„E nevoie de cultivarea unei atitudini pozitive, de respect față de învățător…”

Invitatul de onoare al acestei luni este Igor ŞAROV, ex-ministru al educaţiei, culturii şi cercetării.

„E nevoie de cultivarea unei atitudini pozitive, de respect față de învățător…”

- Domnule Igor Șarov, acum câteva zile încă vă mai aflați în funcția de ministru al educației, culturii și cercetării. Viața politică la Chișinău e imprevizibilă și iată că nu mai sunteți în Guvernul Chicu. Totuși, în perioada cât v-ați aflat în funcția respectivă ați demonstrat cum ar trebui să fie un ministru – demn de integritatea sa morală, intelectuală și profesională, responsabil de domeniul care i s-a încredințat. Mai mult, v-ați străduit să salvați sistemul învățământului de năpasta care a dat peste noi - pandemia COVID-19. Ce s-a dărâmat și ce s-a construit, trecând învățământul prin această vâltoare pandemică?

- Dar n-a fost cazul să dărâmăm, mai degrabă am întărit și am construit în continuare! Sigur, este necesar în continuare să consolidăm forțele din partea tuturor structurilor pentru menținerea rezistenței sistemului educațional prin respectarea principiilor de bază ale redeschiderii instituțiilor de învățământ care vizează: asigurarea unui spațiu educațional și a unui mediu protejat; dezvoltarea unei culturi a încrederii, care înseamnă respectarea disciplinei, a atitudinilor etice și de respect față de profesori, elevi și părinți; informarea lor corectă și continuă. Doar împreună vom menține rezistența sistemului educațional, iar pentru aceasta trebuie să mobilizăm și să responsabilizăm la nivel național întreaga comunitate educațională. Din aceste considerente, echipa Ministerului Educației, Culturii și Cercetării a aprobat „Reglementările speciale privind organizarea anului de studii 2020-2021, în contextul epidemiologic de COVID-19, pentru instituțiile de învățământ primar, gimnazial, liceal și extrașcolar”. Am făcut-o în parteneriat cu Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, care a elaborat „Instrucțiunea privind măsurile de protecție care trebuie aplicate pentru organizarea activității instituțiilor de învățământ primar, gimnazial și liceal în contextul COVID-19”.

Întotdeauna provocările te fac mai puternic. Pentru noi ele au fost un real prilej de a progresa pe linia modernizării, iar eu sunt adeptul modernizării inteligente. Asta am făcut: am construit împreună rezistența la crize, ca să repunem educația pe soclul demnității. 

 

- În afară de regimul de carantină, care sunt cele mai grave probleme ale actualului sistem de învățământ și cum ele pot fi rezolvate?

- Încă de la începutul mandatului meu de ministru, care a coincis cu închiderea școlilor din cauza pandemiei, am insistat în repetate rânduri că sănătatea noastră este acum prioritară și instituția de învățământ trebuie să asigure, în primul rând, acest deziderat. Doar vigilența și respectarea strictă a normelor de sănătate de către toți elevii, studenții, familiile și personalul educației, vor asigura protecția tuturor. Din această perspectivă, metodele de organizare a începutului anului școlar nu au fost asemănătoare celor din condiții normale de sănătate. Situația pandemică are un impact fără precedent asupra tuturor nivelurilor de educație și învățare nu numai la noi, dar și în întreaga lume, care a afectat nivelurile de învățământ preșcolar, primar, gimnazial și liceal,  profesional tehnic și universitar. Pentru mulți elevi anul școlar a început cu perioada de recuperare la începutul lunii septembrie 2020, ceea ce înseamnă că unele conținuturi de învățare, planificate anterior, au fost realizate. 

Prioritățile pe care le-am stabilit au fost următoarele: 
– protejarea sănătății copiilor, elevilor, studenților, a cadrelor didactice și a personalului instituțiilor de învățământ;
– dezvoltarea spiritului de comunicare și informare din surse sigure în rândul elevilor, studenților, al cadrelor didactice, cât și al părinților;
– dezvoltarea educației digitale, ca o premisă pentru o școală modernă și sincronă cu cerințele timpurilor;
– includerea deplină a tuturor copiilor cu nevoi educaționale speciale.

