În martie, la poarta primăverii
Pe lângă primăvară, luna martie ne aduce şi multe tradiţii, însoţite de şi mai multe superstiţii. Acum, după Zilele Babei Dochia se cam încheie cu iarna. Moşii confirmă vestea. Dar de abia dacă trecem şi de încercările Sântoaderului, şi de cele ale celor 40 de pahare, putem spune că am scăpat de iarnă.
natura.md
Mar 10, 2021 12:39
3082
0
Baba Dochia
Potrivit unei foarte vechi credinţe populare, Babele sunt conduse de Baba Dochia, cea care, începând cu 1 martie, îşi leapădă în fiecare zi câte un cojoc, care este luat de surorile sale, numite după zilele săptămânii şi anume: Lunica, Mărţica, Mărcuriana, Joiţa, Viriţa, Sitiţa şi Domnica. În aceste nouă zile, oamenii îşi aleg „baba” lor şi în funcţie de cum va fi vremea în ziua aceea, aşa le va merge tot restul anului. De exemplu, dacă ziua este însorită, acelor oameni le va merge bine tot anul, iar dacă ziua va fi înnorată, le merge rău tot anul.
Sunt două variante de a alege Baba. Fie se alege una la întâmplare din cele nouă zile, fie se calculează în funcţie de ziua de naştere, adunându-se cifrele acesteia. Dacă, de exemplu, cineva e născut într-o zi de 12, atunci Baba sa va fi pe data de 3 (1+2=3). Dacă ziua de naştere este în 29, atunci Baba va fi pe 2 martie (2+9=11, iar apoi, înca o dată, 1+1=2).
Mărţişorul, „funia anului”
Tot pe 1 martie, Mărţişorul adună laolaltă săptămânile şi lunile celor două anotimpuri vară şi iarnă, simbolizate de şnurul bicolor. Roşul este culoarea verii, iar albul este culoarea iernii. De aceea este cunoscut în tradiţia populară sub numele de „funia anului”. În această zi, se oferă cadouri sub formă de mici obiecte decorative legate cu un şnur roşu şi alb. Mărtişoarele primite poartă noroc şi aduc bunăstare. De aceea, forma lor reprezintă adesea coşarul, trifoiul cu patru foi, sau potcoava. La început, Mărţişorul era sub forma unei monede de aur care se ataşa de o sfoară şi se punea la gât.
Bătrânii spuneau că Mărţişorul se leagă la răsăritul soarelui, în prima zi a lunii martie şi trebuie purtat până când începe cucul să cânte, cireşii să înflorească şi până când berzele şi rândunelele vestesc venirea primăverii. După ce fetele poartă Mărţişorul, îl leagă de un pom înflorit ca să le poarte noroc.
Cei 40 de mucenici şi cele 40 de pahare
La nouă zile după Babe, pe 9 martie, vine rândul Moşilor, veche sărbătoare peste care s-a suprapus cea creştină, a celor 40 de mucenici care au fost torturaţi opt zile şi omorâţi de către împăratul roman Licinius, prin îngheţare în lacul Sevastia, din Armenia. În acea noapte s-au întâmplat multe minuni: apa lacului s-a încălzit, gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare s-au coborât deasupra capetelor mucenicilor.
În această zi, până nu demult, toate plugurile din sat erau scoase pe islaz unde, în faţa mulţimii adunate, era chemat preotul care făcea o slujbă de sfinţire a apei şi de stropire a fiecărui plug în parte. După acest ritual, plugarii mergeau pe câmpul ce trebuia arat si trăgeau doar o brazdă simbolică, după care se ospătau pe brazdă şi hrăneau animalele de la car.
Din credinţele păstrate peste veacuri, multe au rezistat. Dacă Babele sunt rele şi capricioase, Moşii sunt buni, cu zile mai călduroase, între 10 şi 17 martie. Astfel, se crede că dacă plouă în această zi, va ploua şi de Paşte iar dacă tună, vara va fi plină de bucurie şi bogată în roade. Dacă apa îngheaţă în noaptea dinaintea acestei zile, toamna va fi lungă. Dacă semănăm ceva în această zi, va rodi de 40 de ori mai mult. În schimb, dacă sărbătoarea nu este respectată, vom avea parte de 40 de zile de boli.
