Drag de Florii, drag de Moldova

Primăvara satului e una aparte, iar oamenii ştiu să se bucure de toate semnele anotimpului plin de parfumuri şi culori. Aici tot mai mult mă apucă dorul de iarba verde de acasă. Printre nostalgii caut imagini pentru ochi şi suflet, poveşti care mi-ar face viaţa o eternă primăvară – mereu frumoasă şi tânără, cu verde crud şi cu un cer albastru, precum ochii mamei.

Drag de Florii, drag de Moldova
Foto: DInu Rusu

Am pornit spre Sudul Basarabiei de Duminica Floriilor. Soarele își făcea timid loc printre nori, iar vântul își cânta melodia primăvăratică. Văzduhul mirosea a iarbă crudă, a flori de cais și cireș.

La Câșlița-Prut, o localitate de pe malul Prutului, din când în când, aerul se umplea de sunetul clopotelor, care venea să amintească de Marele Praznic al Intrării Domnului Iisus în Ierusalim. Creștinii în biserică ascultau cu mare atenție Sfânta Liturghie. Erau de la cei care gânguresc până la oameni care-și văd viața împletită cu eternitatea, într-o altă lume, dincolo de griji, într-o Împărăție a Celui de Sus.

De Florii, ramurile de salcie împodobesc o masă din mijlocul sfântului locaș. Acestea sunt sfințite, apoi luate acasă de creștini, mai ales de cei în vârstă, și puse la icoane, uși, ferestre. Peste an sunt folosite la tratarea diferitor boli. Tinerii și copiii, însă, împletesc coronițe. Ei sunt continuatorii unei vechi tradiții – Sălcioara sau Suratele. În acest an, de Florii, la Câșlița-Prut, pe malul Prutului, au mers alături de cei din localitate și oaspeți de la Vadul lui Isac, Văleni, Cartal (Reni, Ucraina), Craiova (România) etc., sosiți la Festivalul „Duminica la Florii”.

Tinerii împletesc cununițe din ramuri de salcie. Foto: Dinu Rusu

De la folcloristul Valeriu Chiper aflu că tradiția Sălcioara sau Suratele este întâlnită în mai toate localitățile din Lunca Prutului de Jos. Astfel, cununițele sfințite, care au fost purtate pe cap de la biserică și până pe malul râului, sunt aruncate pe apă. Am observat că unii au legat de coronițe mărțișoare. Unii, s-au și înfrățit pe mal de Prut. Potrivit tradiției, înainte de aruncarea  cununițelor au rostit: „Fii fratele meu până la moarte!” sau „Fii sora mea până la moarte!”.

Tinerii aruncă cununițele pe apa Prutului. Foto: Dinu Rusu

Ei au devenit frați sau surori de cruce. Duminica de Paște ei se vor aduna la masa de sărbătoare, fiind oaspeții surorii sau fratelui, care a avut norocul ca apa să-i ducă cel mai departe coronița de salcie.  Tot pe mal de Prut, mai aflu că de Sâmbăta Floriilor există o frumoasă tradiție, numită Lăzărelul, la fel păstrată din moși-strămoși în satele din Lunca Prutului de Jos. Lăzărelul e un fel de colindă, iar pe la casele gospodarilor umblă cete de fete. Acestea sunt răsplătite cu ouă nevopsite, făină, dulciuri, fructe uscate, nuci.

De Duminica Floriilor, după ce am gustat din frumoasele tradiții, prezentate de cei de la Câșlița-Prut, dar și oaspeții lor, am mers într-o localitate la fel de frumoasă, cu oameni deosebiți și dornici de a vorbi despre ce au mai frumos și bun. E vorba de Slobozia Mare, raionul Cahul. Cei de aici ţin la istorie şi tradiţie. Drept dovadă e şi prezenţa Muzeului de Istorie şi Etnografie, locul unde cel mai bine e simţită temperatura anilor trecuţi peste oameni şi locuri. De altfel, instituţia prezintă un viu interes pentru numărul important de vestigii ale trecutului. Aici sunt peste nouă mii de exponate, fiecare în parte este de o valoare istorică incontestabilă. Aflat într-un edificiu care are peste şapte decenii, Muzeul de Istorie şi Etnografie de Slobozia Mare a avut vizitatori din Moldova, dar şi din Franţa, Germania, România, Marea Britanie, Rusia etc.

Bătrâna localitate, atestată documentar pe la 1436, se poate mândri că are în preajmă un monument al naturii de toată splendoarea – Lacul Beleu. Am admirat întinderea acestui relict al Dunării. Lacul Beleu are o vechime de circa şase mii de ani, lungimea lui e de cinci kilometri, iar lăţimea de doi km şi ocupă 2/3 din suprafaţa Rezervaţiei „Prutul de Jos”. Beleu este unul dintre cele mai mari lacuri naturale dintre Prut şi Nistru. Lacul este raiul pentru peste 130 de specii de păsări, 30 de specii de mamifere, mai mult de 20 de specii de peşte, precum şi pentru aproape 200 de specii de plante vasculare. În primăvară aici pot fi admiraţi cormoranii, ţigănuşii, stârcii galbeni. E impresionant să vezi cum egretele şi berzele se alintă pe apă, apoi scrutează zarea. Pelicanii se lasă admiraţi foarte puţin, or stau doar câteva zile pe Lacul Beleu, apoi se duc „acasă”, adică în Delta Dunării.

Rezervația „Prutul de Jos”, cu lacul Beleu în fundal. Foto: Dinu Rusu

La Rezervaţia „Prutul de Jos”, unde se află și impresionantul lac, oricine va găsi cu ce să-şi umple timpul şi nu va regreta nicio clipă că a ajuns, ba dimpotrivă, îşi va propune să vină în toate anotimpurile. Aici spectacolul naturii e mereu încântător. După ce ochii s-au scăldat cu imagini din Lunca Prutului de Jos, a urmat un festin cu bucate servite la câțiva pași de Dunăre, la Giurgiulești. De Florii se știe că este dezlegare la pește. Astfel, vedeta mesei a fost saramura de pește – un adevărat răsfăț pentru papilele gustative.

Porția de frumos din Lunca Prutului de Jos, în minunata Duminică de Florii, a fost gustată de mine datorită Svetlanei Ciobanu, directoarea Agenției de turism „ILISTUR”, care derulează un proiect demn de toată admirația - DRAG de MOLDOVA. 

 

Dinu RUSU

Articol publicat în numărul 302