie și, mai ales, la difuzare. Cum ar putea fi salvată presa scrisă, dar și jurnaliștii care o practică?

– Eu am un crez: nici presa scrisă și nici radio nu vor dispărea. Nu au dispărut până acum, nu se va întâmpla nici în viitorul apropiat. Probabil, se va produce o readaptare la era digitală, dar nu cred că vom renunța vreodată la presa tradițională. Sunt mulți oameni care ascultă radioul și citesc ziare.

Chiar dacă presa scrisă este mai puțin solicitată de consumatorii de media - nu doar în R. Moldova, aceasta fiind o tendință generală, apărută odată cu dezvoltarea portalurilor online și a televiziunii digitale -, ziarele bune mai sunt la mare căutare.Pentru a fi salvată presa scrisă, patronii acestor instituții media nu ar trebui sub nicio formă să dea acces gratuit publicului la ziarele sau revistele pe care le fac.

– Lucrați de mai mulți ani la postul de radio Europa Liberă Moldova. Ascultătorii, dar și cititorii sunt surprinși de capacitatea Dumneavoastră de muncă: realizați o mulțime de interviuri, mergeți foarte des prin satele Moldovei, unde discutați cu oamenii simpli, apoi susțineți și rubrica „Jurnal săptămânal” la care aveți ca invitați personalități din diferite domenii. Probabil, cunoașteți bine actuala atitudine a populației față de jurnaliști. Este ea ca și cea față de politicieni, polițiști sau judecători?

– Misiunea Europei Libere este să promovăm valori și instituții democratice, să susținem drepturile omului și să oferim audienței noastre ceea de de multe ori nu poate obține din alte surse: știri necenzurate, analize, dezbateri serioase și echilibrate. Ne străduim să atingem cele mai înalte standarde ale jurnalismului obiectiv, relatând fapte, neintimidați de presiuni sau de încercarea de a fi influențați.

Mă bucur că avem un judecător bun - consumatorul de informații, un atent observator al evoluţiilor din peisajul media al ţării. El ne caută, pentru că informația este prezentată în așa fel încât poate contribui la înțelegerea evenimentelor și a subiectelor, în mod clar, fără distorsiuni și nepărtinitor. E adevărat că fac multe interviuri, merg foarte des prin satele Moldovei, unde discut cu omul de la firul ierbii. Probabil, am ajuns în majoritatea satelor moldovenești. Dacă vocea mea este respectată, este pentru că am gândit întotdeauna ca un om liber. Totodată, le-am admirat și m-am inspirat de la cele peste 2000 de persoane care au scris la „Jurnalul săptămânal”, protagoniști din diferite domenii.

Valentina Ursu. Fotografie din arhiva personală

– Doamnă Ursu, după foarte multe tulburări politice în societatea noastră, se pare că Maia Sandu, Președintele republicii, reușește să declanșeze campania pentru alegerile parlamentare anticipate. Ce puteți să le spuneți confraților jurnaliști pentru a-i convinge să respecte etica profesională în această campanie, care este de foarte mare însemnătate nu numai pentrusoarta noastră, dar și pentru spațiul geopolitic în care trăim?

– În analiza „Națiunilor în tranziție”, Republica Moldova este plasată pe locul 20 în clasamentul a 29 de state din fostul spațiu sovietic, Europa Centrală și de Est. Este în continuare o țară cu „regim hibrid” și probleme cronice sau acutizate de democrație. Iar potrivit Indicelui Mondial al Libertății Presei, alcătuit de Organizația Internațională „Reporterii fără Frontiere”, R. Moldova se află pe locul 89 din 180 de țări. Presa moldoveană este „diversă, dar extrem de polarizată” și marcată de o „influență excesivă din partea oligarhilor”, cu jurnaliști „intimidați și hărțuiți frecvent de politicieni și autorități”, cu un acces precar la informația de interes public, „lipsa independenței editoriale și a jurnalismului de calitate” fiind „provocări majore”, se mai spune în Indicele Mondial al Libertății Presei 2021.

În aceste timpuri deloc ușoare, mai mult ca oricând, știrile false, dezinformarea și manipularea atentează la baza unei societăți libere și sigure. Sper mult ca una din instituțiile statului, Președinția Republicii Moldova, să genereze informație obiectivă, precum și alte entități statale, pentru că toate sunt plătite din banii publici.

Cred că e mare nevoie să ne facem bine meseria. Codul deontologic al jurnalistului, care este un fel de „Biblie” pentru noi, trebuie să-l respectăm cu strictețe. Mass-media este o mare putere, dar nu suntem conștienţi de ea și nu știm să ne-o asumăm. Uneori suntem tentaţi să facem din ea o glorie personală. În clipa în care libertatea presei va fi înţeleasă ca o noţiune, și nu ca un dar venit de undeva, toată lumea va ști că presa este, într-adevăr, o putere. În acest sens, dragi colegi din breaslă, la alegerile parlamentare din 11 iulie putem ajuta politicienii să concureze democratic, să câștige corect și transparent.

Gheorghe BUDEANU

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 351

Susține Natura.md: Devino Patron!