Lipsa efortului intelectual e o pierdere irecuperabilă
Cartea, lăsată pe noptieră, cu un semn în ea ca a doua zi, înainte de somn, să se revină fie și la câteva pagini citite, astăzi este din ce în ce mai mult înlocuită cu mobilul. Nu am pretenția și nu mă apuc să critic ce obiect se folosește ca mijloc de informare – un obiect mai vechi cu foi pe care le muți, delicat și cu o răbdare cuminte, până se termină ultimul cuvânt, sau mișcarea așa cu degetul pe un ecran lucitor al unui calup de informații, amestecate cu imagini, de ultimă oră, care dispar într-o oră.
Gândindu-mă la fond, nu la formă, cred că, indiferent din ce sursă culegi informația, important este ca ea să fie cu folos. Al doilea obiect, mobilul, aproape că a devenit pentru mulți o adicție. Necesar într-o vreme pe care tot noi o grăbim ca să nu știu ce și nu știu cum cantitatea să întreacă orice măsură, „generația cu cheia la gât”, copii sprinteni și sănătoși mental, crescuți în voia timpului, este înlocuită cu generația cool. Ei au căști în urechi, sunt absenți la ivirea ghioceilor și a sosirii primăverii, sunt mereu cu privirea în buric, peste care își țin mobilul, plimbându-și degetele pe ecranul mișcător în sus și în jos.
Din martie 2020, acestor tineri, învățând la distanță, dependența de mobil (sau de alt gadget, că nici nu mai contează denumirea neologică) li se insuflă prin intermediul programului școlar. Ținuți obligatoriu în fața computerului, a tabletei sau a mobilului, adicția nu mai are vindecare.
Foto simbol: www.zf.ro
Astăzi orice căutare a informației, indiferent de domeniu, este găsită printr-un „copy-paste”. Citirea e pe diagonală, cu muzica la maximum în căști, cu iluzia că poți realiza o sarcină dificilă, creierului însă nu i s-a mișcat niciun neuron. Uneori, informației, care ne vine de-a gata, uităm să-i punem ghilimele, pentru a răsplăti munca autorului fără a-l lăsa în anonimat, dar și pentru a nu săvârși un furt intelectual. Câțiva elevi au imitat o piesă de I. L. Caragiale, înscenată de un renumit teatru, în rolul principal era Florin Piersic, pe care au copiat-o de pe Youtube. Întrebați fiind cine e autorul, elevii au răspuns că ei au jucat-o, celelalte sunt detalii. Tot ce ne oferă sursele digitale sunt pentru a economisi timpul. Acesta este un mare avantaj economic. Are câștig de cauză în acest sens și sistemul nostru cognitiv?
Omul e o ființă spirituală, iar lipsa efortului intelectual, a culturii literare, a achiziționării bunurilor spirituale sunt pierderi irecuperabile. Este adevărat că nu în venele fiecăruia curge sânge de elitist, dar foamea și setea de cultură cred că ar trebui să le simtă oricine. Averea bunei educații, despre care a scris în cartea sa Teodor Baconschi, diplomat și om de cultură, ar trebui să fie o achiziție în fiecare familie. Nu e nevoie să descoperi alte planete în căutarea bunei educații, e mai simplu să deschizi o carte – ceea ce poate fi la îndemâna oricui. Ești ceea ce citești, se spune
adesea, dar se citește din ce în ce mai puțin.
Foto simbol: www.blog.printrecarti.ro
Am uitat din neatenție câteva cărți bune într-o altă sală de clasă. Au stat acolo neatinse până le-am găsit. Mulți tineri, pe care i-am întrebat despre rostul cărților și a lecturii, au confirmat rolul lor uriaș de important, dar teoria asta în 2021 este prea puțin valorificată, pe lângă numărul suficient de mare al bibliotecilor de la noi. Recomandarea despre cărțile care-ți schimbă viața este de la un cititor elitist Mihai Neamțu, scriitor, filozof și teolog român. După o listă lungă de cărți în formarea unui tânăr, începând cu vârsta copilăriei (Pinocchio de Carlo Colldoni, Legendele sau basmele românilor de Petre Ispirescu, Cartea junglei de Rudyard Kipling, Amintiri de Ion Creangă, Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry, Jonathan Swift, Daniel Defoe, Frații Grimm, Mark Twain, A. A. Milne (Winnie-the-Pooh), Lewis Caroll, Hector Malot, Jules Verne, Charles Dickens, Ionel Teodoreanu), apoi cele potrivite adolescenței care, menționează scriitorul, „face bună companie cu operele lui Cehov (maestrul decenței burgheze), Gogol (moralistul rus), Tolstoi (filozofia istoriei), Dostoievski (psihologia adâncurilor), cititul te face mai frumos și te ajută să vorbești la fel de frumos.
„Când vorbești mult și n-ai vocabular, reiterează Mihai Neamțu, e ca și când ai umbla dezbrăcat pe stradă”.
Silvia STRĂTILĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 349
Susține Natura.md: Devino Patron!