Irigarea cu apa din surse subterane: Interesele ascunse vor redeschide Cutia Pandorei

Nota redacției: acest articol a fost publicat în Revista NATURA în numărul 288 (februarie 2016). Re-publicarea acestuia în luna iulie 2020 se datorează faptului că subiectul este în continuare relevant și adus în atenția publică.

Irigarea cu apa din surse subterane: Interesele ascunse vor redeschide Cutia Pandorei
Secetă și fântâni secate – o realitate tristă în R. Moldova
  • Buchia legii: resursele acvatice ale Republicii Moldova trebuie prioritar folosite pentru asigurarea populaţiei cu apă potabilă, înaintea altor scopuri.
  • Utilizarea apelor subterane pentru irigare pe teritoriul republicii are un efect negativ asupra calităţii solurilor de cernoziom din cauza conţinutului ridicat de săruri.

 

Astăzi trei din patru locuitori ai satelor noastre consumă apa necalitativă a fântânilor de mină, iar sute de sonde arteziene livrează apă poluată. Deși apa subterană potabilă reprezintă rezerva strategică a ţării și, în condiţiile schimbărilor climatice, devine mai preţioasă decât aurul, deja de vreo cinci ani diverse grupuri de interese fac presiuni pentru a obţine permisiunea de utilizare a apei din subteran, inclusiv cu proprietăţi potabile, pentru irigarea terenurilor agricole.

Astfel că apa, bun public și patrimoniu natural, care trebuie protejat, tratat și apărat, se vrea a fi utilizată în scopurile căpătuirii unor agenţi economici, sub paravanul nevoilor agricultorilor confruntaţi cu efectele secetelor. Asta deşi, Legea apelor, intrată în vigoare la 26 noiembrie 2013, prevede că resursele acvatice ale Republicii Moldova trebuie prioritar folosite pentru asigurarea populaţiei cu apă potabilă, înaintea altor scopuri (art.24).

Presiuni pentru legalizarea abuzurilor 
Codul Apelor, care din 1993 până în 2013 a asigurat cadrul juridic de bază în domeniul apelor Republicii Moldova (abrogat la 26 octombrie 2013, cu o lună înainte de intrarea în vigoare a Legii Apelor), prevedea că Inspectoratul Ecologic de Stat sau subdiviziunile teritoriale ale acestuia, eliberează, la cerere, autorizaţii pentru folosinţa specială a apei, inclusiv pentru captarea apelor subterane în scop de irigare. Mai mult, autorizaţia se obţinea după darea în exploatare a instalaţiilor şi/sau a dispozitivelor tehnice (!). Datele publice ale Ghișeului unic în domeniul autorizării de mediu a folosinţei speciale a apei arată doar trei cazuri în care a fost acordată autorizație pentru irigarea din subteran – în 2011 şi 2012, punctele de captare fiind Hagimus, Căușeni, Mileștii Mici, Ialoveni și municipiul Chișinău. În realitate, se spune că sonde sunt mult mai multe – unele surse vorbesc de 30, altele de sute -, doar că au fost forate ilegal, inclusiv de persoane din anturajul deputaților. Cadrul legal actual interzice folosinţa apelor subterane cu proprietăţi potabile în alte scopuri decât cel al alimentării cu apă potabilă și cu apă menajeră (art. 45, p.1). Totuși, în locurile în care nu există surse  necesare de apă de suprafaţă, dar există rezerve  suficiente de ape subterane, inclusiv cu  oroprietăţi potabile, se permite folosirea apei subterane în alte scopuri, în baza unor reglementări aprobate de Guvern. Aceste permisiuni se conţin în art. 45, punctul 2, modificat în septembrie 2014, urmare a unei inițiative legislative.

Inițiativa a început a fi promovată încă în 2013, când Legea Apelor nu intrase în vigoare, dar deja fusese adoptată. Autorii - deputaţii Ion Balan, Nicolae Olaru și Andrei Vacarciuc -, propuneau modificarea Legii Apelor și a Codului subsolului, astfel încât să se permită folosirea apelor  subterane în scopul irigării prin picurătoare. În plenul Parlamentului, la 11 iulie 2014, deputatul Ion Balan a fost cu text deschis vizat ca parte interesată, care doreşte prin modificările propuse să îşi rezolve o problemă personală. Ion Balan este cunoscut din presă ca gestionar de afaceri în domeniul agricol, la Cantemir, firmele fiind conduse de rude apropiate ale acestuia. Presa a difuzat informații că, „compania ce îi aparține lui Ion Balan, „Podgoreni” SRL a forat trei izvoare în apropiere de satul Lingura şi a construit un lac de captare a apei de unde este pompată apa pentru irigarea prin picurare a plantațiilor de viță de vie şi livezi” (www.realitatea.md, septembrie 2014), deşi Ministerul Mediului afirma că nu acordase astfel de autorizații. Guvernul nu a susţinut iniţiativa, dar a propus prin simplificarea procedurilor să fie posibil accesul folosirii apelor subterane cu calități potabile şi în alte scopuri decât cel al alimentării cu apă potabilă şi apă menajeră să se facă nu în baza Hotărârii Guvernului, ci în baza unor regulamente, aprobate de Guvern. Modificările la Legea Apelor au fost operate în septembrie 2014, dar, totuşi, fără ca legislația R. Moldova să permită expres folosirea apei subterane pentru irigare.

