Devino Patron!

MEMORIA VIE A CARPAȚILOR

MEMORIA VIE A CARPAȚILOR

Pe timpuri pașnice mai des se acorda atenție munților Carpați, botezați după numele tribului dacilor liberi ai Carpilor. Dar, chiar în ciuda războiului, viața continuă, și azi ne reamintim de interferențele româno-ucrainene în zona Carpaților din Ucraina (de la granița cu România până la frontierele cu Slovacia și Polonia). Lăsăm eventualele discuții teoretice pe seama specialiștilor din domeniile etimologie, toponimie, onomastică, lingvistică comparativă ș.a.

Îndrăznim, totuși, să atragem mai întâi atenția la denumirile „luncilor și pășunilor de munte” (ucr. „полонини”), râurilor și pâraielor carpatine, denumirile vechi ale localităților și cătunelor unde locuiește tradițional populația montană, terminologia „oieritului”, denumirile vechi ale elementelor din portul popular și gospodăria autentică, ale vârfurilor de munți etc. Constatând existența obiectivă a acestor interferențe, se va înțelege mai ușor și faptul că avem mult mai multe trăsături comune, decât se crede, în special, la populația de azi românească și cea ucrainofonă, mai ales în vestul Ucrainei - de la Marea Neagră până și după munții Carpați, iar pentru guvernanții
din ambele părți poate fi un argument în plus pentru a înțelege necesitatea de a trata populația băștinașă, cel puțin, cu mai multă căldură!

Azi ne vom aminti de munții de pe teritoriul Ucrainei, vârfurile cărora sunt fixate pe hărțile geografice. Mai jos aducem doar denumirile a câtorva zeci dintre cele mai înalte vârfuri de munte din Carpații ucraineni, în care se poate observa ceva destul de interesant pentru cunoscătorii limbiiromâne. Unii cercetători au semnalat 96 astfel de vârfuri de munți (fixate pe hărți pe teritoriul actual al Ucrainei), iar Vlad Cubreacov într-un studiu a indicat chiar 108 de asemenea denumiri, incluzând și câteva vârfuri cu înălțimea până la 1000 metri de la nivelul mării.

Revenim la subiect și începem chiar cu însăși denumirea de Carpați/„ucr. Карпати”, care se pare că provine de la „carpi” - triburi de daci liberi (după o versiune) sau de la „carpeni”/ucr. «граб»[gráb] - specie de copaci întâlnită frecvent și azi în Carpații Păduroși. În Wikipedia găsim prima versiune: numele munților provine de la tribul dacic al Carpilor (Karpathos-Horos), care trăia în Moldova, pe pantele Carpaților Orientali, nume care, la rândul său, probabil provenea de la un cuvânt indo-european însemnând „piatră”. Urmează denumirile vârfurilor fără comentarii:

Hovârla/ucr.Говерла (2061 m), Brebenescul (2038 m), Pop Ion sau Muntele Negru (2022 m), Pietrosul (2020 m), Gutin Tomnatic (2016 m), Muncel sau Menciul (1998 m), Turcul (1933 m), Brețcul (1911 m), Neneasca Mică (1818 m), Pietrosul (1855 m), Neneasca Mare (1815 m), Șerban (1795 m), Homul (1788 m), Pietrosul (1780 m), Tătuleasca (1774 m), Lăpușna (1772 m), Dogheasca (1761 m), Groapa (1759 m), Steavul (1752 m), Șeșul (1726 m), Strâmba (1719 m), Ungureasca (1707 m), Negrovăț (1707 m), Tătăruca (1707 m), Troiasca (1702 m), Buștul (1691 m), Curteasca Mică (1644 m), Curteasca Mare (1622 m), Strânsul (1630 m), Tâmpa (1634 m), Arșița (1587 m), Rotundul (1568 m), Tomnatic (1565 m), Berleasca (1555 m), Cucul (1539 m), Rotila (1483 m), Apșineț (1487 m), Păcui (1408 m), Tomnatic (1403 m), Lungul (1377 m), Măgura (1362 m), Măgura (1313 m), Măgura (1288 m), Bujora (1087 m), Măgura Lemnească (1022 m)... 

La o înălțime de 1801 metri de la nivelul mării, între crestele munților Tomnatic (2016 m) și Brebenescul (2038), este situat și Lacul de la cea mai mare înălțime din Ucraina și are denumire ... tot românească - lacul Brebenescul (adâncimea maximă - 2,8 metri cu o temperatură maximă a apei de 15 grade), care este alimentat de ploi, topirea zăpezii și a unor izvoare, cel mai mare coborând din partea vârfului muntelui Gutin Tomnatic.

Mai sunt multe alte denumiri de poteci, poieni, pajiști, stânci, văgăuni, lacuri, râuri și pâraie cu denumiri vechi valahe/românești, folosite și azi de localnici, ele însă merită o abordare în alt articol.

Pentru a cunoaște adevărul, ar trebui de știut că graiul dulce al strămoșilor noștri se vorbea frecvent nu numai între Prut și Nistru mai sus de Cernăuți până la poalele Carpaților acum 500-600 de ani, dar și în creierii Carpaților, unde ciobanii valahi/români își aveau stâne, sălașe și colibe lângă cele mai înalte culmi, numindu-le așa cum se numeau nu de secole, ci de milenii - în limba localnicilor de atunci - a strămoșilor noștri.

Este o temă destul de atractivă și importantă pentru cercetări academice.

Fixăm acest lucru, ca după război să se revină la cercetări serioase în teren pentru a demonstra, în ciuda istoriografiei sovietice, că pe teritoriile actualei Ucraine strămoșii noștri erau prezenți ca populație locală tradițională, autohtonă, conviețuind pașnic cu strămoșii huțulilor și rusinilor
(lemcilor și boicilor) - înaintașilor ucrainenilor de azi, având un șir de cuvinte comune pe care nu 
le prea întâlnești la ruși sau germani - vatră, sălaș, colibă, brânză, grindă, baci, măgură, răvaș ș.m.a., dar încă păstrate și azi în graiurile localnicilor, ca și denumirile din munți.

 

Autor: Ion POPESCU, Cernăuți

Susține Natura.md: Devino Patron!