28 IUNIE

Despre ziua de 28 iunie 1940 au curs râuri de minciună în Basarabia şi în spaţiul sovietic şi, din păcate, mai continuă să curgă. Ideologia comunistă şi propaganda sovietică au transformat tragedia unui popor dezmembrat şi umilit la el acasă în mare sărbătoare oficială şi bucurie pentru „eliberatori” şi sclavi. Oricare alt punct de vedere, în afară de cel al Moscovei,  asupra zilei de 28 iunie, însemna pentru orice moldovean în perioada de ocupaţie excluderea din viaţa socială, prigonire, închisoare şi Siberia.

28 IUNIE
Expoziția „Ocupația sovietică de la 28 iunie 1940 și drama Basarabie”, organizată de Institul Cultura Român, în preajma statuii lui Ștefan cel Mare și Sfânt din centrul Chișinăului, la șaptezeci și cinci de ani de la anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică.. Foto: EuropaLibera

Despre ziua de 28 iunie 1940 au curs râuri de minciună în Basarabia şi în spaţiul sovietic şi, din păcate, mai continuă să curgă. Ideologia comunistă şi propaganda sovietică au transformat tragedia unui popor dezmembrat şi umilit la el acasă în mare sărbătoare oficială şi bucurie pentru „eliberatori” şi sclavi. Oricare alt punct de vedere, în afară de cel al Moscovei,  asupra zilei de 28 iunie, însemna pentru orice moldovean în perioada de ocupaţie excluderea din viaţa socială, prigonire, închisoare şi Siberia. Spaima de a spune adevărul despre ziua de 28 iunie 1940 a fost atât de mare pentru autorităţi, academie şi savanţi încât şi astăzi, după 29 de ani de independenţă, se tace sau se perpetuează minciunile din timpul Uniunii Sovietice.

 

Adevărul transformat de către KGB în subiect-tabu este ca orice adevăr foarte simplu: la 26 iunie 1940 statul sovietic a înaintat un ultimatum statului român prin care cerea categoric ca România să renunţe paşnic la o parte din teritoriul său naţional în favoarea URSS alias Rusia, adică să cedeze Basarabia şi Bucovina de Nord. În caz contrar URSS va declanşa război împotriva României. La fel, din documente se cunoaşte că regele Carol II a decis  să se supună condiţiilor impuse de Stalin, să evacueze urgent armata şi administraţia, dar acea decizie fatală a însemnat nu numai dezmembrarea statului unitar naţional şi sfâşierea poporului român în două, ci şi un adevărat genocid pentru românii părăsiţi, care au fost deznaţionalizaţi, împrăştiaţi, deportaţi şi exterminaţi fizic în gulagurile comuniste.

 

Cea mai urâtă, rău mirositoare şi scârboasă minciună scornită de Kremlin despre  ziua de 28 iunie a fost că în acea nenorocită şi blestemată zi din vara anului 1940, noi, românii basarabeni şi bucovineni, am fost salvaţi şi eliberaţi de către ruşi de sub talpa nemiloasă şi jugul „ocupanţilor români”.

 

Cărţile şi manualele ticluite de „eliberatori” plesneau de ură împotriva românilor şi a României, ţară burgheză care „s-a folosit de slăbiciunea imperiului ţarist din 1917 şi a ocupat Basarabia, rupând-o cu forţa de la Rusia”. Din acele manuale jegoase, amestecate cu o oribilă propagandă antiromânească, s-au scurs cele mai toxice deşeuri care au otrăvit mintea, sufletul şi cugetarea a milioane de fraţi, care încetul cu încetul au devenit ostaticii teoriei staliniste că moldovenii şi românii sunt două naţiuni diferite şi vorbesc două limbi diferite, că România ar vrea să-i asimileze, să-i transforme pe moldoveni în români etc.

 

În fiecare clipă, oră, zi, săptămână, timp de o jumătate de secol, ţi se băga pe gât de propaganda sovietică (radio, TV, presa scrisă, manuale, întruniri, evenimente) că jandarmul român are insomnie şi stă în tufarii de pe dreapta Prutului şi aşteaptă momentul potrivit ca să treacă râul şi să ocupe Basarabia. De fapt, ca moldovean, nu erai considerat cetăţean sovietic deplin, dacă nu îţi scăpărau ochii de ură atunci când rosteai cuvântul România. Şi după prăbuşirea URSS, triada Lucinschi-Voronin-Dodon, a avut misiunea - sub masca apărării statalităţii şi creării naţiunii civice -  să promoveze moldovenismul stalinist, să cultive ura faţă de tot ce e românesc, să păstreze în Constituţie art.13 şi să scuipe conştient în istoria şi identitatea propriului popor.

 

Mă adresez către moldovenii, care se bălăcesc de decenii în nămolurile toxice ale propagandei ruseşti fără să se trateze, repetând papagaliceşte minciunile comisarilor roşii. E o ruşine imensă să ajungi în secolul XXI, să stai în genunchi, să lingi talpa care te-a strivit şi să-i mulţumeşti Moscovei că te-a rupt de la părinţi, deportându-te într-un orfelinat sau lagăr de concentrare. Totuşi, libertatea şi democraţia îţi oferă şansa, stimate conaţional, să cunoşti adevărul şi să gândeşti descătuşat de stereotipurile cultivate de ideologii Kremlinului. Ai posibilităţi nelimitate să găseşti pe internet documentele de epocă, să citeşti singur pactul Molotov-Ribbentrop, să vezi cu ochii tăi harta desenată de cei mai odioşi criminali ai umanităţii Stalin şi Hitler, prin care ei îşi împart banditeşte România, Polonia şi Ţările Baltice.  Aruncă haina murdară şi radioactivă de rob, care îţi afectează creierul şi îţi întunecă gândirea, apropie-te de adevăr şi de istoria ta veritabilă. Când o să te ridici pe picioarele tale, o să descoperi alte orizonturi şi o să simţi respectul şi susţinerea fraţilor tăi şi a Europei civilizate.

 

La 28 iunie se împlinesc 80 de ani de când defuncta Uniune Sovietică a dezmembrat România şi poporul român. Uniunea Sovietică a dispărut, dar nu şi nedreptăţile pe care le-a făcut împotriva unităţii naţiunii române. Minciunile despre „eliberarea” Basarabiei şi Bucovinei de către tancurile ruseşti vor trece definitiv în manualele de psihiatrie, iar ziua de 28 iunie va fi declarată zi de doliu naţional. Chiar şi după reîntregirea naţiunii. Ea va fi ca un dangăt de clopot în memoria tuturor celor care au păstrat fiinţa românească în timpuri de restrişte, dar şi ca un avertisment tuturor colaboraţioniştilor, cozilor de topor, slugilor şi dodoniştilor care se dezic de Identitatea, Istoria, Neamul şi Ţara lor.

 

 Alecu RENIŢĂ