Cimişlia

Cimişlia

Oraș, centrul administrativ al raionului Cimișlia. Este situat în partea de Sud a republicii, pe valea râului Cogâlnic.

Atestat cartografic în 1770.

Coordonate geografice: 46°30’08’’ lat. N, 28°48’05’’ long. E.

Altitudinea localității față de nivelul mării – 85 m.

Suprafaţa urbană totală – 96,70 km2 .

Gospodării individuale, apartamente – 5269 (2004).

Populaţia – 12 858 loc. (2004), 12 545 loc. (2014).

Structura etnică (2004): 86,90% români, 4,37% ucraineni, 4,28% ruși, 2,63% bulgari, 0,96% găgăuzi ș.a.

Biserica Adormirea Maicii Domnului (1865).

Sate subordonate orașului: Bogdanovca Nouă, Bogdanovca Veche, Dimitrovca.

Distanțe: 75 km până la Chișinău.

Staţie de c.f. la Mihailovca (14 km).

Menţiuni documentare. Vestigiile arheologice probează în această zonă existența unor așezări umane încă din epoca bronzului (sec. XIV-XII î.Hr.). Au fost identificate și reminiscențe de cultură materială din epoca fierului: sulițe și săgeți cu ascuțișuri de fier, unelte de lucru, obiecte casnice și gospodărești. Au existat și vetre de așezări omenești din perioadele geto-dacă și romană a Daciei, precum și sate din secolele timpurii ale Evului Mediu. Băștinașii se ocupau cu agricultura, creșterea animalelor domestice, vânatul, pescuitul. Practicau și unele meșteșuguri: prelucrarea fierului și lemnului, olăritul, țesutul. Aveau case construite din bârne de lemn și din împletituri de nuiele lipite cu lut. Vorbeau în graiul strămoșilor noștri daci, apoi, după romanizare, și în limba populară latină, din care a rezultat și s-a dezvoltat româna actuală. Unii cercetători văd la baza denumirii de azi a orașului un radical geto-dacic cimis-, care ar fi însemnat la origine „copac, arbore de pădure”, comparat de etimologiști cu diferiți termeni din limbile vechi indo-europene (avestică, iraniană ș.a.). Urmează ca această versiune etimologică să fie confirmată de dovezi temeinice. 

Teritoriul raionului Cimișlia este traversat de Valul lui Traian de Sus, val antic atribuit romanilor, construit în prima jumătate a sec. al IV-lea, când se întețise invaziile triburilor asiatice asupra Imperiului Roman. Valul începe de la Prut, mai la sud de or. Leova, străbate teritoriul raioanelor Leova, Cantemir, Cimișlia și Căușeni, până la Nistru, lângă satul Chițcani. Are lungimea de aproximativ 120 km. Inițial avea înălțimea de 3-4 m, lățimea de 10-15 m, dinspre Nord fiind însoțit de un șanț săpat cu adâncimea de 2-3 m. S-au păstrat și urme de mici fortărețe locale, construite din lemn deasupra valului, cu turnuri de observație și semnalizate. Una dintre aceste întărituri a existat în preajma satului Gradiște, după care ulterior a fost denumită actuala localitate. Asemenea fortificații au existat și în alte locuri, pe care localnicii le-au denumit gradiști, horodiști, cetățui.

Documentele istorice scrise, acestea fiind bineînțeles mult mai târzii, atestă localitatea Cimișlia începând de la sfârșitul sec. al XVI-II-lea. Pe hărțile topografice din 1770 și 1776, în acest loc, este consemnată o așezare nogaică cu denumirea Ciumecili. Este de presupus că localitatea e mult mai veche decât anii atestării, pentru că specialiștii arheologi, după cum s-a arătat deja, datează reminiscențele culturii materiale autohtone din perioade foarte vechi. Este verosimilă părerea că localitatea a fost părăsită de populația băștinașă pe la mijlocul sec. al XVI-lea, la năvălirea de peste Nistru a tătarilor nogaici, și apoi repopulată de români după evacuarea triburilor tătărești din Bugeac, la sfârșitul sec. al XVIII-lea.

Toponimul actual este explicat prin numele tribal ciumecili „trib cu dangaua în formă de căuș” (< tăt. ciumeci „căuș” + sufixul apartenenței -li). Pe vremuri, triburile nogaice dispuneau de anumite semne sau figuri convenționale, denumite dangale, folosite ca indicatoare ale proprietăților, a posesiei particulare sau tribale a unor obiecte sau ființe (cai, vite cornute mari etc.). Aceste dangale erau întrebuințate uneori și ca steme tribale, după care erau denumite și locurile de așezare ale triburilor respective. În mediul etno-lingvistic românesc numele topice turanice au fost ulterior adaptate la normele lingvistice și tradițiile onomastice românești.

Onomastica. Numele comun al locuitorilor: cimișlian, cimișliană (cimiliancă); cimișlieni, cimișliene (cimișlience). Toponimia locală și din împrejurimi este românească: Baraghina, Cetățuia, Chetrăria, Costișa, Făgădăul, Fântânița, Fundoaia, Holmul, Măngălăria, Movila Sfatului, Odaia, Podișul, Prisaca, Rădiul, Recea, Saca, Schinoasa, Suhatul, Troianul, Vatra Iazului.

Nume de familie frecvente în localitate: Alexăndreanu, Andronache, Aramă, Balaban, Bazatin, Bulat, Burac, Butnaru, Cazacu, Ciobanu, Ciubotaru, Cojocaru, Comerzan, Corlăteanu, Cornescu, Crețu, Dohotaru, Duca, Florea, Ghenciu, Josu, Lungu, Matei, Mârza, Mogâldea, Moraru, Munteanu, Musteață, Nenescu, Nică, Perciun, Pleșca, Popescu, Prisăcaru, Radu, Răileanu, Rusu, Sârbu, Stoian, Turuta, Vârlan. 

Personalități. Nicolae Comerzan (1905-1967), matematician, profesor universitar, autor de monografii și studii științifice; Igor Cernei (n.1923), violonist, profesor de vioară, dirijor al orchestrelor simfonice din Bacău și Iași; Victor Hristov (n. 1946), pictor peisagist, membru al UAP din Republica Moldova.

 

Prof. Anatol EREMIA
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 344