Evident, învăţarea la distanță prin intermediul internetului, televiziunii, radioului și altor tehnologii a reușit doar parţial să înlocuiască învățarea ce are loc în mediul școlar. Învățarea online a devenit un adevărat „colac de salvare” pentru învățământ, întrucât instituțiile tind să minimizeze posibilitatea transmiterii comunitare a virusului. O problemă adevărată o constituie lipsa accesului la tehnologii sau a conexiunii bune la internet, care reprezintă un obstacol în calea procesului de învățare continuă, în special - pentru elevii din familii defavorizate. Putem presupune în mod rezonabil că învățământul online pe o scară atât de largă reprezintă un substitut imperfect al învățământului față în față, având consecințe asupra diferitor grupuri de elevi. Învăţământul la distanță nu necesită doar acces la echipament adecvat pentru tehnologii informaţionale (IT) și conexiune la internet, disponibilitatea cărților și a altor materiale de învățare adaptate, dar și acces la dispozitive de asistență sau curricula adaptate pentru a permite participarea elevilor cu cerințe speciale și a face față necesităţilor lor de învățare. 

Întrucât multe țări se află într-o asemenea situație, se întreprind eforturi de soluționare a efectelor negative ale COVID-19, reprezentând o oportunitate de a învăța unii de la alții. Datorită guvernelor țărilor donatoare, agențiilor de dezvoltare, organizațiilor filantropice, părţilor interesate locale, putem dispune de șansa să transformăm această criză într-o oportunitate. Cu toate că am fost luați prin surprindere și eram nepregătiți pentru transformarea de peste noapte a sistemului educațional, am fost ajutați de partenerii externi. Ei au acționat rapid pentru a aborda
problema, fapt pentru care le mulțumim enorm. Sprijiniți de partenerii de dezvoltare, a fost elaborat un plan de răspuns la COVID-19, metodologii și regulamente pentru învățământul la distanță. MECC a lansat programe de instruire a profesorilor în domeniul învățământului la distanță, educației parentale pozitive, dar și tutoriale în format video și televizat pentru pregătirea de examenele naţionale.  

Am mai elaborat și „Instrucțiunea privind organizarea asistenței psihologice copiilor/elevilor, părinților și cadrelor didactice pe perioada suspendării procesului educațional”, ghiduri metodologice cu privire la modul sănătos de viață în perioada carantinei și, ulterior, am lansat un program de asistență psihologică pentru tineri, părinți, profesori și psihopedagogi. Ca să facem față lipsei echipamentului IT necesar și conectivității la internet, MECC a distribuit pachete educaționale pentru copiii cu dizabilități și pentru cei care nu au acces la tehnologii și materiale informaționale online disponibile gratuit pentru învățarea la distanță și educație parentală pozitivă pe durata pandemiei și a perioadei de redresare. 

Curentul.md | Igor Șarov: Rămân, în continuare colegul Dvs., care-și va  pune întreaga pricepere profesională la propășirea sistemului educațional

- O să vă întreb franc: cunoașteți ce se întâmplă în școlile rurale? Ce se întreprinde din partea guvernanților pentru a repune școala în fruntea satului, pentru a educa respectul față de învățător, astfel ca orice părinte să-și scoată pălăria atunci când îl întâlnește pe ulițele satului pe dascălul copilului său?

- Aveți perfectă dreptate, copiii din mediul rural - unde accesul la internet și, în special, accesul la conexiunea pe bandă largă este mai limitat decât în mediul urban - reprezintă un alt grup vulnerabil. Familiile cu copii de la sate sunt mai afectate decât cele din mediul urban, deoarece au mai puține venituri disponibile pentru acces la dispozitive IT multiple. Aceasta ar însemna că copiii lor nu vor putea să urmărească lecțiile simultan, să își facă temele sau să interacționeze în mod regulat cu profesorii lor. E ceva relevant mai ales pentru copiii din comunitatea de romi. În R. Moldova ei deja sunt mult mai predispuși abandonului școlar. Lipsa unui echipament adecvat, cum ar fi calculatorul sau accesul la internet, gradul ridicat de analfabetism al părinților lor creează obstacole în plus în calea beneficierii de învățământul la distanță. Anume din aceste considerente am contribuit la dotarea instituțiilor de învățământ cu echipamente IT.