În septembrie 2015, Alexandru Slusari, preşedintele UniAgroProtect, susținea că o soluţie pentru evitarea consecințelor secetei este adoptarea cadrului legal care ar permite utilizarea apelor subterane în scop de irigare. În ianuarie 2016 Slusari fusese propus de Ion Sturza Ministru al Agriculturii în Guvernul care nu a fost investit. În decembrie 2015, către Guvern a fost înaintată o Rezoluție a pomicultorilor, care cereau să fie elaborată legislaţia și mecanismul de utilizare a apelor subterane pentru irigare.

Astfel, presiunile grupurilor de interese au fost continue, miza principală fiind excluderea aprobărilor la nivel de Guvern, evident, sub paravanul grijii față de agricultori. „Se face un lobby masiv, fără un studiu complex a rezervelor de apă subterană şi a impactului lor asupra calităţii solurilor”, este de părere Alecu Reniță, preşedintele Mişcării Ecologiste din Moldova. Deputatul Balan menționa în iulie 2014, în aceaşi şedință a Parlamentului, în cunoştință de cauză, evident, că pentru a fora o sondă e nevoie de minim 700 000 lei. „Câți dintre agricultori au asemenea bani şi ale cui interese apără grupurile de presiune?” - s-au întrebat participanții la o recentă masă rotundă la Ministerul Mediului, organizată la 10 februarie 2016, la solicitarea Mişcării Ecologiste din Moldova, tema fiind irigarea cu apă din surse subterane. 

Imagine din viitor?

 

Cantitatea şi calitatea apelor subterane – necunoscute cu care se speculează
Masa rotundă de la Ministerul Mediului a fost, practic, primul eveniment public la care discuțiile privind irigarea cu ape subterane au ieşit din… subteran. Or, anterior, întrunirile aveau caracter închis, fără presă sau organizații neguvernamentale de mediu. Marina Ciobanu, șefă interimară în Direcţia îmbunătăţiri funciare și dezvoltare tehnologică, unica persoană din partea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare (MAIA) prezentă la masa rotundă, a ținut să remarce că irigarea din surse subterane este o cerință a agricultorilor, că în România şi Ucraina se permite irigarea din aceste surse, prin ordine la nivel de Minister şi nu prin Regulamente la nivel de Guvern (!). Totodată, Ministerul Agriculturii nu are date unde şi cât se doreşte a se utiliza apele la irigare din surse subterane. „Nu cunosc”, acesta a fost răspunsul reprezentantei MAIA, Marina Ciobanu. În plus, „nu toți îşi vor permite să foreze sonde” (!), a menționat Ciobanu.

Iurie Moşoi, directorul Institutului de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului „Nicolae Dimo”, instituție subordonată MAIA, spune că majoritatea apelor subterane sunt alcaline şi că acolo unde deja s-a forat agricultorii sunt în pierdere. „Irigarea din subteran acoperă interese înguste, meschine. Cum există oameni care să compare situația Moldovei cu cea a altor state şi să ne spună că acolo se permite? Solul trebuie protejat, iar apele subterane să fie rezervate pentru asigurarea cetăţenilor cu apă potabilă”, a accentuat Moşoi. Dintre savanții prezenți la masa rotundă, doar Constantin Moraru, şeful Laboratorului hidrogeologie din cadrul Institutului de Geologie și Seismologie, susținea o poziție contrară, doar că bazându-se pe date din perioada… Uniunii Sovietice. Rezervele apelor subterane adânci la care a făcut referință datează cu anul 1981, deci sunt de acum 35 de ani (!). „Din punct de vedere al cantității, R. Moldova posedă rezerve de apă subterană, care pot fi folosite în hidromeliorație. Cea mai mare parte a republicii conține apă subterană de adâncime calitativă pentru irigație”, a spus acesta. „Ariile Prutului de mijloc şi de jos conțin apă subterană de calitate rea pentru irigație”, a recunoscut Moraru.

În timp ce prezenta datele, care sunt şi parte a unui studiu despre care spunea că a fost realizat la porunca preşedintelui Academiei de Ştiințe, Gheorghe Duca, iar „concluziile au fost ale dlui preşedinte”, în sală, ceilalți savanți stăteau ca pe ace. „Academia de Ştiințe nu susține, nu spuneţi minciuni!” – se făceau auzite primele replici. „Să nu ne batem joc de natură”, a replicat academicianul Tudor Lupaşcu. „Republica Moldova nu are apă care nu ar afecta cernoziomul”, a adăugat Iurie Moşoi.

