Flori frumoase care ascund durere
Dragostea pentru plantele suculente și spinoase mi-a apărut după o vizită pe insula LANZAROTE, din cele Canare. Mai cu seamă, după uimirea ce am trăit-o într-un parc de cactuși!
Insula e acoperită cu lava vulcanilor erupți în trecutul îndepărtat și vegetație nu există. De aceea acesti cactuși din parc erau podoaba insulei...
Îndată, reîntoarsă de acolo, am sădit zece cactuși cu o vecină, pasionată de multă vreme de aceste viețuitoare ghimpoase, în parcul din vecinătatea casei. Anul trecut i-am văzut deja florile, iar recent, când am depistat două tije aruncate din corp cu muguri, am stat de pândă toată ziua să nu scap momentul înfloririi, căci durează viața florii foarte puțin, pare-mi-se, doar o zi. Într-o dimineață de iulie, florile erau complet deschise, gingașe, frumoase, de un alb splendid. Păreau atât de vesele cu „ochii" mari și fericiți... Dar la ora 15:00 (cu 41 de grade la umbră), i-am găsit cu „pleoapele" închise, obosite zăcând la pământ... Ce viață scurtă!
Cactusul, acest arici verde în floare, reprezintă o adevărată feerie! Plăcerea e doar în a-l admira, căci e imposibil să-l rupi.
Privindu-l, îți aduci aminte de vorbele scriitorului și poetului român, Viorel Muha: „Sunt lucruri frumoase care ascund durere. Cactusul are floare frumoasă, dar înțeapă.
Sunt, din păcate, și oameni-cactuși.
Autor: Anastasia Balmuș,
Cimișlia
Articol publicat în revista NATURA, nr. 388
Susține Natura.md: Devino Patron!