Dacă ne referim la prestigiul pedagogilor în societatea actuală, aș menționa că putem să-l consolidăm doar prin schimbarea atitudinii față de acesta, prin majorarea salariilor și prin crearea unor mecanisme de atragere a studenților la specialitățile de profil. Totodată, trebuie să dezvoltăm cadrul normativ care ar facilita inserarea în câmpul muncii a absolvenților din domeniu, inclusiv prin oferirea unui pachet social atractiv și garantarea unui mod de viață decent.

Cadrul didactic trebuie să fie un model în fața discipolilor săi, a părinților, în fața întregii comunități. În acest sens, un rol major îi revine factorului educațional-familial. Fiecare părinte își învaţă copilul în funcţie de principiile pe care le consideră importante în societate și în viaţa de zi cu zi. E nevoie de cultivarea unei atitudini pozitive, de respect, față de Măria Sa Dascălul, față de învățător, care se dedică, pune suflet în formarea personalității tinerei generații. Îmi exprim respectul pentru acei părinţi care știu să gestioneze relaţia cu cadrul didactic. Anume din aceste considerente MECC a inițiat Campania „Pledoarie pentru Pedagogie”, în scopul promovării și menținerii prestigiului cadrelor didactice în societatea contemporană. 


- Sunteți un bun și cunoscut specialist în istorie. Considerați că în instituțiile preuniversitare și universitare este predată istoria adevărată a neamului nostru?

- Cu certitudine, astăzi trăim într-o lume interdependentă, interconectată.  Se resimte o accelerare, nemaiîntâlnită în istorie, a derulării în timp și în spaţiu a fenomenelor social-economice, tehnico-știinţifice și culturale. Transformările social-economice petrecute în lume au adâncit implicaţii pe planul adaptării oamenilor la ele. Acestora li s-a adăugat ceea ce numim revoluţia social-istorică, tehnico-știinţifică, cu consecinţe benefice pentru înnoirea, într-un ritm rapid, a volumului de cunoștinţe de care dispune omenirea, a circulaţiei și utilizării informaţiilor. Până nu demult, valorificarea istorică prin educație se realiza în familie, în comunitate, atunci când acestea își cunoșteau și își prețuiau valorile. Era o transmitere vie și firească, dincolo de orice scenariu educațional. În fața uneia dintre cele mai grave probleme cu care țara noastră se confruntă în ultimele decenii – distrugerea unor valori naționale - avem nevoie de acțiuni reparatorii consistente prin instituirea valorilor istorice în Curriculumul școlar, în manuale, materiale didactice, crestomații la toate treptele învățământului din R. Moldova. 


- Printre preocupările profesionale ale Dumneavoastră, ca istoric, se numără politicile imperiale în spațiul românesc, dar și studierea regimului totalitar, a represiunilor comuniste în Basarabia. Oare intelectualitatea moldovenească a muncit suficient pe acest segment, dacă o bună parte a societății se lasă în captivitatea unor promotori ai ideologiilor imperiale și comuniste?

- Schimbările de regim politic pe care le-a cunoscut Basarabia în secolul XX aveau de fiecare dată repercusiuni directe asupra evoluţiei istoriografiei. Istoricii basarabeni care au activat în perioada sovietică, din convingere sau din obligaţie, au adoptat ca metodologie de cercetare materialismul marxist, dar în același timp au elaborat lucrări cu un impact decisiv asupra  istoriografiei. Tendinţa unor istorici de a „legitima știinţific puterea”, ceea ce ţine de interese extra-profesioniste, a fost o particularitate caracteristică a istoriografiei sovietice și istoriografiilor din statele intrate în sfera de influenţă a URSS după cel de-al Doilea Război Mondial. Spre deosebire de celelalte republici ale Uniunii Sovietice, Moldova a fost singura în care majoritatea populaţiei
era legată cultural de un stat naţional de dincolo de graniţă.