Iurie Bejan, director adjunct pe ştiință în cadrul Institutului de Ecologie şi Geografie, susţine că Academia de Ştiințe a avizat negativ solicitările MAIA privind folosirea apelor subterane. „Utilizarea apelor subterane pentru irigare pe teritoriul republicii are un efect negativ asupra calității solurilor de cernoziom din cauza conținutului ridicat de săruri. În regiunile cu deficit semnificativ de umiditate irigarea poate fi şi trebuie aplicată, însă cu condiția respectării stricte a unor principii şi norme prestabilite, doar cu studierea sursei de apă utilizată, calității ei, subtipul şi varietatea de cernoziom (sol, în genere). Totuşi, în aspect durabil, aceste practici pot aduce mai mult consecințe negative, decât pozitive”. Date din 2014 arată că gradul de mineralizare depășește limita admisibilă peste tot în R. Moldova, de la nord la sud, nivelul limită fiind de 0,8-1 gram per litru. Iurie Bejan enumeră câteva dintre sondele evaluate: la Briceni gradul de mineralizare a apei subterane este 2,7 grame per litru, Edineţ – 1,9 gr./l la una din sonde și 1,2 gr./l la altă sondă, Nisporeni – 1,6 gr./l. Practic, în câţiva ani, terenurile irigate cu astfel de apă vor fi acoperite cu sare și nu vor mai rodi. 

Apele subterane reprezintă o resursă strategică și fac parte din elementele de bază ale securităţii ecologice a Republicii Moldova. Avem nevoie de o evaluare exactă a volumului de apă subterană, a calităţii ei, a impactului asupra solurilor, a asigurării ferme din partea savanţilor că satele și orașele, comunităţile locale nu vor rămâne fără de apă potabilă – înainte de a decide pro sau contra irigării. Este cunoscută experiența tristă a altor țări care au utilizat apa din subteran şi au distrus solul, au secătuit lacurile şi râurile, iar oamenii au rămas sărăciți şi bolnavi. Nu putem deschide o nouă cutie a Pandorei, avem destule probleme de mediu nerezolvate. Rezervele de apă subterană nu sunt cercetate cu instrumente moderne, datele utilizate din secolul trecut, în mare măsură sunt depășite. Se cer investigaţii știinţifice noi, cu participarea experților internaționali, şi numai după ce vom avea un studiu onest și complex bazat pe principiile  tilizării durabile a resurselor acvatice din subteran, vom putea relua discuțiile publice pro sau contra irigaţiei. În lipsa studiului e prematur să facem lobby sau să forţăm Ministerul Mediului să aprobe o decizie cu consecinţe imprevizibile pentru milioane de cetăţeni”, a  menționat Alecu Reniță, preşedintele Mişcării Ecologiste din Moldova.


Discuţiile despre subsol trebuie scoase din… subsol
„Discuţiile privind problema permiterii/ interzicerii utilizării apei din surse subterane pentru irigare au fost purtate tot în subteran. Este nevoie să le facem transparente”, a remarcat, la finalul mesei rotunde, ministrul Mediului, Valeriu Munteanu. „În lipsa acută de apă cu care se confruntă R. Moldova, nu ne putem baza pe cercetări neactuale ale temei”. Astfel, a menționat Munteanu, va fi creată o echipă mixtă de specialişti care să cerceteze fundamental tema şi să vină cu concluzii, de a căror corectitudine să nu se îndoiască nimeni. De fapt, pentru ca societatea să fie informată din prima sursă, o soluție ar fi ca toate şedințele care vizează tema să fie transmise on-line. 

 

Moştenirea
Din păcate, nea Costache de la Tochile-Răducani, Leova, nu cunoaşte nici cu spatele de disputele savanților, de interesele de căpătuire a afaceriştilor. Ceea ce ştie prea bine este că solul e tot ce are mai scump. Este sursa de hrană, dar şi moştenirea pe care o lasă nepoților. Şi apa îi este scumpă – la fântânile din sat aceasta are gust amar, aşa că zi de zi parcurge câte trei km până la unica fântână cu apă potabilă, cea din pădure. Şi nu are nea Costache 700 000 lei pentru a fora o sondă, care, în final, i-ar distruge pământul care îl hrăneşte. „Cred că e ceva neclar la mijloc”, îmi spune gânditor, de parcă ar presimţi că cineva ar pune la cale să-i ia ultima bucăţică de la gură şi ultima speranţă – pământul şi apa.

P.S.: La 12 februarie 2016, Mișcarea Ecologistă din Moldova a abordat subiectul în cadrul unei conferinţe de presă, menţionând că până la ora actuală nu există informații concrete privind calitatea și volumul depozitelor de apă subterană din republică și nici o viziune știinţifică sau de stat cum ar trebui ele folosite în beneficiului tuturor cetăţenilor și a solurilor. Cu toate acestea, există inițiativa de a facilita procesul de obținere a autorizației care ar permite irigarea terenurilor agricole cu ajutorul apelor subterane. Pornind de la ideea că această practică ar putea degrada pământul şi lipsi localităţi întregi de apă potabilă, Mişcarea Ecologistă din Moldova a reiterat necesitarea cercetării și elaborării unui studiu complex care ar garanta, pe termen mediu și lung, securitatea ecologică a R. Moldova.

 

Lilia CURCHI
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 288