NATURA, carte de învățătură pentru inimă și cuget
natura.md
Aug 18, 2022 11:52
2413
0
Dragă redacție,
Cu mulți ani în urmă așa începea o scrisoare trimisă la redacția unui ziar sau revistă. Pe atunci nu scria oricine scrisori la redacție. Scria doar acela care avea talent și priceperea scrisului, chiar dacă avea o problemă și redacția putea să-l ajute să o rezolve sau, cel puțin, să îi spună ce soluții să găsească. Acum, când sunt atâtea rețele de socializare fiecare scrie ce vrea, ce îi trăsnește prin cap și crede că numai el are dreptate. Un ziar, așa cum este al dvs. are autorizația lingvistică și culturală să scrie ce trebuie. Citesc și mă bucur că respectați normele gramaticale la scris, articolele sunt scrise în mod cărturar, ating multe probleme, spre încercarea să fie soluționate. Dar, cel mai frumos lucru, este că ziarul câștigă cititori datorită corectitudinii lingvistice, ei, poate se mai scapă vreo greșeală neînsemnată, asta însă nu e atât de grav. Vă felicit pentru aceste merite, pentru că în 30 de ani, de când sărbătorim Ziua Limbii Noastre cea Română, doar un ziar, poate o emisiune de cultură mai ia atitudine ca limba română în Basarabia să fie vorbită frumos, să se respecte regulile gramaticale. La nivel de sus, acest lucru nu se face. Nu cred că greșesc să spun că mulți de la conducere nu vorbesc corect limba română, chiar mă tem să spun că mulți scriu cu greșeli gramaticale și nici măcar nu le pasă. Oare acelor demnitari care scriu agramat, folosesc greșeli în exprimare când apar la emisiuni nu le este rușine că îi vede sau ascultă un profesor de română sau intelectuali de aici și din România și râd de ei? Dacă le-ar păsa...
Am hotărât să vă scriu la rubrica Scrisoarea lunii, fiindcă sunteți un ziar care abordează subiecte interesante, citesc ziarul (recunosc, nu frecvent), mai mult deschid site-ul și apreciez atitudinea autorilor că le pasă de anumite probleme privind ecologia sau protecția naturii în R. Moldova. Într-un număr recent am citit despre hidrocentrala din Brânzeni, despre care a scris Lilia Curchi, interesată fiind de acest subiect, fiindcă eu sunt născută în părțile acelea. Țin minte acea hidrocentrală încă din copilărie, era abandonată, nu mai funcționa, rămăsese ca o relicvă în perioada sovietică. Dar, cu câțiva ani în urmă, să fie vreo șapte ani, niște băieți șmecheri au hotărât să facă un business, întorcând cursul Răutului și înecând izvoarele din satul Pistruieni. În acest sat, pe malul râului erau câteva izvoare vechi, cu apă curată, izvorau de la mare adâncime, apa era atât de rece, curată și bună la gust că numai în munți puteai găsi așa apă gustoasă și răcoritoare. Unul din cele trei izvoare, cărora sătenii îi spuneau izvorul lui moș Timofte, era cel mai mare, avea un șipot larg prin care curgea puternic o apă curată, rece, că-i simțeai gustul sățios. După apariția acelei hidrocentrale, Răutul, adică porțiunea care trece prin satele Pistruieni și Ordășei, s-a lățit și a înecat izvoarele. Nu mai este acel izvor despre care vă spuneam, nu mai sunt nici celelalte mai mici. Dacă, Doamne-ferește, se întâmplă ceva cu fântâna arteziană a satului, locuitorii rămân fără un gram de apă potabilă. Oare i-a interesat pe acei „binevoitori” , care au restabilit hidrocentrala, de răul creat, au prevăzut problema alimentației cu apă a pistruienenilor? Sigur că nu s-au gândit decât la interesul propriu. Cu atât mai mult, că recent în satul Vadul Leca a apărut, din această cauză, altă problemă. Răutul în această localitate a secat și a murit mult pește. Ziarul dvs. știu că a scris câte prejudicii a adus această construcție făcută chiar de persoanele de la putere, cu acordul și semnătura lor. Oare mai poți avea speranță și dragoste să trăiești în acest stat?
Citesc de fiecare dată editorialele lui Alecu Reniță. Mare cărturar este acest român din R. Moldova, rămas acum în minoritate să lupte cu nedreptatea în acest stat. Articolele lui din ziar sunt foarte interesante, pentru că scrie exact despre cum ar trebui să fim, să gândim în aceste vremuri întortocheate. Critica lui nu ar trebui să supere pe cineva, dar să se ia după observațiile sale și să conducă corect acest popor. Dar, de unde să luăm asemenea oameni la conducere, dacă cei mediocri se bagă cu obrăznicie în față?
Îmi place cum dă cu pastila amară Ionel Căpiță. Are darul scrisului. Interviurile lui Gheorghe Budeanu sunt interesante, fiindcă vorbește cu oameni ca lumea, care au ce spune. Așa lungi cum sunt, le citesc pe site până la capăt și nu mă plictisesc. Ne ajută materialele scrise cu neliniște de Lilia Curchi și Silvia Strătilă. Descopăr Moldova și lumea cu Silvia Ursul și Sorenela Reniță. Apreciez paginile despre sănătate, cum se îngrijesc florile sau grădina ale Parascoviei Mămăligă. Sunt de mare învățătură eseurile semnate de Aurelian Silvestru, Doina Dabija, Igor Guzun.
Sunteți un ziar bun, în afară de materialele interesante în apărarea și păstrarea naturii, dvs. aveți grijă ca poliția lingvistică să nu vă critice. Vă pasă ca ziarul NATURA să apară într-o limbă îngrijită, frumoasă, în limba lui Eminescu și a lui Mateevici. Mulți ani întru veșnicia NATURII și a LIMBII ROMÂNE!
Elena CARP
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 365
Susține Natura.md: Devino Patron!