Perioada de după proclamarea Independenţei R. Moldova a fost perioada unui termidor în istoriografia locală, care avea menirea de a grăbi agonia URSS și de a compromite mitul poporului sovietic și alte mituri create artificial pe parcursul perioadei comuniste. Absenţa literaturii istorice știinţifice de specialitate și a celei didactice îngreuna soluţionarea problemelor propuse. Noua conducere a republicii a favorizat apariţia unei literaturi istorice orientate spre afirmarea identităţii românești. Schimbările în abordarea trecutului istoric urmau să legitimeze noua putere și să mobilizeze societatea. În scrierea noii istorii, care nu putea fi numai opera istoricilor, s-au angajat scriitori, jurnaliști, oameni de cultură, politicieni, publicând studii și lucrări în care frontierele între discursul istoric și memoria trecutului păreau să nu mai existe. Un rol important în trasarea direcţiilor principale ale dezvoltării istoriografiei basarabene după 1991 i-a revenit lui Alexandru Moșanu, primul președinte al Parlamentului Republicii Moldova.

Problemele de renaștere națională au devenit principala sarcină a istoricilor, fapt care influențează cercetarea istorică. Însă politicile imperiale au constituit altă pistă de cercetare, fiind analizate în alte câteva contribuții, care au vizat natura raporturilor dintre Centru și Periferie în Basarabia. Un loc aparte în știința contemporană îl ocupă problema studierii totalitarismului, impulsionată în mod special de activitatea Comisiei pentru studierea și aprecierea regimului totalitar comunist. Alte direcții - demografia socială și istorică, demografia rurală și istoria populației, istoria familiei, evoluția relațiilor de familie, tendințele de dezvoltare istorică a familiei, aspecte ale vieții de familie etc. Lupta pentru independența statală a generat naționalizarea științei și a schimbat accentele istorice, în special - în domeniul istoriei politice. În majoritatea cazurilor, fluxul de publicații istorice era consacrat temelor etnicității și istoriei naționale. Dar, în opinia mea, nu trebuie de uitat că istoriografia națională este parte a științei mondiale. Istoria țării nu se limitează doar la granițele geografice și hotare. Este imposibil de a studia istoria Moldovei în afara spațiului general românesc.

Ministrul Educației: copii sunt în siguranță în școli și grădinițe –  NordNews

 

- Pe când erați ministru ați sesizat lipsa unei educații ecologice pertinente în școală? Ce se mai poate de făcut în școlile noastre pentru a educa dragostea față de tot ce mișcă, zboară, curge, înverzește și înflorește pe acest meleag numit de străbunii noștri gură de rai?

- Sunt de acord cu ideea că a iubi patria înseamnă a iubi natura și a o proteja. Mesajul educativ trebuie transmis conștient în atitudinile elevilor și ale studenților noștri. Or, modelele noastre, ale adulților, pot cu adevărat educa generațiile aflate în grija noastră. Totul pornește de la noi. Dacă un educator, profesor explică doar pe bază de imagini ceea ce se întâmplă în natură, face pe jumătate actul educativ. Sunt necesare acțiuni ecologice concrete, proiecte educaționale care să-i mobilizeze pe toți actanții procesului educațional în păstrarea și dezvoltarea patrimoniului natural. Sunt necesare programe naționale educative care să fie mai insistente, investiții ale partenerilor educaționali în promovarea ideilor date. Vorbim despre o alfabetizare ecologică a cetățenilor, în primul rând - a generației în creștere. Situația ecologică actuală în lume a devenit catastrofală. Sigur că și ministerul pe care l-am condus o perioadă foarte scurtă trebuie să acorde mai multă atenție educației ecologice în școli. Astăzi, mai mult ca oricând, este necesar ca fiecare tânăr cetățean al țării, indiferent de specialitate, să cunoască realitățile ecologice și să țină seama de acestea în activitatea sa, întrucât R. Moldova este obligată să-și păstreze bogăția naturală și s-o dedice întregului nostru popor.

- Vă mulțumim, domnule ministru!

Gheorghe BUDEANU

Articol publicat în Revista NATUR în numărul 345