În această zi femeile coc sau fierb 40 de figurine din aluat dospit, numite „sfinţişori”, sau „mucenici”. Aceştia au forma cifrei opt, simbolizând cele opt zile de tortură. Un alt obicei al acestei zile este ca bărbaţii să bea 40 de pahare cu vin, ceea ce le va aduce sănătate şi putere de muncă pentru tot restul anului. Puţin probabil, dar dacă aşa cere tradiţia, ce poţi face?!
Zburătorii Sântoaderi
Sântoaderul este o veche sărbătoare românească, cu rădăcini în vremea dacilor şi nu are legătură cu Sfântul Toader din calendarul creştin. Are o dată fixă (17 februarie) şi una mobilă, în prima sâmbătă din prima săptămână a Postului mare. După alungarea spiritului iernii urmează un ciclu de opt zile, uneori chiar 12, dedicat Cailor lui Sântoader. Sântoaderii sunt o herghelie divină, formată din opt feciori frumoşi, îmbrăcaţi în costume populare de sărbătoare şi conduşi de Sântoaderul Mare, sau Sântoaderul cel Șchiop. În tradiţia populară, se crede că ei intră prin casele care găzduiesc şezători, iau fetele la joc şi zboară cu ele. De aceea, în zilele Cailor lui Sântoader nici o fată nu merge la şezătoare, ca să nu fie furată. De fapt, Sântoaderii pun capăt şezătorilor începute la Filipii de Toamnă şi le arată tinerilor că trebuie să înceapă muncile la câmp.
De acum, vremea începe să se încălzească, gospodarii îşi pregătesc uneltele pentru a ieşi în câmp, dar nu înainte de a-l cinsti pe Cuviosul Alexie.
Alexiile: zilele împrumutate
Numite şi „Zilele împrumutate”, Alexiile sunt dedicate păsărilor (Ziua Berzei, Ziua Cucului), mieilor care sunt aduşi pe lume în această perioadă (Ziua Mieilor). Adesea, aceste zile mai sunt cunoscute şi ca Zăpada Berzelor, Zăpada Rândunelelor, ori Zăpada mieilor. Prăznuit pe 17 martie, Alexie, omul lui Dumnezeu cel cald, este în acelaşi timp şi patron, şi pedepsit, fiind legat pe viaţă de insectele pe care din curiozitate le-a adus pe pământ. Prefăcut în cocostârc (acum este şi momentul întoarcerii berzelor, al cocostârcilor), Alexie este condamnat să adune insectele până la Ziua Crucii (14 septembrie), când, potrivit tradiţiei populare, gângăniile se retrag în pământ. De Alexii se deschide pământul şi pentru şerpi, care cunosc astfel a doua sărbătoare.
Tradiţia spune că Alexie Boji, fiind sătul de iarnă, a luat într-o zi un tăciune aprins şi l-a înfipt în zăpadă. Atunci zăpada s-a topit şi s-a făcut primăvară. Și tot tradiţia mai spune că Dumnezeu, vrând să facă un bine oamenilor, a strâns toate insectele de pe pământ, le-a pus într-o cutie şi i-a dat-o lui Alexie să o arunce în mare. Curios, acesta a deschis cutia, iar gângăniile s-au împrăştiat pe pământ şi în apă. Drept pedeapsă, Dumnezeu l-a prefăcut în cocostârc pe Alexie, obligându-l astfel să strângă înapoi toate insectele.
În lumea satelor există multe credinţe legate de Alexii. Femeile respectă sărbătoarea ca să aibă naştere uşoară, dar şi pentru a-şi apăra casa de insecte şi şerpi. În dimineaţa Alexiilor, femeile duc mămăligă şi apă pe câmp pentru a hrăni gângăniile şi a le ţine departe de casă. Bărbaţii afumă livezile, grajdurile şi vitele cu bucăţi de cârpă, iar femeile îşi scot zestrea la lumina soarelui, crezând că astfel le va fi ferită de molii tot anul.
Se spune că de Alexii cântă pentru prima dată broaştele şi se zbat peştii în apă. Sfântul Alexie este şi cel care dă drumul peştilor şi cel care le poate aduce pescarilor recunoscători recolte bune. Sfântul le dă poruncă peştilor să se împrăştie prin apă, de aceea Alexiile mai sunt cunoscute în popor şi ca Ziua Peştelui, fiind respectată de toţi împătimiţii undiţelor.
Tudor POP
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 265
Susține Natura.md: Devino Patron!
